Pe muţeşte, la capăt de ţară, în Baia Mare se pun bazele unui nou dezastru?
Din punctul meu de vedere, totul se joacă pe două planuri; pe de-o parte, pe plan naţional, la nivel mare, dorindu-se intrarea în faliment a societăţii Remin, pentru ca mai apoi activele acestei să fie preluate pe nimic. Unul dintre acţionarii Romaltyn, domnul Sturza, fost prim-ministru al Republicii Moldova, declara public deunăzi că piritele aurifere de la Remin nu mai valorează doi bani. Şi culmea, la puţin timp după aceea, o parte dintre ele au fost vândute de către administratorul judiciar cu 53 de milioane de dolari! Pe de altă parte, o instituţie de stat, Apele Române Cluj, dă amenzi fabuloase unei alte instituţii de stat şi anume Remin, unde acţionar este Ministerul Economiei. Când tu ca instituţie a statului încarci o companie de stat cu datorii foarte mari prin amenzi, e foarte uşor să o bagi în faliment la un moment dat. E total ilogic, pentru că tu îţi transferi banii dintr-un buzunar într-altul.
Cine câştigă din povestea asta?
Păi, la final, dacă Remin-ul – fosta Centrală a Minelor – intră în faliment, ar câştiga Romaltyn, care ar prelua activele, fosta flotaţie centrală de prelucrare a minereurilor care este intactă, în conservare. Remin ar putea fi salvat dacă nu ar exista toate aceste jocuri de culise.
Ce s-ar întâmpla la o eventuală preluare?
Scopul final nu este exploatarea din Baia Mare, ci preluarea licenţelor de exploatare de la Remin şi acapararea zăcămintelor pe nimic. Aceasta este pe un palier. Urmează apoi planul local: odată cu revenirea Romaltyn-ului în atenţia opiniei publice, după şase ani de „cuminţenie”…
Preluaseră probabil prea din „scurt” după dezastrul cu cianurile şi scandalul internaţional creat atunci…
Compania privată Aurul, ce deţinea pachetul majoritar de acţiuni, era asociată cu Remin-ul la vremea respectivă. Dar ce s-a întâmplat atunci? Iazul de decantare, cianurat, are aproape 100 de hectare, iar în el se depune steril cu apă şi este înconjurat de un dig de protecţie. Digul, care a fost construit fără respectarea normelor în vigoare, cu economie de material, din minereu alterat şi balastru în loc de argilă cu balastru. A cedat şi breşa iniţială de un metru şi jumătate, a ajuns în câteva ore la 22 de metri, mii de tone de substanţe toxice ajungând în râurile noastre şi în Tisa producând acel scandal imens cu Ungaria.
Aurul a fost preluată de Transgold, companie care a intrat apoi în insolvenţă, şi cumpărată de Romaltyn în 2006.
Există vreo legătură între aceste societăţi comerciale?
Şi cei de la Transgold şi o parte din acţionarii de la Romaltyn provin din Ucraina şi Kazahstan.
Ce mai deţine acum Remin?
Traseul de conducte, pirite aurifere, steril, iazuri şi – cel mai important – licenţele de exploatare. Remin poate avea un rol hotărâtor în toată această poveste, pentru că traseul de conducte traversează oraşul şi nimeni nu va ma da voie acum să se construiască unele noi.
Să revenim la planul local…
La sfârşitul lui 2012 şi începutul lui 2013, odată cu „resuscitarea” Romaltyn, brusc, cineva a devenit foarte interesat să cumpere prin interpuşi aproape toată mass-media locală. În acelaşi timp, primarul Cătălin Cherecheş a devenit foarte interesat să aibă discuţii cu Sturza şi cu cei de la Romaltyn. Dar în timp ce ei discutau la primărie, dincolo de gardul primăriei, firma lucra ilegal pe zona teritorial-administrativă a municipiului fără să fie deranjaţi de cineva. Noi, de la ziar, am sesizat ISC-ul şi până la urmă i-au oprit, ei lucrând pe traseul de conducte al Remin-ului. După ce s-au oprit lucrările ăstea ilegale, brusc s-a liniştit şi primarul, el care într-o întâlnire de la primărie spunea că va gestiona personal problema Romaltyn. Cică: „Las’ că-i chem eu la raport!”. Apoi, subiectul a dispărut şi din mass-media locală!
