Asocierea infracțională

Mediul instituțional balansează spre o autonomie invocată prin vidarea întregului sistem legislativ. Lipsa legalității pare un sport național care produce performanțe uluitoare pe un traseu al artificiilor cotidiene obligatorii. În fața justiției degradate nu stau doar devierile mental-politice, ci segmente ale mediocrității justiției înseși, care predispun sau sunt rezultatul corupției. Legăturile stabilite între aceste structuri și o întreagă cazuistică fac din România o țară victimă a tuturor manipulatorilor și delapidatorilor. Odată cu dispariția coloșilor industriali poluanți și destabilizanți ai normalității colectivității, dar utili unei economii pe hârtie, s-a pulverizat și solidaritatea societății, lipsa acesteia fiind dramatică. Cine vorbește astăzi, în România, politic, în numele cetățeanului nu poate dovedi absolut nicio responsabilitate, mai mult decât oricând. De la cel care vorbește la microfonul Parlamentului la funcționarul din instituții, care ar trebui să fie imaginea perfectă a parteneriatului civil, dincolo de legi și obligații implicite avem o iresponsabilitate generică. Legea răspunderii ministeriale, așteptată de zeci de ani, n-ar rezolva aproape nimic fără o contractare a fișei postului la orice nivel spre constituirea responsabilității statuate juridic. Astăzi, toți funcționarii publici sunt deasupra legii cu asistența specializată a sistemului, mult mai accentuat decât în comunism. Orice trepăduș ajuns într-o poziție cât de cât importantă ține să-și arate incompetența prin sancțiuni aplicate, spre a-și consolida o putere cu direcție infracțională, când competența în sine se manifestă prin asistență de calitate. Încet și sigur, România se închide ca un lagăr al autolimitărilor desfigurante, revenind la multe dintre limitele din totalitarism. Nu întâmplător, în instanțele justiției apar inși, așa ziși-reprezentanți care vor să reintroducă în circuitul public decizii ale totalitarismului. Criminalitatea regimului comunist, atât de mult discutată, care produce vedetism și cariere pe saci de bani, pare a fi asimilată bulversant tocmai de către acești pretinși rezistenți scoși din cutia de rezonanță a totalitarismului. România a ajuns atât de poluată moral și organizatoric, încât, la fel ca structurile cele mai detestabile de dinainte de 1989, își anulează zilnic propria Constituție.

Avem deja câteva generații de profitori care de pe ruinele produse de abuzurile istorice vor să fie și a doua oară remunerați pentru absurdul pe care l-au girat zeci de ani. Susținerea drepturilor acestora și acceptarea unei istorii aluvionare drept soluție pentru viitor pune în dificultate absolută viața public-instituțională în România, inclusiv securitatea publică. Deșeurile ideologic-propagandistice, precum și acelea dintr-o sferă aparent opusă (a falsei rezistențe, dirijate), cele prin care spălarea creierelor a fost o operațiune încheiată cu un succes inegalabil, revin ca un fapt normal. Totalitarismul, în absența reacțiilor avizate, se reinstalează sistemic în favoarea unei clase conducătoare fără legitimitate democratică.

Direcția în care actual-eternizata clasă politică dirijează distructiva istorie actuală este una greșită. Corupția și-a făcut propriile legi după care vrea să funcționeze, pe care le invocă într-un mod specific unei cazuistici psihiatrice, sub însăși umbrela justiției statului presupus de drept. Legile totalitarismului încep a fi refolosite drept supapă a supraviețuirii grupurilor infracționale, fără legitimitate prin înseși obiectivele care le animă. Această afacere colosală s-a pus în mișcare cu ajutorul a ceea ce părea a fi partea bună, rezonabilă a societății. În România, proiectul iminent al statului democratic – sub umbrela revoluției cu victime – e pe sfârșite, constituindu-se într-o spirală de neoprit a dezastrului, adversari ai normalității fiind toți cei care au profitat cândva de pe urma totalitarismului. Acceptarea acestei situații duce la un cutremur în viitor, la o destabilizare a fundamentelor naționale, ale cărui consecințe schimbă însăși istoria.

Toleranța zero față profitorii de lux ai totalitarismului, oricare ar fi numele titularilor, reprezintă însuși dreptul de a fi în stradă și a manifesta împotriva abuzului ajuns normă publică. Parlamentul, structurile politice și-au pierdut credibilitatea democratică și chiar funcționalitatea legală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.