După repetate osteneli, Andrei Pleşu a început să mă ia la rost fără noimă. L-am sprijinit în modestele roluri pe care le-am avut, dar, fireşte, faptul nu trebuie să-l sensibilizeze. Mai nou, într-un text din „Adevărul” (martie 2013), mă atacă la pachet cu guvernarea şi majoritatea parlamentară actuală. Nu mă deranjează.
Sunt nevoit, însă, să precizez din nou că toate elucubraţiile lansate în ceea ce mă priveşte, după revenirea mea la Bucureşti, în mai 2012, se infirmă la confruntarea cu realitatea. Desigur, fiecare e liber să-şi întemeieze susţinerile pe ceea ce doreşte. Trăim, până la urmă, după cum argumentăm. În mod cert, însă, Andrei Pleşu ia fabulaţiile drept fapte. Se înşală şi vrea să înşele. Este destul să-i spun că se pot nominaliza, univoc, creatorii de zvonuri pe care apoi, se vede, el le ventilează.
Atacul recent conţine alte patru falsificări, la care răspund pe scurt.
Nu mi-am transformat postul de preşedinte al ICR în post de ministru. Iniţiativa precede venirea mea în funcţie (11 septembrie 2012) şi a aparţinut Comisiei de cultură a Senatului. Nu am avut nici un merit în decizie, căci nimeni nu m-a întrebat.
Pe Andrei Pleşu îl interesează unde locuiesc în Bucureşti (sper să nu ajungă să gloseze şi în jurul altor amănunte cotidiene!). Îl asigur că am locuinţă la Cluj, iar, în Bucureşti, locuiesc acolo unde mi s-a dat un spaţiu. Este oare cazul să-l întrebăm şi noi unde stă şi de ce?
Nu s-au înfiinţat filiale ICR finanţate de la buget. Andrei Pleşu se face ecoul unei preocupări pe care un apropiat al său a formulat-o simptomatic: „De ce să le dăm bani proştilor ăia din provincie?”. Mă întreb, însă, dacă nu ar trebui sprijinit efortul de internaţionalizare, în sens bun, a lui Arghezi sau Brâncuşi? Nu ar trebui să sprijinim surprinzătorul muzeu din Tulcea să-şi etaleze numeroasele piese unice din pictura lui Victor Brauner şi din alţi pictori români, şi acţiunile europene din Deltă? Nu ar trebui să evidenţiem ruta vieţii şi literaturii lui Liviu Rebreanu sau, la Mediaş, a lui Hermann Oberth? Pot să aduc numeroase alte exemple. În istoria României, actuala provincie a fost creatoare în sens universal, de asemenea. Ştim prea bine că misiunea ICR este în exteriorul ţării. Dar audienţa externă se pregăteşte deja pe aceste meleaguri, care n-ar trebui desconsiderate apriori.
Nu am publicat nici un volum la ICR cu care să-mi împodobesc bio-bibliografia. Nu am nevoie să apelez la această editură. Am publicat un volum de promovare a ICR, care deranjează poate pentru că infirmă zvonurile lansate sârguincios de curte. Obstinaţia lui Andrei Pleşu mă face să mă întreb: ce ar fi dacă cineva ar glosa nu în jurul zvonurilor, ci al faptelor sale?
Andrei Pleşu este nemulţumit de răsturnarea guvernării din aprilie 2012. Este dreptul său. El spune că nu este specialist în macroeconomie. Fireşte, nu le putem şti pe toate. Dar dacă ne încumetăm să spunem ceva, atunci avem obligaţia să ne documentăm. Furat de facilitatea frazării, Andrei Pleşu pare a nu mai resimţi răspunderea pentru cuvinte. Peste toate, însă, fiind conştient cât de grave sunt temele de astăzi (declinul calificărilor, nevoia reconstrucţiei, restabilirea democraţiei etc.), nu-mi pot reprima întrebarea: chiar atât de jos au ajuns unii intelectuali încât degustă rumori şi se ocupă de RA-APPS şi de repartizarea de locuinţe?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.