Artă şi Hrană, la Expo 2015 de la Milano

Palazzo Triennale de la Milano prezintă monumentala Expoziţie Arts&foods, care acoperă istoria Expoziţiilor Universale de la prima Great exhibition of the works of industry of all nations (Londra, 1851) până astăzi.

Rituri şi mituri legate de alimentaţie se evidenţiază în această monumentală expoziţie organizată pentru Expo 2015 care invită la ”une grande bouffe” a operelor în care este reiterată istoria Expoziţiilor Universale în care apar limbaje diferite de la artă la industrial design. Concepută în contrapunere creativă cu tema Expo Milano 2015, având ca temă Nutrire il Pianeta – Energia per la vita (A hrăni planeta energie pentru viaţă) reconstituie evoluţia limbajelor, a mitologiei şi a ritualităţii hranei ca un act atât al nutriţiei, cât şi al convialităţii.

Prosper Lafaye, Regina Victoria, Prinţul Albert la Marea Expoziţie 1851, de la Victoria&Albert Museum

De la Impesionism la Avangaredele istorice, de la Pop Art la tendinţele conceptuale, de la Postmodernism la punctele extreme ale globalizării, arta este raportată la maniera critico-dialectică a fenomenului consumismului.

Numeroşi artişti citează opere din trecut, uneori reproduse în tehnici tradiţionale: Apples in a porcelain basket (Mere într-un coş de porţelan – din 2007) de Sharon Core şi o fotografie cu picturi antice care câştigă în picturalitate, dar şi opere precum Castron cu fructe de Caravaggio (1600). Mulţi artişti inserează mâncarea direct în opera de artă aşa cum o face Man Ray în enigmatica Pain peint (1927), care reprezintă de fapt un obiect cu funcţiune simbolică într-o matrice suprarealistă, reprezentând o baghetă de pâine acoperită de un pigment colorat.

Caravaggio, Coş cu fructe

Sharon Core, Apples in a porcelain basket

Valorea euharistică legată de pâine se amplifică din motive diferite şi în lucrarea Bread house de Urs Fischer, o instalaţie înfăţişând o casă în marime naturală realizată din cărămizi de pâine, mai ales baghete. Dimensiunea acestei lucrări impresionează în special prin prezenţa numeroaselor păsări integrate în operă care se hrănesc cu aceasta.

Mâncarea devine un simbol

Milano se aşază la masă

Sunt numeroşi artişti pop care, dincolo de o imagine publicitară legată de consum, reuşesc să ridice o lucrare la rang de operă de artă. Still life de Tom Wesselmann combină o unică imagine cu referiri diverse în care prevalează reclamele stradale, cum ar fi o Natură Moartă americană cu farfurii suprapuse în diferite culori.

Masă cu pepene roşu, de Emilio Longoni

Hrana devine un simbol şi în celebra Cutia de supă Cambpbell (1962), lucrare a lui Andy Warhol, sau Banana, ce reprezintă un fetiş al artistului, desenată pe opera primului album Velvet Underground (1967).

Divers este Claes Oldenburg, a cărei amprentă onirică recheamă la un straniu suprarealism. Subiectele sculpturilor sale aparţin sferei cotidiene şi trimit la o imagine grotescă a binelui, ca în Leaning fork with meatball and spaghetti (Furculiţă culcată cu chiftele şi spaghete). Opus fotografiei neorealiste Băiatul care duce pâine (1956) a lui Nino Migliori este mărturie a primelor accente ale boomului economic italian, care a transformat realitatea socială italiană.

Publicitatea se transformă în opere de artă

Palazzo Triennale din Milano şi-a deschis porţile pentru Art&Foods

Realitatea rurală este înfăţişată de Joseph Beuys într-o instalaţie intitulată Olivestone (1984), cu ulei de măsline care umple un paralelipiped, de fapt o tensiune suspendată între vegetale şi minerale, între solid şi lichid, între masculin şi feminin, între ordine şi haos.

În societatea globalizată, raportul cu hrana şi ritualurile sale devin o oglindă a tuturor dorinţelor şi necazurilor individului: reprezintă o necesitate, ba mai mult status-simbol, ba chiar mai mult o maladie. Instalaţia Deep throat a lui Mona Hatoum cuprinde un video care reinserează o călătorie endoscopică în aparatul digestiv al artistei, arătând ”peisajul” intern, în acelaşi timp chemând la construcţia de sine prin intermediul propriului corp.

