Arhitectul fabuloaselor grădini

Din muzee în grădini, Franţa celebrează în acest an patru secole de la naşterea lui André Le Nôtre. Expoziţii, cărţi şi conferinţe pun în lumină ultimele descoperiri privindu-l pe celebrul arhitect de grădini.

Este relevat grădinarul lui Ludovic al XIV-lea, arhitectul şi peisagistul, dar şi colecţionarul de artă avizat, prietenul şi confidentul regelui. Omul a cărui estetică a inspirat creatorii din întreaga lume.

André Le Nôtre este primul arhitect de grădini care a conceput sau supervizat atât structura de ansamblu a unui parc, cât şi detaliile, aducând soluţii noi vastelor domenii senioriale şi organizării teritoriului.

Renumele lui a depăşit, încă din timpul vieţii, graniţele Franţei. Începând de la sfârşitul secolului al XVII-lea, mai multe grădini “à la française” din Europa i-au fost atribuite. Astăzi încă, el rămâne un model şi un punct de referinţă pentru peisagişti.

Oraşe şi castele vor sărbători cu mare pompă împlinirea celor patru secole de la naşterea lui, descoperind şi redescoperind operele acestui personaj mitic al artei franceze.

Boshetul Marais, amenajat la insistenţele Doamnei de Montespan

Pe domeniul Chantilly, expoziţia “Le Nôtre” este deschisă din 12 aprilie până în 7 iulie. O adevărată întoarcere în timp prin expoziţii de pictură, de gravură, dar şi nopţi de muzică, refăcând o epocă, o atmosferă.

La Vaux-le-Vicomte, o suită de expoziţii, de-a lungul anului, propune înţelegerea evoluţiei grădinii, de la concepere la crearea ei, trecând şi prin istoria renovărilor. La sfârşitul anului, un film, “Anotimpul Le Nôtre în 12 minute”, va recapitula etapă cu etapă ce înseamnă întreţinerea moştenirii acestui “grădinar al regelui şi rege al grădinarilor”.

“Anul Le Nôtre” va fi marcat şi la Marly Le Roi sau la Castelul Fontainebleau.

În 2013, castelul Versailles a organizat restaurări, expoziţii şi spectacole care îi sunt dedicate. A fost restaurat “Bazinul Latonei” cu perspectivele regale. Expoziţia “Le Nôtre în perspectivă, 1613-2013”, ce se va deschide în octombrie, va oferi o imagine nouă a acestui personaj care a fost, în afară de un grădinar genial, desenator, arhitect, inginer hidraulic, peisagist şi urbanist, un magician al perspectivei.

Personaj agreabil şi de mare simplitate, André Le Nôtre împărtăşea cu regele Ludovic al XIV-lea pasiunea pentru grădini.

Grădina domeniului Chatilly

În “Memoriile” redactate începând din 1694, Ducele de Saint Simon face portretul celui care era numit la Verailles “le bonhomme Le Nôtre”, capabil să-l sărute pe obraji pe Papa Innocent al X-lea în timpul unei vizite oficiale sau să-i sugereze cu modestie regelui să-l înnobileze, în 1681, ori să-şi decoreze blazonul cu o varză şi melci.

“Această imagine a «bonhomme Le Nôtre» a făcut să dispară complet adevărata sa personalitate”, aprecia istoricul de artă Patricia Bouchenot-Déchin, care a consacrat un volum acestei mari figuri a secolului al XVII-lea. “Ceea ce m-a interesat a fost să restitui personajul în mijlocul unui sistem, acela al Reşedinţelor Regelui. Un grădinar al regelui era un ofiţer, ca şi un mare magistrat. Era deţinătorul privilegiului de a întreţine în întregime sau parţial o grădină regală. În cursul cercetărilor, am descoperit că istoria lui a fost manipulată”.

Clanul grădinarilor Regelui

Imagine din Parcul de la Sceaux

Le Nôtre era moştenitorul unei tradiţii. Grădinarii Regelui formau un clan. La naşterea lui, familia sa ocupa un loc preponderent în acest clan. “Tatăl lui Le Nôtre a moştenit sarcina de a îngriji grădina de la Tuileries de la bunicul lui şi o deţinea şi pe aceea de desenator al grădinilor regelui. În plus, el a reuşit să monopolizeze toate sarcinile privind Tuileries pentru familia sa, ceea ce nu realizase înaintea lui niciun alt grădinar”.

Sarcinile se transmiteau din tată în fiu, cu condiţia ca fiul să îndeplinească două condiţii: competenţa şi fidelitatea faţă de rege. Încă de la naştere, Le Nôtre a fost destinat să urmeze ascensiunea familială. A studiat desenul în atelierul pictorului Simon Vouet, primul pictor al regelui, alături de prietenul său Le Brun, viitorul prim pictor al regelui Ludovic al XV-lea. A studiat, de asemenea, sculptura cu Louis Lerambert şi arhitectura şi perspectiva cu François Mansart.

