×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 28 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Joi, 21 septembrie 2017, 20:50
EUR (€)
-0.0002 ↘
4.5987 RON
USD ($)
+0.0318 ↗
3.8593 RON
• • •
Asumarea de sine

Ca urmare a lacunelor vieții publice, în România actuală abundă argumentații de neînțeles pentru cineva lucid. Multe sunt de-a dreptul ridicole în raport cu nevoile concrete ale țării.

Bunăoară, din 2014 încoace, un întreg curent, în căutare vizibilă de stăpâni, se opune, mobilizând adesea naivii, la schimbarea legilor justiției și a șefilor ei, sub pretextul că schimbarea ar îndepărta de Europa. La orice tentativă de a obliga lanțurile de supermarketuri să comercializeze și produse indigene, aceiași spun că măsura ar contrazice piața liberă. Ideea impozitării profitului făcut în România de către bănci ar izola țara de circuitele financiare. Iar când un ambasador face grimase, exprimând interese care îl privesc, ar fi semn că apartenența europeană a României este îndoielnică. Internaționalizarea, spune acest curent, ar fi vitală și nu am avea decât să ne pliem la cerințele ei.

Șirul exemplelor a sporit în ultimii ani, când România nu numai că nu mai are inițiative, dar își slăbește profilul internațional sub covorul vorbelor goale. S-a ajuns din nou ca declarații protocolare sau strângeri de mână ocazionale să fie raportate ca succese, chiar dacă în ascuns se plătește din greu, în vreme ce țări din regiune fac afaceri mănoase, nu doar schimburi de amabilități.

La polul opus, este curentul celor care, exasperați de costurile deciziilor eronate, de demolările din economie și de degradările din instituții, aruncă grăbit vina pe străini. Aceștia ar fi subminat industria, ar tăia pădurile, ar stoarce mineralele, ar umple țara de decidenți amatori, ar duce de aici talentele și ar împiedica schimbarea.

Nu mai discut incoerența ambelor puncte de vedere. Internaționaliștii vor voturile cetățenilor doar pentru a aplica măsuri aprobate la un birou irelevant din Bruxelles. Autohtoniștii nu observă că acordurile oneroase sunt semnate de reprezentanți români. Primii nu văd că nicio țară nu-și lasă cetățenii la mâna „justiției“ din România actuală, sub care s-a produs, de altfel, în ultimul deceniu, cea mai mare corupție din istoria modernă a țării. Ultimii nu înțeleg că orice dificultate se înlătură nu prin lamentări, ci luând inițiativa. Primii par interesați mai mult de închisoare pentru rivali, decât de recuperarea prejudiciilor. Ultimii nu-i opresc tocmai pe confrați de la devalizarea țării. Primii justifică prelungirea MCV și îngreunarea regimului de vize pentru români. Ultimii sunt gata să subțieze comunicarea cu restul lumii.

Dacă nu ar costa enorm, ambele curente – și cel care face temenele internaționalizării, și cel care apelează la autohtonism – ar fi doar de atmosferă clasată, cu care nu merită să-ți pierzi timpul. Se poate argumenta ușor împotriva fiecăruia și am făcut-o nu o dată.

Este timpul însă să se observe, spre a scoate discuția din împotmolire, schimbarea de viziune care are loc pe scena lumii actuale. Această schimbare infirmă atât internaționalismul, cât și autohtonismul și lasă culoar unui patriotism sănătos, care face din patrie o preocupare normală și stimulativă la creație, fără a deveni obiect de cult liricoid al demagogilor.

Se observă prea bine că a discuta viziuni și ce se gândește, chiar a gândi, par unora simplă pierdere de vreme. Aceștia cer ceva „concret“, nu idei, concepte, teorii, ignorând cu suficiență faptul că dictaturile cer de obicei „concretețe“, împotriva ideilor incomode și a persoanelor care ridică capul, și că democrațiile sunt duse înainte de gândire, de dezbatere. Se înțelege anevoie un vechi adevăr, de care vorbea și Hegel, anume că și „concretul“ este ceva gândit, dacă omul respectiv gândește cumva! Altfel spus, nici ceea ce trece drept „concret“ sau fapt împlinit nu este scutit de obligația justificării și a legitimării. Poți respinge ideea, gândirea, poți nesocoti teoria, dar după ce le-ai înțeles și examinat, nu înainte.
Altfel, realitățile se răzbună. La drept vorbind, sărăcia de idei generează sărăcie, în toate privințele, și invers: unde este sărăcie, este semn că emanciparea minții întârzie.

