„Aristoteles Workshop” 2013!

“Aristoteles Workshop” şi-a ales câştigătorii

În 22 august a început “Aristoteles Workshop” (AW), atelierul anual de film documentar în care profesionişti ai industriei filmului european îndrumă 12 tineri din Europa Centrală şi de Est în crearea propriului documentar de 30 de minute. Anul acesta, AW a ajuns la a opta ediţie, care se desfăşoară pentru a patra oară consecutiv în satul Vama din Bucovina (judeţul Suceava).

Atelierul este iniţiat şi organizat de Dan Nuţu.

„Brick in the Wall”, cel mai bun documentar la Aristoteles Workshop 2013

Cea de-a opta ediţie a atelierului de film documentar “Aristoteles Workshop” (AW) s-a încheiat ieri, la capătul a 30 de zile de cursuri teoretice şi filmări pe zi, noapte, arşiţă sau ploaie pe dealurile Bucovinei. Filmul „Brick in the Wall” a primit Premiul pentru cel mai bun documentar – o poveste despre încercarea unei femei de a trăi o viaţă normală, în umbra visului neterminat al soţului său: o casă a cărei construcţie a început acum 30 de ani şi nu se ştie când sau dacă va fi terminată vreodată.

„Brick in the Wall” a fost realizat de Grzegorz Brzozowski (regizor, Polonia), alături de Ioana Turcan (imagine) şi Iulia Matei (montaj). Faptul că într-un timp atât de scurt ei s-au apropiat aşa de mult de această familie, încât cei trei oameni şi-au deschis sufletul în faţa camerei, este uimitor.

Premiul de anul acesta, în valoare de 600 de euro, a fost acordat datorită suţinerii Farmexim. În anii precedenţi, premiul de la finalul workshopului a fost oferit de Institutul Cultural Român (ICR).

Cu puţin înaintea premierei, cei 12 participanţi de anul acesta, veniţi la splendida şi eleganta “Casa Călin” din câteva ţări ale Europei de Est, migăleau ultimele corecţii de culoare, emoţionaţi de ideea că vor debuta în faţa unor reprezentanţi ai industriei filmului european, organizatori de festivaluri, regizori şi critici de film. La “Casa Călin”, într-o atmosferă “ca acasă“, au fost amenajate spaţii de montaj, pentru cursuri, prezentări şi vizionări speciale de film, iar seara, la lumina unui foc de tabără, în grădină, s-au încins discuţii, dincolo de miezul nopţii, Dan Nuţu atrăgându-i pe tineri, ca un vrăjitor, într-o atmosferă de poveste. Am participat la lansarea ediţiei de anul acesta şi am fost fascinată atât de atmosferă, cât şi de pasiunea cu care “stâlpii societăţii” de la Vama, Dan Nuţu şi Jeroen Berkvens, deschid tinerilor porţile documentarului.

Secvenţă din Brick in the Wall

“Trei zile le petreci pentru a afla cine e cine, nu neapărat profesional, ci cum e ca om. Pentru că ăsta e secretul primordial al acestui gen de team building: construirea echipelor. În baza acestor vibes-uri care se transmit fără doar şi poate când oamenii mănâncă împreună, vorbesc, glumesc, interacţionează, îţi dai seama cine e compatibil cu cine. Evident, trebuie ţinut un raport între băieţi şi fete, între naţionalităţi… să nu ai numai străini în echipă, căci nu s-ar descurca pe teren etc. (…) Cu Jeroen suntem deja la al treilea an de colaborare. E un tip care, dincolo de ceea ce este el, adică un documentarist excelent, este şi un pedagog de excepţie, care are propria metodă de a inocula studenţilor o anumită curiozitate către poteci mai puţin bătătorite. E drept, are şi avantajul vârstei (45 de ani), pentru că este mult mai apropiat de vârsta studenţilor. (…). Am ales acest loc acum patru ani, şi de atunci nu mai pot pleca de aici. Îmi plac oamenii din Casa Călin, îmi place locul, pare a fi blagoslovit, îmi place regiunea. Are ceva anume locul ăsta… Nici când plouă nu te poţi supăra pe el”, mărturisea Dan Nuţu – iniţiator şi producător.