Pe tine n-au încercat să te cumpere?
O, ho, ho… La mine e mai complicat. Dacă vrei să fiu foarte sincer, încă n-a avut nimeni curajul să-mi facă o ofertă directă, pentru că eu am încurcat nişte business-uri foarte tari în zonă, de multe-multe milioane de euro. Au fost nişte tatonări indirecte, pe care nu le pot numi oferte. Ceva de genul: ”Noa’ mă, te-ai gândit, că acu-i momentul, că se cumpără!?”.
Mi-am continuat investigaţiile şi ce crezi că am descoperit? Sunt persoane de la Agenţia de Mediu Maramureş, care au corespondenţă permanentă cu Romaltyn. Fostul director al Agenţiei de Mediu Viorel Iancu are nevasta angajată ca laborantă la Romaltyn. Mai există un director de la Romaltyn a cărui soţie lucrează la Agenţia de Mediu, dar ăştia nu ştiu încă ce funcţii ocupă cei doi. Asta în condiţiile în care Agenţia de Mediu va verifica şi autoriza activitatea la Romaltyn. O fi normal? Mai am surse care mi-au confirmat faptul că Sturza a făcut nişte vizite „pe uşa din dos” la Agenţia de Mediu. De ce nu s-a dus oficial, cu număr de înregistrare, cu delegaţie, cu acte în regulă?
Există premisele unui scenariu; presă, autorităţi locale, mediu, în genul celui de la Roşia Montană?
Şi-acum să-ţi spun „bomba”: interesul ca Romaltyn să funcţioneze în Baia Mare nu e cel financiar de-aici, ci crearea unui precedent pentru Roşia Montană! Pentru că dacă va funcţiona Romaltyn în aceste condiţii, cei de la Roşia Montană vor avea toate atu-urile şi vor spune: „Avem tot dreptul din lume să lucrăm cu cianuri, dacă în Baia Mare s-au putut da toate avizele!”. Or, să autorizezi o exploatare mică e mult mai uşor decât să pui în prim-plan mastodontul de la Roşia Montană. Sunt toate datele că în spatele acestei afaceri se află personaje foarte,foarte puternice. Autorizările de-aici vor fi practic trambulina către Roşia Montană.
Dacă vom avea un precedent cu avizele de mediu, mai avem ca precedent şi dezastrul ecologic din Baia Mare, ce poate fi folosit drept exemplu în cazul Roşia Montană!…
Felicitări! Foarte tare asocierea asta!… Uite, îmi mai aduc aminte ceva; primarul tot spunea că Romaltyn e un investitor strategic… Dar pe parcursul a 4-5 ani se vehiculează între 200 şi 800 de locuri de muncă, care la nivelul unui oraş ca Baia Mare ar fi un procent nesemnificativ. Ei nu au treabă cu mineritul, ci doar mută grămezile de steril de la suprafaţă de colo-colo. Dar dacă vor băga Remin în faliment, atunci vor stăpâni licenţele fără a mai plăti nimic. Şi dacă tot s-ar ajunge la vreun acord, eu ca inginer de mediu, la riscurile la care s-ar expune o astfel de lucrare, doar garanţia ar trebui să înceapă de undeva de la 100 de milioane de euro în sus. O altă modalitate ca statul român să câştige în cazul repornirii exploatării ar fi ca Remin, cu activele sale evaluate corect, să intre ca partener în business cu procentele de rigoare, pentru că redevenţele sunt ridicole.
Şi vom găsi vreun director de stat să nu fie şantajabil sau interesat în diminuarea procentului din asociere cum s-a întâmplat cu Gold Corporation-Minvest Deva? Mai avem stat român care să „belească” ochii?
Eu sunt de părere că Serviciile în primul rând ar trebui să „belească” ochii foarte bine la subiectul ăsta. Că doar de-aia sunt aşa de bine plătite! Şi-aici vorbim de crearea unui precedent pentru Roşia Montană, iar pe de altă parte, de prejudicierea statului român. Nu? Cu asta se ocupă băieţii ăştia, sau, mă rog, cu asta ar trebui să se ocupe…
Acte false în dosarul Romaltyn (P): Afacerea ”Cianura în Baia Mare” începe să se prăbuşească
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.