Schimbarea de viziune pe care o menționam mai sus are efecte salutare și merită considerată. Bunăoară, la întrebarea privind democratizarea de care ar putea beneficia cetățeanul, nu altcineva decât Pierre Mannent (La Raison des nations, Gallimard, Paris, 2006) scrie: „Statul laic nu poate supraviețui statului-națiune. Neutralitatea sa se sprijină pe «transcendența» sa, iar aceasta derivă din faptul că el este instrumentul, «brațul secular» al națiunii“ (p.77-78). Odată desprins de cadrul național, singurul în care cetățeanul își poate exercita rolul propriu-zis, statul poate asigura drepturi și libertăți, el poate asigura guvernanța, dar guvernarea democratică eșuează. Avem deja demos, dar fără kratos, căci democrația nu a fost concepută și nici practicată decât înăuntrul națiunii.

Bine pregătită economic și sociologic, noua scriere a istoriei a confirmat, pe studiul modernizării și al globalizării, că acestea au origini naționale. Saskia Sassen (Teritory-Authority-Reights. From Medieval to Global Assemblages, Princeton University Press, 2008) a arătat, pe date precise, că „universalitatea“ s-a constituit în epoca modernă pe umerii națiunilor, în condițiile echilibrului puterilor în stat. Situația în care ne aflăm astăzi este, desigur, nouă, căci „procesul de articulare a unei economii globale a marilor întreprinderi… a întărit puterea executivului și a slăbit puterea legislativului în democrația liberală“. Dar și în context global, elementele vieții politice – teritoriu, securitate, identitate, legitimare, loialitate – sunt tratate de fapt în limbajul unor națiuni, iar „deznaționalizarea“ ce se reclamă în multe locuri este numai o formă indirectă de promovare a unor abordări naționale.

Succesul istoric al Chinei, după 1978, este legat de asumarea explicită de sine. Condiția ei inițială a fost „uimitoarea determinare, îndrăzneala politică extremă și hotărârea de neclintit“ ale conducerii chineze (Wu Xiaobo, China Emerging 1978-2008. How Thinking about Business Changed, China International Press, 2008, p.15). China s-a deschis fără rezerve interacțiunilor erei globalizării, în lumina nevoilor propriei dezvoltări. Astăzi, ea duce cu succes o politică cu rădăcini naționale, fără a fi naționalistă, sau, dacă se vrea, o politică națională ce nu pune națiunea proprie deasupra internaționalizării (Hu Angban, China in 2010. A New type of Superpower, Brookings Institution Press, Washington DC, 2011, p.15). China nu are complexe să spună că promovează o politică națională, căci reperele ei sunt ale culturii universale, la construcția căreia participă efectiv.

Trăim, desigur, într-o „societate mondială“ (detalii în Andrei Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017, pp.42-46). Numai că formă de organizare sau organizare cu capacitatea de autoconducere au doar indivizii și statele naționale. Acestea rămân „instituirile specifice ale modernității“ (Helmut Wilke, Demokratie in Zeiten der Konfusion, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2014, p.22). Așa stând lucrurile, problema actuală nu este să facem din indivizi servanți acefali ai lumii globalizate, ci să-i stimulăm la creație în comunități, legând din nou democrația de meritocrație.

În anii din urmă, Jacques Attali (Devenir soi, Fayard, Paris, 2014) cere ieșirea din „lașitatea mondenă“ (p.7) și angajarea „pariului preluării puterii asupra propriei vieți, al regăsirii de sine independent de ipotetica acțiune a altora“ (p.11). Într-o lume în care forțele economice, financiare, politice, militare, ideologice sunt copleșitoare, iar „Răul pare să covârșească oamenii“ (p.23), nu dă rezultate atitudinea de „resemnat-reclamant (resigne-reclamant)“ (p.34). Ceea ce a mai rămas la dispoziție astăzi este „să devii tu însuți (devenir soi)“, ca început al unei alte Renașteri. Așa cum indivizii nu rezolvă nimic, stăruind în atitudinea de „resemnat-reclamant“, nici națiunile nu își vor rezolva problemele fără asumare de sine. „Națiunile care nu vor ajunge la aceasta sau nu vor să o facă se vor îndrepta de la declin, la decadență, de la decadență la privațiune într-o lume din ce în ce mai nemiloasă și concurențială“ (p.152). Pașii care ar fi de parcurs sunt la îndemâna fiecăruia, om sau comunitate.