Profesorul de film documentar Jeroen Berkvens afirma: “Ca grup, îi văd foarte serioşi şi concentraţi, determinaţi. Acum mai lipsesc doar ideile pentru ca această determinare să capete sens”.

Una dintre principalele provocări pentru studenţii AW este aceea de a delimita barierele de intimitate dintre ei şi personajele lor.

Din juriu au făcut parte Véronique Rabuteau (Coordonatoarea Programelor de Film Documentar “Unité Découverte et Connaissance” al televiziunii ARTE France), alături de Emmanuel Chicon (selecţioner al festivalului “Visions du Réel”, din Nyon), jurnalistul Nick Roddick (“Split Screen”, din Marea Britanie) şi de regizorul Cristi Puiu. Sorin Botoşeneanu, Decanul facultăţii de Film din cadrul UNATC Bucureşti, s-a alăturat de asemenea invitaţilor “Aristoteles Workshop”, sosiţi pentru seara închiderii.

Marea provocare pentru studenţi a fost aceea de a realiza un film într-un loc de care erau complet străini. Dar tocmai această provocare s-a transformat într-un mare beneficiu, pentru că au descoperit un mod cu totul nou de a gândi şi construi un film, conştienţi că fiecare pas pe care îl fac şi fiecare cadru pe care îl trag îi poate costa scump la sfârşit, atunci când vor fi jurizaţi exact de oamenii cu care speră să lucreze pe viitor.

Despre filmele AW de anul acesta

În timpul filmărilor la Brick in the Wall

Documentarul “Nicu” a fost de asemenea apreciat de juriul “Aristoteles Workshop” de anul acesta. „Alergăm cu camera şi cu boom-ul după un om obişnuit din Vama, şi toată lumea (inclusiv personajul nostru) se miră că îi dăm lui şi nu altcuiva din sat atâta importanţă”, spune regizorul Cristi Iftime. De fapt, prin el, sper să le dau importanţă tuturor”.

Deşi este unul dintre cei mai importanţi membri ai clubului de fotbal F.C. Bradul Vama, domnul Nicu nu se poate implica total în pregătirea stadionului pentru meciul de duminică, pentru că a pierdut cheile de la căminul cultural.

Regia îi aparţine lui Cristi Iftime (România), montajul, Alexandrei Roată, iar imaginea a fost realizată de Andrei Toth.

Un film inedit este şi „Mohamed Tomescu”, realizat de Olesya Bortnyak (regizor, Ucraina), Norbert Fodor (imaginea) şi Răzvan Ilinca (montajul).

„De mai bine de doi ani, conflicul din Siria continuă să crească în intensitate”, povesteşte Olesya. „Dorinţa lui Mohamed, un băiat sirian care trăieşte în satul Vama, de a-şi schimba numele va face ca relaţia, deja rece, pe care o are cu tatăl său, de origine siriană, să devină şi mai fragilă.”

Documentarul realizat în Vama este povestea lui Mohamed Tomescu, un tânăr pasionat de muzică şi care încearcă să-şi răspundă la întrebări despre propria identitate. Tatăl lui este sirian, mama, româncă. Divorţaţi. Mohamed vrea să îşi schimbe numele şi să uite de Siria, dar nu ştie cum să-i spună asta tatălui său.

Cel de-al patrulea film realizat în numai patru săptămâni la Aristoteles Workshop, „Vama, Texas”, decupează o zi din viaţa unui cuplu de pensionari americani, retras din tumultul unui oraş texan în bucolicul sat bucovinean, Vama.

Casa neterminată din Brick in the Wall

„Imediat după ce i-am cunoscut, cei doi texani ne-au cucerit prin exuberanţă şi prin modul în care viaţa lor de cuplu se desfăşoară într-un loc în care timpul are parcă alt ritm”, spune regizoarea Anca Păunescu.

Alături de Anca Păunescu (regizor, România), din echipa filmului „Vama, Texas” au făcut parte Cristina Haneş (imaginea) şi Andrej Farba (montajul).