Figură glorioasă a secolului al XVII-lea, Le Nôtre a dat pentru prima dată măsura artei sale la Castelul Vaux-le-Vicomte, somptuoasa reşedinţă a lui Nicolas Fouquet, superintendentul finanţelor regatului şi cel mai bogat om din Franţa la acea vreme, situată la jumătatea drumului între Paris şi reşedinţa regală de la Fontainebleau.

Grădinile de la Versailles

Graţie încrederii lui Fouquet, Le Nôtre a reuşit aici să depăşească calitatea de grădinar, trecând la cea de arhitect. Preluând esenţialul structurii de la grădina italiană a Renaşterii, el radicalizează efectele geometrice, se joacă cu simetriile, cu fântânile, cu statuile şi bazinele, foloseşte perspectiva pentru a crea un dialog între castel şi grădină.

Contrar ideilor preconcepute, ordonarea strictă nu duce la plictiseală. Vizitatorul grădinii descoperă din loc în loc asimetrii abia perceptibile, dar derutante: într-o parte canale transversale, în alta grote… Îndepărtarea de castel favorizează descoperirea iluziei, a trompe-l’oeil-ului, a mirajului creat de perspective.

În această mirifică grădină, Nicolas Fouquet a oferit o fabuloasă serbare în 17 august 1661, la care a participat şi tânărul rege, care avea atunci 23 de ani. Impresionat, dar şi gelos pe bogăţia gazdei şi pe frumuseţea castelului şi grădinii, acesta a ordonat arestarea superintendentului său. La Versailles, care era la acel moment un modest castel de vânătoare, Regele Soare va crea apoi, la o scară mai mare, mai bogată, minunatele grădini, concepute tot de Le Nôtre.

Grădinar şi desenator al grădinilor regelui, Le Nôtre a primit, în 1657, o sarcină suplimentară. Cea de controlor general al Reşedinţelor Regale, ajungând astfel în fruntea unei administraţii gigantice. Pentru toate şantierele regale, fie că era vorba despre grădini, abaţii, castele, manufacturi sau teatre, el controla cheltuielile şi calitatea realizărilor.

Bazinul Latonei

“În ierarhia Casei Regale, el se situa chiar deasupra unui ministru. Era un personaj cu o poziţie foarte înaltă”, comentează Béatrix Saule, directoarea Castelului Versailles.

Prin statutul şi cunoştinţele sale în domeniile grădinilor şi arhitecturii, Le Nôtre a devenit, în mod normal, un interlocutor privilegiat al lui Ludovic al XIV-lea în marile sale proiecte pentru Versailles, începute în 1661.

“Contrar ideii vehiculate frecvent, nu lucrările la Vaux-le-Viconte pentru Fouquet l-au făcut brusc cunoscut. În 1643, Le Nôtre era deja celebru. Când nu era nici desenator, nici controlor, era grădinarul lui Gaston d’Orleans, tânărul frate al lui Ludovic al XIII-lea, înainte de a deveni grădinarul regelui”, afirmă Béatrix Saule. El lucra pentru rege, pentru întreaga familie regală, pentru amantele regelui, pentru miniştri sau finanţişti… Intervenţiile lui se succed la Saint-Germain, Chantilly, Sceaux, Saint-Cloud, Ancy-le-Franc… Prinţii străini îşi disputau desenele sale. A creat grădini în Anglia, în Italia şi în Germania.

Înaintea grădinii “à la française”

Boschetul celor trei fântâni

Pentru a reuşi acest tur de forţă, el a pus la punct un sistem perfect controlabil. O echipă foarte bine organizată, compusă exclusiv din membri ai familiei sale. Zece persoane lucrau alături de el, iar o vastă reţea de colaboratori era împrăştiată pe şantiere. Le Nôtre s-a ilustrat ducând la perfecţiune arta aşa-numitei grădini “regulate”. Nu era încă numită grădină “à la française”, denumire care a apărut abia la sfârşitul secolului al XIX-lea. Grădinile lui nu au la bază o teorie revoluţionară. Ele moştenesc scheme de compoziţie decurgând din grădinile italieneşti: parteruri, boschete, bazine şi sculpturi. În schimb, cultura construcţiei, ochiul perfect pentru geometrie, cunoaşterea în profunzime a legilor opticii, ca şi mijloacele comanditarilor i-au permis să creeze opere foarte ambiţioase, care oferă în timpul plimbării puncte de vedere surprinzătoare, impresia schimbărilor de scară. Pentru a te bucura de ele, trebuie să ştii să te opreşti, să te întorci către castel, să contempli bazinele unei terase…

Le Nôtre ştia ca nimeni altul să folosească atuurile naturale ale unui loc, reliefurile lui, cursurile de apă. Ştia, de asemenea, să înscrie grădina în peisaj, folosind punctele de vedere ale câmpiei înconjurătoare pentru a sublinia efectele de perspectivă. De pe parterul din sud, la Versailles, privitorul are o vedere de 180 de grade asupra parcului, dar şi asupra naturii înconjurătoare, până la o distanţă de 13 kilometri. Este o îndrăzneală inedită care răspunde, ca în oglindă, vieţii societăţii de la Curte în interiorul castelului. “Lui Ludovic al XIV-lea îi plăcea să aibă pe toată lumea sub ochi”, aminteşte Béatrix Saule. Organizarea spaţiilor era foarte semnificativă. “Castelul domină ansamblul, urmează terasa şi în sfârşit ierarhizarea spaţiilor, identică celei a palatului, între locuri publice, semipublice şi private. Această noţiune de ierarhie este inerentă celei de putere”.