Dincolo de felul abrupt al formulărilor, Donald Trump propune Americii o reasumare de sine. „Putem să punem din nou în mișcare rapidă o țară paralizată. S-a admis că țara noastră s-a pipernicit, iar în ochii întregii lumi este doar o umbră a ei înseși. Ne așteaptă numeroase provocări… Trebuie să întărim forța militară, să ne sprijinim veteranii, să ne opunem dușmanilor, să luăm măsuri împotriva imigrației ilegale, să reconstruim infrastructura, să depășim starea dată a legilor impozitării și a sistemului nostru de educație și să punem capăt deciziilor politice rizibile ale trecutului… “ (Great Again! Wie ich Amerika retten werde, Plassen, Kulmbach, 2015, p.189). Donald Trump pune în față ceea ce este de rezolvat pentru consolidarea Americii.

Cele semnalate nu mai sunt doar opțiuni culturale, ci politici angajate. De aceea, relația în care se pun internaționalizarea, modernizarea și patriotismul se cere sincronizată profund.

Andrei MargaPublicat Luni, 21 august 2017
1772
 | 15
 | 33
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Laika
-3
Cu laudatori gen Marga, unul ca Trump o sa traisca "decenii" de impliniri maretze, care speram sa se vada din spatiu asa cum se vede Marele zid chinezesc.
Publicat Vineri, 25 august 2017
+Răspunde
Janos @ Laika
+3
Vorbe fără probe, laiko! așa se explică cum și unde suntem. mai bine ne-am uita fiecare în ogradă. Marga a scris despre Germania, America, China, Europa. Se poate citi. Dă un citat măcar, dacă zici ce zici. Nu ai.
Publicat Sâmbătă, 26 august 2017
+Răspunde
Sidonia @ Laika
+3
Învață să citești - o citare este citare, laudă este altceva, iar cel citat poate avea dreptate. Așa cum arată lucrurile, este o schimbare față de internaționalism și naționalismul consumat. Articolul este o excelentă semnalare. Că laikii se gândesc la comanda ce li se dă este limpede și nu merită comentat.
Publicat Sâmbătă, 26 august 2017
+Răspunde
Tunde @ Laika
+3
Așa puternic este marga mă lakeo? Dacă scrie de Trump, acesta rămâne? Bravo! Asemenea influență băbui că nici marga nu a visat!
Publicat Luni, 28 august 2017
+Răspunde
ceai dansant
-2
In viziunea lui Marga, biroul de la Bruxelles (din Europa) e internationalist, dar China nu e. Bruxellezii - niste straini, China - prietena buna si draga. Ar fi mai bine ca autorul sa-si asume propria incoerenta inainte de a se lua de altii.
Publicat Vineri, 25 august 2017
+Răspunde
Ion @ ceai dansant
+3
Ca să fim corecți, Marga a publicat două cărți - Filosofia unificării europene și The destiny of Europe - salutate la Bruxelles și prezente în literatura internațională. Nu este nevoie de minciuni. Cărțile sunt edificatoare. El a publicat o carte despre SUA și alta despre China. El știe bine situația internațională, căci a și predat în diferite locuri.Disutăm despre viziuni sau despre înălțimea autorului și mersul pe jos?
Publicat Sâmbătă, 26 august 2017
+Răspunde
Tiberiu David @ ceai dansant
+3
Te-a prins tovarășe cu incoerența? N-ar fi mai bine să-i ceri lui Marge să te învețe oțâră? Nu ți-ar strica, prea le scoți bin burtă. E drept, mare.
Publicat Sâmbătă, 26 august 2017
+Răspunde
Walter @ ceai dansant
+3
Nu vezi că falsifici sub ochii cititorului? Articolul nu discută de Bruxelles, ci de cei care iau aprobări de la biroul de nivelul patru. Lasă-ne postacule aflat la ceai dansant să citim singuri. Noi știm să o facem corect!
Publicat Sâmbătă, 26 august 2017
+Răspunde
hi
-3
