Arta contemporană dialoghează cu natura, cu o grădină, cu un parc

Inaugurată în 28 iulie 1964, ”Fundaţia Maeght”, situată pe colina de la Saint-Paul-de-Vence, a etalat de-a lungul existenţei sale nenumărate expoziţii de artă. Membră a Consiliului de Administraţie al Fundaţiei, Isabelle Maeght, nepoata negustorului de artă şi editorului Aimé Maeght, un profet al modernităţii, a revenit în acest spaţiu atipic imaginat de bunicii ei şi de numeroşi artişti.

Arta contemporană, la ea acasă în cadrul Fundaţiei Maeght

Fundaţia a luat naştere în urma unei drame, moartea fiului lui Maeght, Bernard, în vârstă de 12 ani, de leucemie. În acea perioadă, bunicii Isabellei aveau importante galerii în Paris care îi regrupau pe Braque, Chagall, Miro, Giacometti. Braque, Léger şi Miro le-au sugerat acestora de a face ceva pentru artiştii moderni, un loc în care aceştia să poată expune, să se regăsească. Léger le-a sugerat să meargă în Statele Unite şi să viziteze fundaţiile americane ”Getty” şi ”Barnes”, locuri private care nu erau în acea vreme muzee. Ideea Fundaţiei a făcut germeni. Aşa încât, Aimé Maeght a plecat să viziteze atelierul arhitectului catalan Josep Lluis Sert, cel care a conceput pentru Miro un studio în Palma de Majorca. Aceste spaţii luminoase l-au încântat şi i s-a părut extraordinar ca artiştii să poată expune în ele.

Bazinul cu peşti al lui Georges Braque şi sculptura de Alexander Calder

Aniversarea celor 50 de ani de la înfiinţare sunt celebraţi prin mai multe expoziţii. Prima îi este consacrată arhitectului Josep Lluis Sert, autorul acestui edificiu. După ce Aimé Maeght a cumpărat terenul la Saint-Paul-de-Vence, văzându-l, Josep Lluis Sert a fost încântat de vegetaţia mediteraneană şi de faptul că acesta era scăldat în lumină. El a început să repereze copacii astfel încât să fie tăiaţi în cel mai mic număr posibil. De remarcat că pereţii Fundaţiei se învârt în jurul arborilor. Pe acest teren exista şi o capelă în ruine, dar doamna Maeght a apreciat că aceasta are ceva special şi Sert a reconstruit-o în aşa fel încât ea să amintească de fiul lor, Bernard. Se remarcă simplitatea materialelor. Fundaţia a fost făcută din beton, din cărămidă refractară, din teracotă şi din sticlă. Există, de asemenea, un zid care înconjoară clădirea ca un labirint, conceput de Joan Miro.

Expoziţie care regrupează 50 de artişti din colecţiile constituite de prietenii muzeului, într-o scenografie simplă şi sobră

Familia Maeght a regrupat tablouri, negustori de tablouri, editori, gravori, producători de film şi de fundaţii. Totul este împreună. Aimé Maeght, rămas orfan deoarece tatăl său a murit în Primul Război Mondial, a făcut studii de litografie şi a avut şansa de a-l întâlni pe Bonnard, care i-a prezentat diferiţi prieteni ai săi. Războiul i-a făcut pe mulţi artişti să se refugieze în zonele libere, mai ales în sudul Franţei. Bonnard şi Matisse erau neliniştiţi pentru atelierele lor din Paris, unde îşi lăsaseră operele. Artiştii au întâlnit la Maeght şi la soţia sa o mare căldură, de care aveau nevoie.

Fundaţia Maeght, construită cu materiale simple

Galeria pariziană a lui Maeght s-a născut dintr-o călătorie pe care soţii au făcut-o în compania lui Bonnard şi Matisse, prilej cu care un negustor de tablouri le-a spus: ”Primului imbecil care vrea să-mi cumpere galeria i-o vând”. Matisse s-a întors către Aimé Maeght, replicându-i: ”Aimé, eu cred că tu ai un frumos cap de imbecil”.

Imagine dintr-o expoziţie deschisă la Fundaţie

Ceea ce este formidabil este faptul că artiştii trăiau de parcă ar fi făcut parte din aceeaşi familie. Când a început să se profileze ideea Fundaţiei, toată lumea a luat parte: Miro cu ”Labirintul”, Braque cu ”Bazinul cu peşti”, Tal Coat cu un mozaic incredibil, iar Chagall, cu mozaicurile ”Îndrăgostiţii”. Fiecare a vrut să participe cu ceva, fiecare a adus bucuria creaţiei.