Reputaţia grădinilor lui Le Nôtre a suferit oarecum din cauza strânsei lui legături cu absolutismul. Filosofii Secolului Luminilor le-au criticat, nevăzând cu ochi buni constrângerea naturii prin geometrie şi preferându-le fermecătoarele tablouri cu verdeaţă ale grădinilor “à l’anglaise”.

Dialoguri cu cerul

Imagine din Boschetul Reginei de la Versailles, care a înlocuit Labirintul Delfinului

Grădinile lui Le Nôtre sunt poetice, în pofida geometriei. “La Versailles, culoarea planurilor de apă se schimbă neîncetat: albastrul, roşul, verdele, violetul variază după timp. Şi umbrele se rotesc, de-a lungul orelor, în jurul arborilor tunşi. Graţie acestui dialog cu cerul şi lumina, grădina se schimbă tot timpul”. Ele sunt şi pline de fantezie. La Marly, “Bazinul Crapilor” este populat cu păsări de plumb în mărime naturală, care par să pescuiască. La Versailles, la “Boschetul Marais”, jocurile de apă iau forma coşurilor, carafelor şi vaselor. Se întâlnesc, în “Labirintul” creat pentru Delfin, peste 300 de animale din metal, pictate pentru a da iluzia perfectă a vieţii, care formau scene din fabulele lui Esop. Marele pictor animalier Aleandre-François Desportes le restaura în fiecare iarnă. Dispărut în secolul al XVIII-lea, acest loc magic va reînvia în timpul unei expoziţii la Biblioteca municipală din Versailles, vechea reşedinţă pentru Afacerile Străine a lui Ludovic al XV-lea. Boschetul favorit al lui Le Nôtre, potrivit corespondenţei sale, este boschetul “Izvoarelor” de la Trianon. Cumnata regelui, prinţesa palatină, îl descria astfel: “Sunt bine găzduită… am vedere spre Izvoare. Ţâşnesc din pământ mai mult de 50 de izvoare care formează mici râuri largi abia de un picior. Ele sunt mărginite de gazon şi formează mici insule suficient de largi pentru a aşeza pe ele mese şi scaune pentru a te bucura de umbră. După cum vezi, este un loc foarte plăcut”.

Marele Canal creat de Le Notre între 1688 şi 1679

Le Nôtre nu este atent numai la geometrie. Istoricul de artă Antoine-Joseph Dezallierd’Argenville a stabilit, către 1710, canoanele grădinilor în cartea “Teorie şi practică în grădinărit”. El insistă asupra surprizelor pe care le-a avut în aceste grădini. Din păcate, nu putem verifica afirmaţiile lui, majoritatea boschetelor din grădinile lui Le Nôtre dispărând. Se adaugă şi faptul că urmaşii lui n-au continuat această căutare a feericului. “După Le Nôtre, grădina formală persistă, dar, după 1750, grădina englezească este la apogeu. Dar ea devine uşor caricaturală, cere mai puţine intervenţii”. Pentru directoarea Castelului Versailles, în acest “An Le Nôtre”, ar trebui să învăţăm să privim altfel ceea ce a rămas din opera acestui funcţionar-artist. “La Versailles, grădinile sunt o capodoperă a domeniului, ca şi Galeria Oglinzilor. Sper că într-o zi vor fi vizitate ca atare”.

Andre Le Notre

Celebrarea celor patru sute de ani de la naşterea lui Le Nôtre prilejuieşte nu numai expoziţii şi conferinţe, dar şi restaurări de grădini. La Sceaux, s-a replantat reţeaua de tufişuri dispărută, iar la Versailles, parterul şi Bazinul Latonei au fost restaurate. Intenţia de a dezvălui publicului dimensiunea operei lui Le Nôtre se materializează uneori în expoziţii-promenadă, aliind parcursul şi viziele ghidate. Asemenea dispozitive sunt propuse la Tuileries, la Sceaux, Vaux-le-Vicomte, Meudon şi Saint-Germain-an-Laye.

În 1693, André Le Nôtre se retrage în casa sa, aproape de pavilionul Marsan în Palatul Tuileries. Continuă totuşi să lucreze pentru particulari şi pentru prinţi străini. A murit în 1700, la vârsta de 87 de ani, lăsând o avere considerabilă. Pe mormântul lui din biserica Saint-Ro se poate citi epitaful: “A răspuns, înr-un fel, prin excelenţa operelor sale, grandorii şi măreţiei monarhului pe care l-a servit şi care l-a covârşit cu binefaceri”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.