Cat de multe legi, inclusiv' ale justitiei" , duc la o legislatie stufoasa , si astfel nu se rezolva mare lucru. Mai important este ca legile sa fie corecte,sa nu existe suprapuneri si ambiguitati , ceea ce determina interpretari diferite , pedepsele sa fie proportionale cu faptele si sa poata fi anticipate .Daca cineva este nedreptatit, justitia se face in etape, deci poate sa apeleze la instantele superioare. Ceea ce lipseste este preventia , asigurata prin: controale si verificari periodice inainte ca prejudiciile sa ajunga la sume de milioane de euro, decizii transparente, anuntate public in prealabil, licitatii corecte, implementarea standardizarii, folosirea bazelor de date care sa fie accesibile cetatenilor si presei, caiete de sarcini care sa fie publice pentru obiectivele realizate cu fonduri de la buget, anuntarea si ocuparea posturilor prin concursuri intre cei care au pregatire corespunzatoare domeniului ,reevaluarea corecta a doctoratelor. Cat depre vanzare produselor agricole autohtone( cele tehnologice se vand daca sunt de calitate), aceste pot fi vandute in piete, insa autoritatile trebuie sa realizeze modernizarea pietelor si targurilor, asigurarea si respectarea conditiilor de igiena etc).
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Ha, Ha. Ha @ hi
+3
Ai amestecat articolele, aici se discută altceva, măi Hi! Nu ar fi bună un pic de atenție?
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Czestochowa
+5
Citadin @ Frapant dar pertinent .
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
a
+1
" Traim, desigur, intr-o " ne spune dl. profesor. Corect, dar, sa nu uitam ca o astfel de societate mondiala a mai existat pentru vreo 50 de ani inainte de primul razboi ( tot ) mondial. Stefan Zweig scria in memoriile sale ca, inainte de 1914, nu aveai nevoie nici macar de pasaport pentru a calatori oriunde in lume ( e vorba probabil de calatorii apartinand marilor puteri, care calatoreau in lumea a treia de atunci ) Intr-o asemenea societate deschisa isi plaseaza Jules Verne cartile. Stim ce s-a ales din ea - praful ! O astfel de societate este sustinuta de cei ce pot profita de ea : marile puteri ale lumii, cei care fac regulile jocului. Legat strict de articol : oare dl.Marga nu intelege ca Romania, chiar daca ar vrea, nu poate face nimic, dar absolut nimic , pentru interesul propriu ? Ca deocamdada interesul ei este interesul marii puteri tutelare ? Pana nu exista ( nu apare ) un orizont de asteptate credibil, nu vor aparea nici personaliti care sa lucreze pentru el. Asa a fost intodeauna.
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Anatol Docea @ a
+5
E adevărat că pe lume sunt puteri, mari și mici. Dar nimeni, nici o țară nu face doar ce vor alții. Marga spune bine: toate actele sunt semnate de români - privatizarea în pierdere, tăierea pădurilor, amânarea construcției de autostrăzi, cumpărarea de produse învechite etc. Nu doar românii sunt de vină pentru cum trăiesc, dar reprezentanții lor au semnat și semnează. Învățătura e simplă: reprezentanți responsabili.
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
c.g.
+2
Din nou multa eruditie in exprimarea domnului profesor Andrei Marga despre tema articolului numai ca in tara asta datorita amestecului in treburile sale interne dupa dec.'89 a: rusilor, '' colegilor americani '', '' poporului ales '', mercantililor Europei: francezii, englezii, germanii treaba asta cu '' asumarea de sine '' este o poveste deoarece cei care decid in tara asta sunt niste gargaragii si niste marionete ale celor citati mai sus ! Dovada a ce spun este ruina : economica, politica, sociala, dupa 28 de ani de democratie originala in sos slinos de capitalism de cumetrie in care s-au intamplat mega hotii si mega banditisme economice, in care JUSTITIA este un instrument de politie politica in care niste cozi de topor autohtone executa ce hotarasc dusmanii ROMANIEI, nu putini !In trendul asta din pacate tara noastra este pe farasul istoriei risca sa dispara ca stat national unitar, deoarece a devenit un NIMENI ECONOMIC care atrage in mod obiectiv un NIMENI POLITIC !'' Ghinion ... '' cum spune sotul doamnei Carmen si el un gargaragiu si o marioneta, precum predecesorii sai in functia de om in Dealul Cotrocenilor !
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
demos
-2
O nouă sinucidere pe calea ferată
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Domnul Trandafir
+2