Galeria Maeght privită dinspre parc

”Pentru mine, fiecare dintre aceştia este un membru al familiei, la fel ca şi Braque, Ubac, Giacometti… Şi spun mereu că nici cel mai bogat om din lume nu are amintirile mele. Bunicii mei, Marguerite şi Aimé, părinţii mei, Paul şi Adrienne, astăzi generaţia mea, fiul meu suntem foarte ataşaţi de aceşti artişti, de poeţi, de muzicieni. Iar aventura nu se va opri atât timp cât dragostea şi bucuria ne vor reuni”, mărturiseşte Isabelle Maeght.

Bazine şi fântâni la Fundaţia Maeght

Interiorul sălilor de expoziţie

Disciplinele se încrucişează. Aici au poposit numeroşi muzicieni, coregrafi, poeţi, Sun Ra, La Monte Young, Merce Cunningham, teatrul gonflabil al lui Hans Walter Müller, Duke Ellington…

Aimé Maeght şi-a petrecut o parte din viaţă cu aparatul de fotografiat, dar şi cu camera. S-au găsit o bandă audio cu Prévert citind un text despre Miro, acompaniat la chitară de Henri Crolla, dar şi un film cu doamna Maeght, care dansa cu Giacometti. Miro a avut o frază exraordinară: ”Arta modernă a început să decadă chiar după omul cavernelor”. Tal Coat a adus un omagiu picturilor de la Lascaux.

Interiorul Capelei de la Saint-Paul-de-Vence

Fundaţia Maeght a deschis uşile multor alte arte. ”Acesta nu este un muzeu”, declara André Malraux, la inaugurarea din 1934, lăsând posterităţii vocea sa de judecător.

Josep Lluis Sert, Miro, Chagall, Artigas, Chillida…

Isabelle Maeght în faţa expoziţiei Bestiaires

Aniversarea începe cu o expoziţie consacrată arhitectului locului, catalanul Josep Lluis Sert. În 1959, Aimé Maeght i-a adresat lui Joan Miro o scrisoare: ”Sunt convins, dragul meu Joan, că noi vom realiza o operă unică în lume, care va rămâne în timp şi în spirite ca o mărturie a civilizaţiei noastre care a traversat războaie, răsturnări sociale şi ştiinţifice, lăsând în loc umanităţii unul dintre cele mai frumoase mesaje spirituale şi artistice din toate timpurile”.

Lucrare de Jesus Rafael Soto

Printre numeroasele manifestări din acest an aniversar, mai multe instituţii se vor concentra pe un artist: Miro, la Muzeul din Antibes, Calder, la ”Muzeul de Artă Modern şi de Artă Contemporană” din Nisa, A vedea o operă cu dosarele de expoziţii, cum este cazul la Muzeul Naţional ”Marc Chagall” din Nisa, care expune ”La Vie” (1964) sau la Muzeul Naţional ”Fernand Léger” care a achiziţionat ”La partie de campagne” (1954).

Marc Chagall, Îndrăgostiţii, ce face parte din Fundaţia Maeght

Activităţile lui Maeght s-au multiplicat. El era curios de noile tehnici apărute. În oraşul natal Hazebrouck uimeşte vivacitatea afişelor create de el. La Muzeul de la Vallauris, ceramica este cea care a scos în evidenţă piese inedite din atelierele lui Maeght, puse la dispoziţie de artişti, Mas Bernard la Saint-Paul-de-Vence sau în atelierele lui Artigas, tatăl şi fiul, de la Galifa, aproape de Barcelona. O importanţă deosebită au adus-o Braque, Chagall sau Chillida. Manipulând alte tehnici şi explorând soluţii spaţiale, această expoziţie aduce un omagiu lui Miro, care a condus ceramica spre modernitate, şi ceramistului Josep Llorens Artigas.

Marc Chagall, La Vie

Domeniul Kerguehennec din Bretania s-a asociat acestui program comemorativ, cu expoziţia ”De la Giacometti la Tapiés”, de fapt un omagiu adus lui Aime şi Marguerite Maeght. Rolul artiştilor este încă o dată esenţial întrucât legătura se face prin intermediul operei lui Tal Coat. Un Centru de cercetări consacrate artistului a fost creat de Departamentul Morbihan în 2008.