Regizoarea/tutorul Tania Rakhmanova, invitată la “Aristoteles Workshop” pentru al doilea an, consideră că premiera în sine este un prilej de destindere, în comparaţie cu provocările pe care studenţii le-au depăşit pe parcursul ultimelor 30 de zile: “În orice alt context, dacă ai cere unui realizator de film să facă un documentar în cinci săptămâni, pornind de la zero, ar râde de tine. Cred că în cazul «Aristoteles Workshop» contează mult şi atmosfera: participanţii mănâncă, dorm şi lucrează sub acelaşi acoperiş, departe de casă, iar asta îi face să fie foarte motivaţi şi să se concentreze doar pe filmul lor şi pe modul în care îl pot face mai bun, fără să fie distraşi de lumea de afară. Tinerii aceştia sunt la capătul unui adevărat «cantonament» de film“.

Atât tutorii, experţii, cât şi invitaţii “Aristoteles Workshop” sunt de părere că modul în care este structurat acest atelier este un privilegiu de care studenţii nu vor avea parte la nicio facultate de film sau program de masterat din lume.

12 autori în căutarea unui personaj

Tutorul John Appel şi studenţii

După câteva zile de scouting în localitatea montană Vama şi în împrejurimi, cele patru echipe “Aristoteles Workshop” (AW) şi-au ales subiecte şi personaje fascinante pentru filmele lor documentare, interacţionând cu sirieni şi americani, un urmaş al Meşterului Manole, primari, bunici, preoţi, ghicitoare în cafea, antrenori de fotbal, veterani de război. Acoperind peste 200 de kilometri pătraţi, studenţii au umblat prin păduri, cimitire vechi, biserici, pe terenuri de fotbal, în oraşe, s-au pierdut în munţi şi au revenit cu zeci de poveşti posibile.

Patru dintre poveşti au făcut subiectul filmelor produse anul acesta de “Aristoteles Workshop”.

Experţii şi tutorii Rafi Pitts, Jeroen Berkvens, John Appel şi Tania Rakhmanova le-au oferit de la început celor patru echipe libertatea de a-şi alege subiectele, fie că era vorba despre o singură persoană, o întreagă comunitate, un loc specific sau un eveniment. Singurul criteriu de care studenţii au trebuit să ţină seama este răspunsul la întrebarea-cheie: “Ce vreţi să arătaţi spectatorilor?”.

Prima săptămână a workshopului a introdus studenţii în teoria filmului în general şi în limbajul specific documentarului, simultan cu exerciţii practice. Şi ca în fiecare an, cineaştii invitaţi au prezentat studenţilor filme documentare mai puţin cunoscute sau discutate. Materialele vizionate anul acesta au reuşit să-i surprindă şi să trezească interesul celor 12 participanţi de provenienţe şi vârste diferite.

De pildă, mişcările de cameră din “Soy Cuba”, filmul de propagandă despre revoluţia din Cuba, apărut în 1964 şi complet nebăgat în seamă până în anii ’90, când Coppola şi Scorsese l-au descoperit şi s-au luptat să-l lanseze în America.

Profesori şi studenţi în grădina Casei Călin

Constrângerile impuse de Lars Von Trier în “Five Obstructions”, documentarul experimental în care Jorgen Leth, prietenul şi mentorul lui Trier, îşi reface filmul “The Perfect Human” în cinci variante, de fiecare dată cu un obstacol diferit.

Fiecare tutor şi expert a insistat asupra nevoii de a transmite mai degrabă o emoţie şi un punct de vedere personal, decât fapte obiective şi reci. Ţinând cont de nevoia unui vizual narativ, fiecare echipă a descoperit un nou mod de a înţelege ce anume face ca un subiect să devină “material documentar”.

Pentru documentarele de anul acesta, cele patru echipe de film s-au hotărât asupra unor subiecte ambiţioase.

În ultimii 7 ani, filmele produse de AW au fost selecţionate şi premiate la festivaluri de prestigiu: Cannes, Locarno, Leipzig, Nyon, IDFA Amsterdam, Namur, Montpellier, Sarajevo, Trieste etc.