Dar cum ramane cu globalizarea, sa mai vrem sau nu dictatura globala sangeroasa a familiilor (1%) care deja detin jumate din bogatiile lumii?Ca e dictatura sangeroasa se vede clar in razboaile pe care le poarta deja si cele pe care le pun la cale. Noi de parte cui sa fim? A dictatorilor, sau a umanitatii?
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Citadin
+8
Trebuia sa faceti un articol despre asOmarea poporului de 27 de ani incoace
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Baltazar @ Citadin
0
Exact despre asomarea romanilor vorbea si domnul profesor, s-a inteles cumva altceva? Domnia sa vorbeste despre necesitatea ca in continure romanii sa fie asomati, fara pauze, pana n-o mai ramanea nici unul. Asta e articolul pe care il solicitati, nu trebuie altul.
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Themis
+2
Eu nu am pretenții că înțeleg ce spune unul care zice că a stat mult așezat pe scaun pt a înțelege pe Hegel și Kant pt că ăștia nu pot fi înțeleși citiți din fotoliu ori pat, instinctiv eu am simțit un hău în minte când dumneavoastră ați sărit de la Demos fără Kratos a noastră la ASUMAREA DE SINE a chinezilor. Fără dubii cineva va trebuii să își ASUME și la noi pe SINE ROMÂNESC. Marea întrebare e cine? Punem ,,EDUCAREA" românilor să o facă sau punem un ,,Deng Xiaoping românesc" să o facă, care ne va lăsa mai săraci decât prima din toate punctele de vedere? Din păcate asumarea lumiată de SINE a noastră pentru azi o puteți face numai dumeavoastră cei care ajungeți pe toate căile la urechile și sufletul românilor, pt mâine sper că o va face școala. Încă odată ca țăran cioban și fiu de țărani, ciobani și băieși eu nu pot judeca dar instinctiv după ce am citit din curiozitate domni ăia nemți ( stând în toate pozițiile imaginabile) mă întreb dacă dascălii noștri transilvani incluși și ăia unguri nu-s o țâră subțiri raportați la istoria Transilvanie. ( Așa mic cum sunt îmi permit să scriu aici pt că ăsta e ziarul DOMNULUI ION RAȚIU)
Publicat Luni, 21 august 2017
+Răspunde
Badea Cârțan @ Themis
+7
Te cam încurci în prefăcătorie. Vezi că demos și kratos o zice un francez, nu cineva de pe Olt. Sunt de acord, în rest, dar nu ar fi bine să vă lămuriți cu cine vorbiți? Îi cam confundați pe unii cu alții și nimeni nu înțelege ceva.
Publicat Luni, 21 august 2017
+Răspunde
Pa Cala @ Themis
+6
Splendid comentariu, iar finalul m-a uns la suflet!
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Tiberiu Datcu @ Themis
+6
Degeaba scrie cineva articol bun, când citirea e haotică și fără cultură. Avem aici cele mai bune articole despre situația țării, dar cine din cei care comentează țin de subiect, nu sar la altceva? Nu ar fi bine să discutăm ce se zice în articole, nu cum mi se pare vrema de afară?
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Vasile @ Themis
+5
Boală veche și la cei cu nume de împrumut: refugiul în trecut pentru a nu discuta ce e acum. Și ciobanii adevărați au evoluat. Apropo - știi vreo idee a lui rațiu care s-a aplicat?
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Sevastia @ Themis
+3
Nici să nu ai pretenții de astea, camarade, că nu ai cum să le ai. Nu e cazul mă themis ca tu să pricepi. Mai bine citește povești vânătorești.
Publicat Marţi, 22 august 2017
+Răspunde
Recomandate
Gabi Firea, la oglindă
Publicat acum o oră şi 58 minute
Discursul lui Trump, un lătrat de câine
Publicat acum 11 ore şi 19 minute
Clauză
Publicat acum 13 ore şi 36 minute
Centrul Atenţiei
alarm off
Dosar Cotidianul
5 articole/ Actualizat Sâmbătă, 09 septembrie 2017
alarm off
Mostra de la Veneţia
7 articole/ Actualizat Duminică, 10 septembrie 2017
alarm off
Cotidianul cititorilor
20 articole/ Actualizat Miercuri, 20 septembrie 2017
Ioan Buduca

Singurele forțe reale care se opun reformei Toader sunt cele care compun Sistemul: factorul intern (procurorii) și factorul extern (ambasadorii).

Ioan BuducaPublicat acum o oră şi 7 minute