Jocul de cuvinte din titlul expoziţiei tânărului artist timişorean (născut la Reşiţa în 1987) nu este un simplu exerciţiu de umor de tip franţuzesc. Lucrările de la „Atelier 030202”, care ne-a obişnuit cu o panoramă a artei bune a generaţiei tinere, sunt portrete. Portrete surprinse întâi fotografic ale unor copii din mediile cele mai defavorizate, cum este cel al rromilor, vinovaţi de „r”-ul dublu din titlul, pentru care strada este locul obişnuit de viaţă. O galerie de personaje, la îndemână pentru a fi portretizate, percepute ca fiinţe de „linia a doua”, şi nu „haute couture”.
Iar pictorul le captează privirile, figurile, de obicei pe fond alb, lăsând loc imaginaţiei privitoruui de a le situa într-un decor. Redate realist, la prima vedere, imaginile preiau în forma lor albul pânzei nu ca joc cromatic, nu ca pauză pentru privire sau exaltare a porţiunii alăturate, ci ca element formator, introducând nelinişte. Un desen fin, abia ghicit, jalonează întregul cu fineţe şi precizie. Sunt portrete mai mult sau mai puţin fragmentare ale unor oameni pe lângă care, aşa cum apreciază şi artistul, treci de multe ori fără să-i vezi. O modalitate de a sugera o identitate imprecisă, pentru că perceperea ei este doar întâmplătoare, dacă nu refuzată. Jocul între componenta albă şi cea în tonuri saturate de brunuri, roşuri, albstruri, profilate de multe ori pe aparent informe griuri, creează o tensiune plastică remarcabilă şi dovedeşte o stăpânire perfectă a arhitecturii spaţiale a lucrărilor.
Personajele plutesc în spaţiile incerte marcate de griuri
„Preocuparea mea principală, declara la un moment dat artistul, este să surprind realitatea exactă pe care o văd în faţa ochilor în acel moment, murdăria de pe feţele lor, rănile, zâmbetele şi tot ceea ce vine pe parcurs în mod natural, pictând totul într-o manieră hiperrealistă”. Exact şi fals în egală măsură. Desigur, Daniel Brici nu este primul şi nu va fi nici ultimul creator ale cărui intenţii declarate sunt „trădate”, din fericire, de instinct şi de interiorizarea meşteşugului.
Primul nivel de lectură al expoziţiei este cel brutal, al unei realităţi de mare duritate şi nefericire umană. O privire atentă dezvăluie un fel de „romantism” convertit la limbajul zilele noastre şi o sublimare a realului în construcţie artistică. Meritul pictorului nu stă în dorinţa omului de a inventaria marginalitatea, ci în capacitatea lui de a comunica esenţa unui fragment de umanitate, cu infernul şi paradisul care vieţuiesc acolo deopotrivă.
Artistul creează tensiuni între alb şi culoare
Andrei Jecza scria cu prilejul unei expoziţii a pictorului la Timişoara: „Daniel Brici creează poveşti şi lasă poveştile să se nască, creează imagini şi imaginile nasc stereotipii, preconcepţii, sentimente şi resentimente. Daniel Brici creează şi deschide o lume relativ tabu până acum în interesul artistic contemporan”. De fapt, meritul artistului este tocmai renunţarea la orice fel de literaturizare pe care asemenea subiecte o pot genera atât la creator, cât şi la privitor. De aici, autenticitatea acestor picturi, lipsa lor de legătură cu orice demers declamatoriu.
Daniel Brici a expus, în scurta sa carieră de creator de până acum, la Cluj, Timişoara, Bucureşti, dar şi în Olada şi în Italia şi a primit Premiul II „Juventus” al Fundaţiei „Triade” din Timişoara. Expoziţia deschisă acum dovedeşte că nu întâmplător.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.