Susţinut de Canalul ARTE/France, alături de Centrul Naţional al Cinematografiei, programul oferă participanţilor un triplu beneficiu: 1) să înveţe, 2) să producă un film, 3) să fie promovaţi ca cineaşti.

Pe parcusul celor şapte ediţii precedente, trainingul a fost susţinut de nume importante din industrie: celebrul regizor iranian Rafi Pitts (ale cărui filme au participat în competiţiile festivalurilor de la Berlin, Veneţia etc.), Thierry Garrel (fostul şef al Departamentului de Film Documentar al canalului TV ARTE/France), Nino Kirtadze (regizoare de filme documentare, fostă consilieră a preşedintelui georgian şi jurnalist de război), Simon Brook (producător, regizor, membru al Academiei Britanice de Film şi Televiziune), Jacques Deschamps (regizor), Tania Rakhmanova (regizor, producător), Jennifer Fox (una dintre cele mai controversate şi premiate regizoare şi producătoare de documentare), documentariştii olandezi John Appel şi Jeroun Berkvens, Marijke Rawie (preşedinte ExpertDocs), Michal Bregant (decanul universităţii FAMU din Praga), Steven Ascher şi Jeanne Jordan (documentarişti nominalizaţi la Oscar, premiaţi la Sundance şi câştigători ai premiului Peabody), Martichka Bozhilova (producător AGITPROP, Bulgaria) şi commissioning editors de la canalul Arte/France, Dominique Gros (scriitoare franceză, regizor şi producător a peste 60 de filme documentare, a primit “The Silver Toucan” la Rio şi “The Special Prize” la Tokyo.

Iată, mai jos, cum s-au desfăşurat primele zile la acest atelier de film:

Ziua 1 (joi, 22 august) a însemnat sosirea studenţilor şi a primului profesor-expert, cineastul olandez Jeroen Berkvens, la “Casa Călin” din satul Vama.

Juriul actualei ediţii

Jeroen Berkvens a absolvit Academia de Arte Frumoase în 1993, iar filmul său de absolvire, “Let Me Have It All” – un road movie documentar despre artistul american Sly Stone -, a câştigat Premiul ARTE pentru “Cel mai bun film studenţesc european” şi a fost proiectat în mai multe ţări. Jeroen Berkvens este acum cineast, profesor de film documentar, producător şi membru al Academiei Olandeze de Film şi Televiziune, premiat internaţional pentru filmele sale despre muzică, dragoste sau amândouă. A mai participat la “Aristoteles Workshop” la ediţiile din 2010 şi 2011.

În ziua a doua (vineri, 23 august), a avut loc prezentarea fiecărui participant în faţa grupului, ce anume a realizat fiecare până la acest workshop, precum şi ce-şi doreşte să facă. Iată mai jos câteva cuvinte ale participanţilor:

Cristi Iftime: “Îmi doresc ca în viitorul apropiat să realizez un film documentar. Aşa că m-am gândit să-mi apropii acest viitor încă de pe acum”.

Iulia Matei: “Oamenii care trăiesc de unii singuri nu au pe cine să mintă. Realizarea unui documentar este un fel de trecere printr-un proces de autocunoaştere. Mă interesează poveştile oamenilor simpli”.

Anca Păunescu: “Aici este ca şi cum ai arunca o privire într-o lume care se duce. În locurile astea oamenii nu sunt contaminaţi încă de consumerism. Generaţiile vechi încă au culoare, personalitate, nu sunt influenţate de trenduri”.

Iulia Matei: “Aşteptăm cu nerăbdare să găsim aici subiectele pe care nu le avem de obicei la îndemână în viaţa de zi cu zi”.

Irina Turcan: “Este ca un fel de teamă… Am vrea să continuăm să trăim o viaţă autentică, însă nu mai avem în jurul nostru nici un petec de pământ curat. Şi din cauza asta nici nu mai ştim cum să-l preţuim”.

Expertul Jeroen Berkvens a făcut participanţilor o introducere în cinema, de la tehnici de bază necesare filmării la modalităţi de prezentare a documentarului în faţa unor potenţiali finanţatori. La final, le-a dat o serie de exerciţii pentru a se apropia de oameni şi a-i face să se deschidă.