Oul, sculptură de Joan Miro

1.300 de kilometri separă domeniul Kerguéhennec de Fundaţia Maeght, dar cele două împart convingerile comune în serviciul creaţiei. Arta contemporană dialoghează cu o grădină, cu un parc, împingând vizitatorul la contemplaţie, ca să nu spunem la meditaţie.

Miro, Calder, Braque şi Giacometti

Expoziţia se deschide cu trei săli care tratează problema liniei. Între liniile maiestuoase şi somptuoase se întrevăd lumina lui Soulages, linia gestuală şi spontană a lui Hartung şi linia creatoare a arhitecturii lui Chillida, care subliniază diferenţele. În acest colaj, Chillida, marele sculptor decedat în 2002, rupe liniile, folosind îndrăzneţe verticale. Chillida şi-a început cariera prin studii de arhitectură, ceea ce se remarcă şi în sculpturile sale, dar şi în colaje.

Un florilegiu de expoziţii

Parcul de sculpturi al Fundaţiei

Fundaţia Guerlain va aduce sculptura ”Anne”, realizată de Jean-Gabriel Coignet, care se înscrie în parcul de sculpturi de la Kerguehennec. Artistul explorează materialele pentru calităţile lor intrinseci. El investeşte în spaţiu cu minimum de mijloace, sub forma elementelor geometrice, înscriindu-se într-o logică minimalistă, fără ca să reducă sau să sărăcească sculptura. Aceasta intră în rezonanţă perfectă cu spaţiul care o înconjoară.

Sculpturi în mijlocul naturii

Expoziţia bretonă oferă o privire asupra colecţiei ”Fundaţiei Maeght” şi aduce un omagiu artiştilor, creatorilor, prietenilor Fundaţiei şi lui Jean-Louis Prat, care a fost director între 1969 şi 2004. Alegerea operelor a determinat mari tematici legate de modernitatea celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea, punându-se problema fundamentală a prezenţei sale în lume.

Tânără fată de Joan Miro

Secţiunea ”La început, linia” deschide drumul, de exemplu cu impresionantul Soulages din 1971, cu desenele care merită redescoperite ale lui Lars Fredericson. ”Habiter le monde” ne conduce apoi la o altă abordare estetică, cea a lui Tal Coat sau a lui Raoul Ubac. Se pune apoi problema câmpurilor de poveste cu Arrayo sau Bernard Monino, a scrierii, cu Henri Michaud sau François Rouan, şi, la final, Pictura, expusă în vechile grajduri.

Sculpturi de Giacometti

Esenţa picturală a colecţiei ”Fundaţiei Maeght” se dezvăluie în acest spaţiu care conferă operelor amploare şi invită la contemplarea culori. ”Support/ Surfaces” cu Viallat sau Pincemin, formele strălucitoare ale spaniolului Palazuelo, liniile colorate ale lui Alechinsky, ondulaţiile şi transparenţele lui Messagier, enigmatica ”Mariale” a lui Hantai, vibraţiile cromatice ale lui Sam Francis constituie tot atâtea mărturii ale dinamismului Fundaţiei, dar şi ale picturii.

Vara de Pierre Bonnard

Dintre expoziţiile care vor fi deschise cu acest prilej să amintim: ”Face à l’oeuvre. Dragul meu Juan vom face o operă unică în lume”, ce va putea fi vizitată la Saint-Paul-de-Vence, ”Fundaţia Maeght. De la Giacometti la Tapiés”, pe domeniile de la Kerguehennec. ”Omagiu lui Joan Miro”, la Muzeul Picasso de la Castelul Grimaldi, din Antibes, ”Hommage à Alexander Calder”, la Muzeul de Artă Modernă şi Artă Contemporană din Nisa, ”50 de ani de afiş”, la Muzeul Augustinilor din Hazebrouck.

Un alt unghi al parcului Fundaţiei

Geamurile mari din sticlă lasă să pătrundă lumina din parc în expoziţie

Vor mai fi, de asemenea, deschise pe tot parcursul verii expoziţiile: ”Fundaţia Maeght şi ceramica: Miro, Artigas, Braque, Chillida, Monory, Fiedler”, la Muzeul Ceramicii din Valloris, ”O operă invitată: «La Vie» de Marc Chagall”, la Muzeul Naţional din Nisa, ”O operă invitată: Fernand Léger”, la Muzeul Naţional ce-i poartă numele de la Biot, ”Corespondenţe: Henri Matisse şi Aime Maeght”, de la Nisa, ” Jean Dubuffet în corespondenţă cu Witold Gombrowicz”, deschisă la Castelul Villeneuve din Vence.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.