Tate Modern din Londra găzduieşte până la 3 mai o impresionantă expoziţie cu aproximativ 200 de picturi şi desene realizate de Arshile Gorky (1904-1948), dispuse în 12 săli. Născut în satul Khorkom, din estul Turciei, într-o familie de armeni, Vosdanig Adoian îşi va lua, ca pictor, pseudonimul Gorky. La şase ani, tatăl lui pleacă să-şi încerce norocul în SUA. La 11 ani, micul Vosdanig este deportat, împreună cu întreaga comunitate în care trăia, la graniţa cu Caucazul. La 15 ani, mama sa moare de tifos. Adolescentul pleacă să-şi întâlnească tatăl în “ţara tuturor posibilităţilor”. Studiază la o şcoală de desen, talentul lui fiind descoperit imediat, iar la sfârşitul studiilor este numit profesor la Grand Central School of Art din New York. Este momentul în care nu numai că îşi ia un pseudonim, dar îşi inventează o întreagă biografie, lăsând să se înţeleagă că este vărul scriitorului rus Maxim Gorki, că s-a născut la Nijni Novgorod şi că a studiat cu Kandinsky.
Mare admirator al lui Cézanne, va fi influenţat pe rând de Picasso, Braque, Léger şi Miro. Abia după câţiva ani începe să-şi găsească propriul drum. La început abordează pictura figurativă, realizând compoziţii cu membrii familiei sale, alături de care se portretizează. Primul “Autoportret” datează din 1937. La începutul anilor ’40, Arshile Gorky este recunoscut de comunitatea artistică internaţională. Adoptat de suprarealişti, în frunte cu André Breton, care-l consideră unul dintre cei mai importanţi artişti americani, va expune la loc de cinste, în Expoziţia internaţională a suprarealiştilor de la Galeria Maeght din Paris. Dar creaţia lui este plasată, şi nu fără temei, de critica americană în capitolul expresionismului abstract. Începând din 1943, artistul părăseşte treptat forma, exprimându-se prin culori uneori disonante, alteori de mare suavitate, în compoziţii în care mişcarea capătă o forţă deosebită.
Opera majoră a pictorului american a fost realizată în aproximativ cinci ani, din 1943 până în 1948, anul morţii sale. Incapabil să mai picteze, în urma unui accident de maşină, situaţie pe care pare s-o fi prefigurat în “Autoportretul” din 1937, în care se prezintă fără mâini, trădat de prietenul său, sculptorul chilian Roberto Matta, care-i seduce soţia, Arshile Gorky se spânzură. André Breton scrie un poem, sub forma unui discurs funebru, care determină excluderea lui Matta din grupul suprarealist, din cauza “micimii morale şi descalificării intelectuale”.
În arta americană, Arshile Gorky este, alături de Rothko, Pollock şi Willem de Kooning un important promotor al expresionismului abstract, iar pe plan mondial, un nume de referinţă pentru creaţia secolului al XX-lea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.