Arme false dintr-o ţară ajunsă poligon de tir

Implicarea în tot felul de cauze false arată nu doar ridicolul nostru instituţional, ci şi reminiscenţele fostului stat totalitar. Scandalul pe marginea documentarului despre presupusul trafic de arme se extinde de parcă ar fi fost un subiect pregătit în parteneriat, ceea ce nu este deloc exclus. Presa a ajuns un suport al manipulării cu efecte globale şi reacţii uneori devastatoare dacă nu sunt temperate de atitudini corecte. Maturitatea instituţiilor noastre faţă de jurnalism este una similară celei statuării adevărului absolut prin rândurile apărute într-un ziar sau altul. Nu este greu nimănui să transforme România în orice subiect posibil. Politica noastră externă bazată pe somnul îndelungat al câtorva familii oportuniste care au acaparat-o este redusă la simplul rol de purtător de cuvânt al unei primării de la periferia de judeţ. Avem o tot mai falsă reprezentare a pericolelor care arată eludarea tendenţioasă a priorităţilor curente.

Faţă de ţările din jur, România are un sistem de siguranţă poate mai adaptat situaţiilor speciale, ceea ce nu este deloc rău. Schimbarea mentalităţii celor care gestionează acest sistem trebuie înlocuită pentru a nu îl transforma în ceea ce a fost cândva. Dacă am avut cândva un serviciu secret extrem de performant în exterior, acesta a întruchipat criminalitatea în interiorul ţării, cu efecte nici astăzi lămurite sau blocate. Nu putem fi o ţară stabilă şi de încredere cât vulnerabilitatea oamenilor politici se suprapune economiei naţionale, pe care o au sub direct control, sau angajamentelor internaţionale. Diminuarea capacităţilor militare nu este cea mai inteligentă reformare în implementarea democraţiei. Noul context geopolitic arată din plin necesitatea unei armate naţionale modernizate, proporţională numeric şi profesional populaţiei României. Prăbuşirea statului totalitar a fost pentru slăbirea ţării, şi nu în favoarea ei cum ar fi fost firesc, armata fiind ea însăşi o victimă. Nu atât interesul extern, real, ci destabilizarea armatei chiar de către adversarii democraţiei a fost sursa slăbirii capacităţii de apărare proprie a ţării. Integrarea în NATO a început să coincidă cu o aparentă criză de identitate a armatei române, aşa cum multe instituţii publice s-au pulverizat după aderarea la UE. Sentimentul asistenţei externe descurajează societatea românească plasând-o la dispoziţia a aventurierilor externi şi a corupţiei interne.

DIICOT s-a sesizat declanşând urmărirea juridică a realizatorilor documentarului privind traficul de arme, realizat în România. O chestiune de nivel jurnalistic, care putea fi demontată cu sprijinul instituţiilor de profil, şi nu prin implicare directă, a inflamat agenda unei instituţii cu grave lipsuri în elucidarea atâtor cazuri rămase în suspense. Nu cu mult timp în urmă, armatele de susţinători ai preşedintelui Turciei Erdogan, oameni de afaceri turci stabiliţi în România, declarau jihad unor jurnalişti români, cum nici Ceauşescu nu şi-a permis în mod făţiş să o facă. Nicio instituţie cu responsabilitate asupra siguranţei nu s-a sesizat atunci sau ulterior, ţinând cont de gravitatea situaţiei şi sancţionarea acelor ameninţări.

Sigur, documentarul englezilor arată nivelul pe care îl atinge deseori presa tabloidă, însă nici reacţiile instituţiilor noastre nu arată profesionalism, fiind cam de acelaşi calibru. Oricare ar fi ziarele, ele sunt mai puţin primejdioase decât instituţiile.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1329 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.