Regizorul iranian Rafi Pitts şi Dan Nuţu

În Ziua 3 (sâmbătă, 24 august), profesorul Jeoren Berkvens a vorbit despre instrumentele cinematografice şi tehnici de bază în limbajul filmului, despre legile sale, diferenţa dintre a observa şi a înregistra, mijloacele prin care imaginea poate manipula percepţia etc. Tips&tricks: cum citeşte mintea umană o imagine, un cadru etc.

Au fost vizionate fragmente din filmul “Manhattan” al lui Woody Allen şi s-a discutat despre mijloacele de care a uzat regizorul pentru a obţine diferite efecte. Seara, a avut loc deschiderea oficială, în curtea “Casei Călin” şi au fost stabilite cele patru echipe a câte trei studenţi, care urmau să realizeze câte un film documentar.

Ziua 4 (duminică, 25 august) a constat din vizionarea unor fragmente din filme care reuşesc să descrie spiritul locului şi al timpului. La sfârşitul fiecărei zile, studenţii au plecat pe teren pentru a căuta (şi chiar a filma) subiecte care se vor concretiza la finele atelierului într-un film documentar de 30 de minute. …

Şi nu aş putea omite dedicaţia dovedită de Anca Romanescu, Director PR, cât şi cea a gazdelor de la Casa Călin, Iuliana şi Culiţă Balmoş.

Made in “Aristoteles Workshop”: “If 6 was 9”, la “ASTRA Film Festival”

Dan Nuţu la vizionarea filmelor în seara de închidere

“If 6 was 9” (Dacă 6 ar fi 9), scurtmetraj produs de “Aristoteles Workshop” (AW) şi realizat în cadrul atelierului de film documentar în 2011, a fost selectat în competiţia oficială (secţiunea “Student”) a Festivalului de Film Astra 2013, ediţia a 20-a, care va avea loc în perioada 14 – 20 octombrie, la Sibiu.

Filmul “If 6 was 9” (Dacă 6 ar fi 9), în regia Ivanei Mladenović (coordonator de producţie: Mirona Radu, imaginea: Saulius Lukosevicius, montajul: Ana Ilieşiu, tutor: Rafi Pitts), este un mediumetraj de 34 de minute, produs de Dan Nuţu şi realizat în urmă cu doi ani, la Vama, judeţul Suceava, la atelierul anual de film documentar AW.

În aprilie, documentarul Ivanei Mladenović a participat la Festivalul Internaţional de Film “Timishort 2013”, fiind singurul film românesc din cadrul Competiţiei Internaţionale.

“Astra Film Festival” este cel mai vechi festival de film documentar din România, care anul acesta împlineşte două decenii de la inaugurarea sa din 1993.

“If 6 was 9” prezintă un fragment din viaţa lui Cornel Simionescu, un artist excentric din Bucovina – “Eu sunt bucovinean get-beget şi spun lucrurilor pe nume!”, spune el la un moment dat în film. Simionescu pare că trăieşte într-o realitate creată de el însuşi.

În căutare de subiecte

A câştiga încrederea personajelor este un proces continuu şi extenuant, care are loc în faţa camerei de filmat şi în afara cadrului, aşa cum a descoperit echipa Ivanei Mladenović în timp ce îl intervieva pe artistul din Vama.

Iată cum au decurs filmările cu acest personaj controversat:

“Bate ploaia în fereastră/ Şi-o ascult… Tăiem! Vreau s-ascult partea asta! Vreau să văd dacă s-a auzit maşina aia care-a trecut acum pe-afară!…”, striga la un moment dat către echipa de filmare Cornel Simionescu.

Câteva minute mai târziu, la anunţul regizoarei, care îi spune că este vorba doar de un scurtmetraj şi că nu vor păstra întregul material filmat cu el, Simionescu răspunde: “Păi, da’ cum vreţi să faceţi un film dacă n-aveţi timp? Nu pot să înţeleg treaba asta! La o lucrare, în primul şi-n primul rând, îţi trebuie timp! Mie niciodată nu mi-a plăcut să le fac pe fugă. Nici dragoste, nici film, nici scris, nici nimic…”.

