Arta de a construi a lui Soufflot

“Centrul Monumentelor Naţionale” din Franţa îi aduce un omagiu lui Jacques-Germain Soufflot (1713-1780), arhitect de mare importanţă al Secolului Luminilor, cu ocazia tricentenarului naşterii sale. Este vorba despre o expoziţie organizată în cel mai important edificiu creat de acesta, biserica Sainte-Geneviève, devenită Pantheon naţional. Este o ocazie de a revizita opera unuia dintre cei mai mari arhitecţi francezi, cu o carieră atipică, simbol al reînnoirii neoclasice în secolul al XVIII-lea.

O carieră uimitoare

Alexandre Gady, profesor la Universitatea Paris-Sorbonne, vorbeşte în catalogul expoziţiei “Un arhitect în lumină”, despre îndrăzneala arhitecturală.

Soufflot era cel mai mare dintre cei 13 copii ai unei familii înstărite din Bourgogne. Ar fi trebuit să urmeze cariera tatălui său, de mic funcţionar în justiţie, dar o pasiune precoce pentru arhitectură l-a făcut să renunţe la Drept. Potrivit legendei, a plecat din proprie iniţiativă la Roma, la vârsta de 20 de ani, cu bani “împrumutaţi” de la familie.

Mărturisită mai târziu în scris, admiraţia pentru Catedrala din Auxerre, oraş apropiat de Irancy-ul în care s-a născut, pare să fi jucat un rol important în descoperirea vocaţiei sale de arhitect.

În 1731, ajuns la Lyon, a frecventat şantierul bisericii Saint-Bruno-des-Chartreux, condus de Ferdinand Delamone, arhitect proaspăt întors din Italia.

Ajuns la Roma, autodidact supradotat, Soufflot s-a integrat repede în cercul artiştilor francezi, rămânând timp de patru ani la Academia Franceză din Roma, aflată atunci în palatul Mancini. Acolo, el n-a manifestat iniţial niciun interes pentu Antichitate, fiind prins în studierea bazilicii Sfântul Petru şi a edificiilor cu cupole. A profitat totuşi de sosirea la palatul Mancini a lui Jean-Laurent Legeay, posesor al “Marelui Premiu de Arhitectură” al Romei, care, alături de Piranesi şi de alţi artişti din mediul francez al oraşului, avea să contribuie la revizitarea imaginaruui “arhitecturii à l’antique”, al cărui propovăduitor va fi mai târziu Soufflot.

Jacques Germain Soufflot, portretizat de Van Loo

Acest prim sejur i-a oferit ocazia unei formări solide, pe care talentele sale înnăscute aveau s-o fructifice destul de repede.

Întors în Franţa, s-a stabilit la Lyon, unde a început o carieră de arhitect, dar şi de antreprenor. Pe lângă numeroase comenzi publice şi private, protejat al guvernatorului François-Louis de Villeroy şi al arhiepiscopului De Tencin, a primit comanda marii faţade a “Hôtel-Dieu sur Rhône”, în 1739, ridicat, cu domul său majestos, între 1741 şi 1761. Edificiul a consacrat numele lui Soufflot şi a deschis calea neoclasicismlui. I s-a încredinţat apoi construcţia “Camerei de Schimb”. Aceste monumente şi conferinţele despre arhitectură de la Academia din Lyon l-au făcut cunoscut la Paris.

Ceremonia punerii punerii primei pietre a Bisericii Sainte Genevieve, pictată de Pierre Demachy

La începutul anului 1750, Soufflot pleacă din nou în Italia. Împreună cu Charles-Nicolas Cochin şi abatele Le Blanc, el îl însoţeşte în această călătorie pe fratele mai tânăr al Doamnei de Pompadour, Abel Poisson, viitorul marchiz de Marigny, în timp ce Ludovic al XV-lea îl numeşte membru al prestigioasei “Academii Regale de Arhitectură”.

I se cere să studieze mai ales teatrele. Arhitectul ajunge până la Napoli şi Paestum, unde studiază faimoasele temple dorice. Întors la Lyon, la începutul anului 1751, proiectează Marele Teatru, la vremea aceea cel mai modern din Franţa. În plină glorie, Soufflot îşi găseşte în Marigny un protector care îi va schimba cariera. În afară de Lyon, unde supraveghează marile şantiere de construcţii ale oraşului, este chemat la Paris, unde se va stabili de altfel în 1755. Este numit inspector al Clădirilor Regelui, apoi Director al manufacturilor regale Gobelins şi Savonneries. Arhitectul devine un factor al reformei politicii artelor, urmărită de noul director al Construcţiilor Regelui. Participase la marile şantiere lansate la Paris, printre care concursul pentru proiectul Pieţei Ludovic al XV-lea, din 1753 , incluzând lucrări la Notre-Dame de Paris şi terminarea Luvrului, începând din 1756. În acest an, este solicitat şi pentru crearea unei pieţe municipale la Reims.

