Atacul asupra Siriei: peste o sută de Tomahawk „în 48 de ore”

Primele rachete vor fi lansate de pe submarine americane și britanice și distrugătoare americane. Forța cea mai importantă este in Marea Rosie – portavionul USS Harry S. Truman. Marele semn de întrebare este daca Siria deține sisteme antiaeriene rusești S-300 sau nu.

Cel mai probabil, atacul asupra Siriei va fi lansat de forțele americane și cele britanice si va consta, în primul rand, dintr-un baraj de peste 100 de rachete de craozieră Tomahawk ce vor fi lansate în circa 48 de ore de navele aliate din Mediterana, scrie The Telegraph, citând surse diplomatice și militare. Acestea au participat la o reuniune a șefilor de stat major ai armatelor din Marea Britanie, SUA, Italia, Arabia Saudită, Qatar și Iordania, care a avut loc pe 25-27 august la Amman.

Primele rachete vor fi lansate de pe submarine americane și britanice și de pe cele patru distrugătoare americane aflate în apele internaționale, în apropierea Siriei. Fiecare dintre cele patru distrugătoare poate lansa cate 100 de rachete Tomahawk. Navele americane vor lansa majoritatea atacurilor, însă în Mediterana există și un submarin britanic din clasa Trafalgar, care este înarmat cu rachete Tomahawk. Au fost înaintate propuneri pentru lansarea unor atacuri cu avioane de luptă, care ar urma să lanseze rachete aer-sol din afara spațiului aerian sirian, pentru a evita sistemele antiaeriene ale regimului Assad.

Se studiază mobilizarea unor avioane F22 și F15 care să foloseasca bazele din Arabia Saudită și Iordania. Avioanele vor putea fi lansate și de la bazele din Turcia (Incirlik si Izmir) și Cipru.
Principalele ținte ale atacului ar fi depozitele de arme chimice și pistele aeroporturilor militare siriene.

O rachetă de croazieră Tomahawk costă, în medie, un milion de dolari. Așadar, atacul asupra Siriei va costa cel putin 100 de milioane de dolari. Constructorul Tomahawck este compania Raytheon, care își poate vedea comenzile crescând în mod serios. Fostul adjunct al secretarului american al Apărării, William Lynn, a fost, printre altele, vicepreședinte al departamentului de operațiuni și strategii guvernamentale al Raytheon.
Mobilizarea forțelor anglo-americane a început încă din urma cu o săptămână, în cazul Marii Britanii aceasta făcându-se la adăpostul unei așa-zisei dispute cu Spania privind Gibraltarul. Forțele militare franceze pot participa la atacul asupra Siriei cu portavionul Charles de Gaulle, care se află în acest moment la Toulon, dar și cu avioanele Mirage și Rafale staționate în Emiratele Arabe Unite.

De departe, forța cea mai importantă din zona o reprezintă grupul naval al portavionului USS Harry S. Truman, care face parte din Flota a 6-a a SUA. Portavionul a intrat de curând in Marea Rosie, venind din Mediterana, însă specialiștii spun că el poate lovi Siria și de la sud de Suez. În Marea Arabiei de Nord se află portavionul USS Nimitz, din Flota a V-a, care poate ajunge în poziție de luptă în scurt timp.

Deși nu se prevede o operațiune terestra, SUA au sute de pușcași marini în zonă, în special la baza King Abdullah II, la nord-est de Amman, Iordania. Acolo se află Divizia I Blindate, trimisă din această primăvară, precum și rachete Patriot și avioane F16 ce nu au mai fost retrase după un exercițiu militar din luna iunie.

Cu ce poate răspunde Siria la o asemenea desfășurare de forțe? Marina siriană nu dispune decât de două fregate și de mai multe nave mult mai mici. Forțele aeriene numără 150 de aparate, majoritatea fiind MiG 29, Sukhoi 24 și Sukhoi 22. Cele mai importante rămân rachetele antiaeriene, Siria dispunând de 707 rachete sol-aer cu rază lungă de acțiune și 8.000 de rachete cu rază scurtă de acțiune. Se mai presupune, scrie express.co.uk, că Siria are câteva sute de rachete Scud-B și Scud-C, însă doar 50 de lansatoare. Experții consideră că aceste rachete balistice tactice ale Siriei sunt capabile să transporte focoase chimice. Totodată, părerea cvasiunanimă este că regimul al-Assad are unul dintre cele mai mari arsenale de rachete din Orientul Mijlociu, majoritatea furnizate de Rusia, incomparabil ca dimensiuni cu armele deținute de regimul Milosevici, Gaddafi sau chiar de către regimul lui Saddam Hussein.

Marele semn de întrebare este legat de sistemele antiaeriene rusești S-300, care ar putea pune mari probleme forțelor occidentale. Rusia și Siria au semnat un contract pentru livrarea acestor sisteme către Damasc, în cadrul unei înțelegeri mai cuprinzătoare din 2005. De atunci, Rusia a anunțat în mod oficial că a livrat Siriei sisteme antiaeriene Tor/SA-15, BukSA-17 și Pantsyr/SA-22. Cât privește temutele S-300, Moscova a anunțat că nu a livrat niciun sistem Siriei. Un scenariu similar s-a întâmplat cu un contract între Rusia și Iran, când, în 2009, Rusia anunța că nu ar fi livrat S-300 Teheranului, însă oficialii iranieni susțineau că dețin deja acest sistem.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.