Ariel Sharon, generalul ingenios

”Daca Ariel Sharon nu ar fi intrat in politica, ar fi fost oricum cunoscut in toata lumea drept comandant militar si tactician. In ambele iposatze el a fost extraordinar, pentru ca metodele sale au fost diferite de practicile militare obisnuite, chiar si in neconventionala armata israeliana”, scrie Edward Luttwak in articolul intitulat ”The Ingenious General”, publicat de Project Syndicate.

Sa luam exemplul Razboiului de Yom Kippur. Pe 16 octombrie 1973, la zece zile dupa ce armata Egiptului i-a surprins pe israelieni trecand canalul Suez, Sharon a transformat infrangerea in victorie, conducandu-si trupele peste canal, printr-o bresa mica in frontul egiptean. Israelienii s-uau raspandit cu repeziciune in spatele egiptenilor, invingad bateriile antiaeriene si blocand ritele de aprovizionare.

In sase zile, presedintele egiptean Anwar Sadat a trebuit sa ceara o incetare a focului imediata si neconditionata: atat de multe unitati egiptene au neutralizate, lovite de aviatie, atacate sau complet incercuite, incat nu mai ramasesera trupe care sa opreasca inaintarea israelienilor si nici macar sa asigure drumul spre Cairo.

Comandamentul egiptean era convins ca traversarea Suezului de catre Sharon nu a fost decat un raid de noapte al unor trupe usor inarmate. Rationamentul parea bun: israelienii nu controlau nici macar partea lor de canal, astfel incat le era imposibil sa aprovizioneze tprimul val de cateva sute de oameni si cateva tancuri care apucasera sa traverseze. In loc sa-si retraga trupele pentru a-i urmari pe israelieni, comandantii egipteni au crezutca fortele lor ii pot captura pe toti, inchizand bresa de trei kilometri de care a profitat Sharon.

Superiorii lui Sharon gandeau la fel ca egiptenii. I-au ordonat lui Sharon sa nu mai trimita forte peste canal, ci sa largeasca bresa din frontul egiptean. Sharon nu s-a supus acestui ordin, invocand dificultati de comunicatie si a trimis cat de mule trupe a putut pe malul vestic al canalului. A calculat ca atacand ariergarda egiptenilor – distrugand bateriile de rachete care impiedicau atacurile israeliene, provocand abuscade pe liniile de aprovizionare si provocand confuzie pe intreg frontul – ca provoca colapsul organizarii armatei egiptene.

Exact asta s-a intamplat. Insa colegii generali ai lui Sharon erau furiosi, cum deseori a fost cazul. In 1953, cand avea 25 de ani si era deja veteran al razboiului de independenta din 1948-49, Sharon a fost mobilizat pentru a crea prima unitate de comando a armatei israeliene. Arabii treceau granitele nepazite ale Israelului si jefuiau asezarile israeliene, uneori atacand si civilii. Paza granitelor intinse ale Israelului ar fio necesitat de 20 de ori mai multe trupe decat dispunea intreaga armata. Astfel Israelul a ales sa recurga la raiduri de pedeapsa impotriva armatei egiptene si iordaniene si impotriva satelor care ii adaposteau pe talhari.

Sharon a avut mana libera pentru selectarea si antrenarea oamenilor sai. In loc sa insiste pe disciplina, oamenii sai aveau voie sa imbrace orice haine doreau, sa nu salute pe nimeni si nici sa se anteneze. Insa ei au lansat raiduri de noapte devastatoare si au suferit putine pierderi, chiar si cand s-au confruntat cu Legiunea Araba din Iordania, de departe cea mai buna unitate militara araba.

Sharon a cautat luptatori inascuti mai degraba decat soldati constiinciosi si a planificat meticulos fiecare atac, de fiecare data trimitand cativa oameni mult dincolo de tinta, pentru a putea sa impiedice sosirea unor intariri. Principala forta de atac avansa catre tinta pe intuneric si apoi lansa atacul folosit toate armele, in timp cemortierele si mitralierele ramaneau in spate, tyracand excat peste caetele celor din linia intai.

In trei ani, Sharon a ajuns sa comande o intreaga brigada in campania din Sinai, din 1956, cand a avansat repede prin desert pentru a face jonctiunea cu un batalion dfe parasutisti care a efectuat un desant in profunzimea teritoriului egiptean, la intrarea in foarte bine aparata trecatoare Mitla. Aici Sharon trebuia sa se opreasca, dar nu a facut-o, ci a purtat o batalie sangeroasa pentru a obtimne controlul asupra trecatorii. Superiorii au dorit sa fie inlaturat, insa inaltul comandament l-a promovat la comanda unei divizii.

Asa a ajuns Sharon sa poarte extraordinara batalie de la Umm Katef, in razboiul din iunie 1967. Lupta a durat doar o noapte, dar a fost de o complexitate ce o face unica. Apararea egipteana bloca soseaua ce traverseaza Sinaiul cu cazemate cu piese de artilerie puternice si mai multe sute de tancuri, precedate de trei linii de transee in care se aflau mii de infanteristi, transee flancate la fiecare capat de dune mari de nisip.

Sharon si-a pus oamenii sa se urce pe dunele de nisip si sa intre in transee pentru a ataca infanteristii – o manevra simpla carear fi putut fi contracarata de egipteni, daca nu ar fi fost supusi unui baraj intens de artilerie si daca tancurile israelieneii nu ar fi tra excat spre ei. Infanteristii israelieni si-au prins lanterne pe casti pentru ca tanchistii sa poata trage exact in egiptenii din fata lor.

Artileria egipteana era insa superioara si ar fi putuit cel putin sa reduca la tacere tancurile israeliene. Insa parasutistii israelieni, transportati cu elicoptere au aterizat exact in zona artileristilor egipteni, care nu au avut nicio sansa in lupta corp la corp.

Tancurile egiptene ar fi putut contraataca, dar au fost intampinate de un batalion de tancuri israeliene, care a aparut din spatele liniei de transee, dupa ce au suit dunele de nisip ce pareau a fi de netrecut. Apoi au sosit si tancurile din spatele liniilor israeliene, care au pus capat rezistentei egiptene. A fost deschis drumul prin Umm Katef. Sharon a incalcat din nou regulile de baza ale razboiului si din nou a obtinut o victorie totala.

Insa chiar si pentru neconventionala armata a Israelului Sharon era mult prea neconventional. Cand nu a fost numit sef al Statului Major al Armatei si s-a retras din serviciul activ (a luptat in 1973 ca rezervist), un intelept general israelian si-a avertizat colegii ca Sharon se va reintoarce ca ministru al Apararii si daca va fi sa piarda si aceasta functie – asa cum s-a intamplat dupa razboiul din Liban, din 1982 – atunci el se va reintoarce ca prim-ministru.

Abia acum Sharon a intalnit un inamic pe care nu a putut sa-l infranga prin iscusinta.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.