Claesz Oldenburg, Furculiţă cu chiftea şi spaghete

Andy Warhol, Supa Campbell

Pe aceeaşi temă a derivelor globalizării reflectează şi Tom Sachs şi Andreas Gursky prin operelor lor poetice pe care le declină. Primul este un spirit al pop art-ului ale cărui lucrări conţin numeroase stereotipuri ale culturii americane. Sculpturile sale se joacă cu simbolurile şi cu instrumentalizările, precum în cazul Nutsy’s Mc Donald’s, într-o tehnică mixtă ce se află acum expusă la Trienala de la Milano. Subiectelor fotografiilor lui Gursky, în schimb, sunt spaţii anonime, artificiale, precum cutiile aliniate dintr-un supermarket. Fotografia 99 Cent II reprezintă interiorul unui supermarket cu rafturi pline cu marfă care reflectă o analiză degenerantă a peisajului urban fără a exprima o oarecare judecată socială sau politică.

Germano Celant, Menu bogat

Modă şi hrană

Reţeta gândită de Germano Celant, care se articulează pe 7.000 de metri pătraţi în spaţiile interne şi externe ale Trienalei de la Milano, este impresionantă. 15 spaţii sunt dedicate locurilor hranei de la bucătărie la sufragerie, de la cafenea la bar, de la ariile de picnic la supermarket, de la cateringul pentru avioane la cel pentru staţii spaţiale într-un documentar cu peste 1.500 de opere în care înfăţişează raporturile dintre arte şi ritualurile legate de alimentaţie. În expoziţii sunt prezentate picturi, sculpturi, instalaţii, fotografii, video, filme, mobilier, diferite obiecte electrodomestice, documente, manifeste publicitare, haine şi mape de discuri…

Urs Ficher, Bread House

Un itinerar studiat pentru copii şi adolescenţi cu jucării, benzi desenate, filme de animaţie, instalaţii de Carsten Holler şi Rosemarie Trockel şi 100 de desene de Andy Warhol.

Expoziţia este acompaniată de un volum de 900 de pagini ce include opere de Claude Monet cu pictura Le chef Pere Paul, Purtătorul de pâine de Nino Migliori sau Casa zilelor minunate de Jean Prouvé.

Tom Sachs, Nuty’s McDonald

Tom Wesselmann, Natură moartă

Un parcus expozitiv articulat pe nuclee tematice şi temporale de la 1851 la 1900, cu teme precum natura moartă în pictură şi fotografie, de la picnic la mâncarea în spaţiu, de la ”Cina cea de taină” la Hrana Zeilor până la riturile canibalice. Dar şi Senzaţii olfactive şi muzicale.

Perioada ce include anii 1901-1945 este reprezentată prin avangardele istorice, cafenele şi baruri ale artiştilor, restaurante desenate de artişti, itinerare pentru tineri, criza economică, propaganda politică şi conflictele mondiale.

Nino Migliori, Purtătorul de pâine

Perioada 1946-1975, de la Pop Art la inovaţiile tehnologice din bucătărie, de la designul industrial la contestaţii şi linia contra-culturii.

Interesantă şi perioada 1976-2015, în care este reflectată dimensiunea Senzorialăa Artei, Muzica şi Hrana, Arhitectura şi Designul până la ultimele distilerii şi crame. Nu lipsesc din acest capitol nici Bulimia, Anorexia, Foamea în lume. Deosebit de atrăgătoare secţiunea care se ocupă de Modă şi Hrană, dar şi cea a bucătarilor de 5 stele Michelin.

Claude Monet, Le Chef Pere Paul

Toate acestea pot fi încadrate într-o galaxie conceptuală, legată de hrană împodobită cu referiri sociale, culturale, lingvistice, politice, ideologice, religioase, antropologice.

Expoziţia Art&foods. Ritualuri de la 1851 are o tematică a polisemiei complexe, are forţa de a intercepta sensibilitatea şi de a înfrânge tabuurile, de a explora teritoriile uitate, apartent banale. În această realitate puternic evocatoare biologia devine cultură, fizica metafizică, realul metaforic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.