Coordonatoarea de producţie Mirona Radu şi-a asigurat personajul de nenumărate ori că membrii echipei de filmare vor folosi cu grijă şi cu bună-credinţă interviul şi confesiunile sale, precum şi filmele, poeziile, compoziţiile muzicale sau spectacolele înregistrate de el.

Regizoarea Ivana Mladenović explica: “«If 6 Was 9» este portretul unui bărbat de 50 de ani, care încearcă să demonstreze prin toate mijloacele că este «un om normal». Obosit de lupta cu statul şi cu ceilalţi localnici, care se tem de el şi-l cred «nebun», încearcă să îşi găsească salvarea în religie pentru că, o spune chiar el – relaţia cu Dumnezeu e consecventă, iar cu oamenii, nu.

Regizoarea Tania Rakhmanova explicându-le studenţilor

Filmul ăsta spune şi povestea intimă a unei echipe de studenţi care bat la uşa unui om pe care toată lumea îl consideră «un simplu nebun». Relaţia mea şi a colegilor mei cu Cornel Simionescu a fost una conflictuală, pentru că am încercat de multe ori să-i arătăm adevărul despre el. N-a funcţionat neapărat şi surpriza a fost că, în procesul ăsta, am descoperit lucruri despre noi – noi, care iniţial n-aveam suficientă răbdare sau timp pentru el.

Ideea principală a fost să arătăm portretul lui foarte sharp şi pe scurt, adevăr simplu şi gol. Ne-am aruncat în aventura asta cu omul de care toată lumea se teme şi ne-a dat mai mult decât am cerut, relaţia noastră fiind diferită de la o zi la alta şi devenind, în final, un schimb: am luat de la el şi i-am dat de la noi. Cred că climax-ul este secvenţa în care încerc să-i explic de ce am nevoie să îl filmez în faţa închisorii unde a stat închis patru ani pentru omor.

Nu am încercat să aflu de ce şi-a omorât tatăl şi nici nu am vrut să îl judec în vreun fel. E mai degrabă o poveste despre personalitatea unui om care se află la limita subţire dintre iluzoriu şi «normalitate». Întrebarea e, «normalitatea» cui? El a învăţat să trăiască aşa şi e foarte categoric atunci când zice că nu are nevoie să iasă din situaţia lui şi nici de cineva care să îi ţină partea; el zice: lasă-mă să-mi trăiesc viaţa aşa cum ştiu eu. Îşi găseşte un refugiu în filmele pe care le face singur, de la producţie la actorie şi coloană sonoră. Personajele pe care le joacă în filmele lui sunt cele pe care le iubeşte cel mai mult: Sfântul Nicolae şi Ştefan cel Mare, dar, în realitate, e sincer atunci când spune că ar putea să fie Napoleon dacă ar vrea”. (liternet.ro)

Ivana Mladenović are 29 de ani şi este din Kladovo, Serbia. A studiat Dreptul în Belgrad, şi a absolvit Facultatea de Film, secţia Regie, din cadrul UNATC, în Bucureşti.

Dan Nuţu în timpul filmărilor

Regizoarea a primit premiul pentru “Cel mai bun documentar” la Festivalul de film de la Sarajevo, în 2012, şi la “Gala Premiilor Gopo” de anul acesta, cu “Turn Off the Lights” (2012), un documentar despre băieţii din penitenciarul în care a fost filmat “Eu cînd vreau să fluier, fluier”, al lui Florin Şerban. Filmul a făcut parte din selecţia oficială a Festivalului de la Tribeca – fondat de Robert De Niro.

Anul acesta “Astra Film Festival” împlineşte două decenii de la inaugurare, fiind cel mai vechi festival de film din România şi singurul profilat pe non-ficţiune.

“Astra Film Festival” Sibiu a fost iniţiat în 1993 ca festival de film etnografic/antropologic, extinzându-şi aria către documentarul creativ şi devenind un eveniment de referinţă pentru profesionişti, pentru zona academică şi pentru publicul cinefil.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.