Interiorul Bisericii Sainte Genevieve cu deschidere spre transept

În 1755, Soufflot este ales să construiască ceea ce va deveni edificiul major al domniei lui Ludovic al XV-lea, biserica abaţială Sainte-Geneviève, cunoscută, după Revoluţie, sub numele de Pantheon. Primul arhitect al regelui la acea dată, Ange-Jacques Gabriel, este înlăturat de la proiect, Marigny considerând că Soufflot este mai potrivit pentru a răspunde provocărilor acestui monument identitar complex, menit să fie un răspuns real la criticile care începeau să ameninţe tronul Franţei şi Biserica. În 1764, însuşi Luovic al XV-lea pune prima piatră a noii construcţii.

Deşi avusese onoarea de a desăvârşi Curtea Pătrată de la Luvru, acest şantier, cel mai prestigios din cariera sa, urma să-l acapareze până la moarte. Monumentul trebuia să aibă o importanţă naţională, adăpostind racla Sfintei Geneviève, protectoarea de secole a Parisului, precum şi mormintele vechiului fondator al regalităţii franceze, Clovis, şi al soţiei sale, Sfânta Clotilde.

Membru al Academiei Regale de Arhitectură, inspector al Construcţiilor din Paris, înnobilat în 1757, Soufflot este în plină glorie. Totul pare să-i reuşească acestui provincial autodidact şi genial. Este considerat reformatorul arhitecturii franceze. Biserica Sainte-Geneviève este un monument de primă importanţă al istoriei arhitecturii occidentale în care Sufflot şi-a investit întreaga energie şi ambiţiile intelectuale.

Sinteza occidentală şi arta religioasă

Macheta Pantheonului, realizată de Rondelet

În momentul în care Soufflot primeşte comanda bisericii, arhitectura religioasă traversa o dublă criză. Pe de o parte, apăruse o reacţie la arhitectura rococo, care fusese atât de preţuită în prima parte a domniei lui Ludovic al XV-lea. Reacţia era orchestrată de favorita regelui şi de câţiva scriitori, printre care Voltaire şi La Font de Daint-Yenne, care considerau necesară întoarcerea la “grand Goût” (marelui Gust), ce dominase în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea şi care rămăsese etalonul maiestăţii.

În acelaşi timp, tânăra generaţie de arhitecţi care descoperise Roma dorea să se inspire din Renaştere. Capătă forţă din nou visul antichităţii, adus de Piranesi şi de o nouă curiozitate arheologică, templele din Paestum şi arhitectura antică grecească. Prin experienţa sa, Sufflot joacă un rol major în această ultimă direcţie şi propune pentru biserică o sinteză pe gustul lui Marigny.

În “Essai sur l’architecture”, din 1753, abatele Laugier predică folosirea coloanelor, singurele în stare să readucă arhitectura la puritate artei greceşti antice, spre deosebire de cea din timpul Renaşterii şi, mai ales, al Contrareformei, cu faţadele pe două niveluri şi cu interioarele “desfigurate” de pilaştrii greoi cu arcade. Această chemare la “regenerare” era de altfel anunţată de lucrările lui Pierre Contant d’Ivry, dar se împlineşte în biserica Sainte-Geneviève. Încredinţând coloanelor rolul de a crea un altfel de tensiune monumentală şi realizând la interior un joc de lumină şi mişcare, această arhitectură grandioasă, emoţionantă, avea să hrănească îndrăzneala “arhitecţilor revoluţionari” care propovăduiau o arhitectură “vorbitoare”.

Pantheon, partea centrală

Gândirea lui Soufflot se îmbogăţeşte prin cunoaşterea aprofundată a goticului. Nu a stilurilor decorative din Evul Mediu, ci a artei de a construi. ”Lejeritatea” bisericilor medievale contrastează cu greoaiele bolţi romane. Gustul pentru verticalitate se exprimă în domuri, cum ar fi “Dôme des Invalides”, cu fleşa sa, sau capela de la Versailles, foarte aproapiată de Sainte-Chapelle. Alături de supravieţuirile mai mult sau mai puţin locale, monarhia continua, din timpul lui Henric al IV-lea, recostrucţia Catedralei din Orléans în stil ogival.

Interesul lui Soufflot pentru bolţi şi turnurile-lanternă, strămoşi ai domului, l-a condus la studierea goticului. În Italia, a făcut releveul Domului din Milano, iar la Lyon a fost interesat de biserica Saint-Nizier şi de biserica abaţială Saint-Jean. Dacă mai târziu, în timpul şantierului de la Sainte-Geneviève, el aplică aceste principii ale construcţiilor medievale în sistemul de arce disimulate care susţin bolta, se uită adesea că Soufflot devine, în 1756, arhitectul principal al Notre-Dame de Paris, unde a lucrat până în 1770, deci paralel cu şantierul de la Sainte-Geneviève. Lucrările sale de modernizare şi de înfrumuseţare, dispărute în urma intervenţiei lui Viollet-le-Duc din secolul al XIX-lea, dovedeau o sensibilitate caracteristică mişcării de supravieţuire a goticului.

Şantierul de la Sainte-Geneviève este o creaţie fascinantă a unei sinteze occidentale în arhitectura religioasă: antic prin decor şi folosirea ordinelor arhitectonice, medieval prin structura cu pinacluri şi arce butante, renascentist prin marele dom cu tamburul lui, care derivă din “Tempietto” al lui Bramante.

Pantheonul, un edificiu prea fragil?

Fântâna Trahoir restaurată de Soufflot

Şantierul de la Sante-Geneviève a suscitat numeroase dezbateri încă din secolul al XVIII-lea, din punct de vedere estetic, politic, financiar… Dar o polemică le-a dominat pe toate celelalte, durând până în zilele noastre: este oare ambiţioasa biserică ridicată de Soufflot destul de solidă?

În 1770, arhitectul Pierre Patte a susţinut că această construcţie nu va rezista mult timp. Dezbaterea s-a concentrat asupra domului. Întregul sistem abil al lui Soufflot, care combină coloana liberă, bolţile din piatră, arcele butante şi un puternic zid înconjurător, este labil în centrul edificiului, unde se ridică marele dom cu trei cupole din piatră. În pofida grijii pentru fundaţii şi a folosirii pietrei “armate” cu fier, rezistenţa pietrelor este solicitată la maximum.

Primele fisuri, apărute la mijlocul anilor 1770, au relansat polemica. Mediile ştiinţific şi academic, cu abatele Bossu sau directorul “Podurilor şi Şoselelor”, faimosul inginer Perronet, dar şi noul rege, tânărul Ludovic al XVI-lea, l-au susţinut pe Soufflot. Dar arhitectul este criticat într-un moment în care şantierul mergea destul de lent din cauze financiare. La moartea lui Soufflot, domul nu era încă ridicat. Planurile au fost împlinite de colaboratorii săi. În 1806, pilonii transeptului au trebuit consolidaţi, arhitectul Jean-Baptiste Rondelet stabilizând astfel edificiul, care a fost terminat în 1812. Abia în timpul Imperiului, el a putut fi vizitat fără schele.

Indiferent de controverse, Pantheonul, potrivit arhitectului Brebion l’Aîné, şeful lucrărilor lui Souflot, “reuneşte sub una dintre cele mai frumoase forme, lejeritatea edificiilor gotice şi magnificenţa artei greceşti”.

Porţile de la Notre-Dame, regăsite

Hotel Dieu din Lyon

În 1771, Soufflot a transformat portalul central de la Notre-Dame, la cererea clerului care dorea să se poată circula mai uşor în timpul marilor procesiuni. Arhitectul a eliminat pilonul central, decorat cu “Christ binecuvântând”, şi a dotat timpanul de deasupra cu o ogivă sprijinită pe două colonete. Noua uşă este închisă cu două porţi de stejar al căror decor sculptat a fost încredinţat lui Pierre Fixon.

Deşi criticat, ansamblul a supravieţuit Revoluţiei. El poate fi văzut în primele fotografii ale Catedralei şi a fost distrus de Viollet-le Duc în timpul marii restaurări a edificiului. Arhitectul, care a găsit atunci placa punerii primei pietre, a restabilit dispoziţia iniţială, păstrând totuşi părţile sculptate în secolul al XVIII-lea, puse într-un depozit. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, acestea au fost montate din nou în tribuna de nord a navei, parte inaccesibilă astăzi vizitatorilor.

Pe batantul din stânga, Fixon l-a reprezentat pe “Christos pe Cruce”, în timp ce în dreapta este figurată o “Madonă Îndurerată”. Timpanul este decorat cu doi îngeri care susţin ecusonul cu sigla Mariei, iar pe partea interioară este reprezentată o “Fecioară cu Pruncul”, ale căror figuri, din păcate, au dispărut.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.