Avanpremieră la Concursul Internaţional „George Enescu”

Peste 200 de candidaţi din întreaga lume

Muzicieni din ţări precum Germania, Japonia, Statele Unite ale Americii şi Australia s-au înscris la cea de-a XIV-a ediţie a Concursului Internaţional „George Enescu” (6-27 septembrie), singurul eveniment care readuce în prim-plan valorile în care credea cel mai important muzician român: generozitatea, creativitatea şi originalitatea

Cei mai mulţi concurenţi sunt la Secţiunea “Pian”, 81 de candidaţi, în timp ce la Secţiunea “Vioară” sunt 64 de înscrişi, iar la Secţiunea “Violoncel”, 34. Restul participanţilor sunt la Secţiunea “Compoziţie”. Participarea la Concursul “George Enescu” înregistrează o tendinţă crescătoare, numărul de înscrişi la această ediţie fiind cu 20% mai mare faţă de anul 2011, când în Concurs au intrat doar 183 de candidaţi.

Concurenţii provin din 35 de ţări: România, Germania, SUA, Franţa, Marea Britanie, Elveţia, Italia, Rusia, Canada, Coreea de Sud, Japonia, Taiwan, Azerbaidjan, Kazakhstan, Republica Moldova, Israel, Belgia, Lituania, Letonia, Norvegia, Ucraina, Belarus, Grecia, China, Estonia, Georgia, Polonia, Spania, Bulgaria, Brazilia, Venezuela, Mexic, Argentina, Australia şi Austria.

Dintre aceştia, 28 de candidaţi sunt din România, 23 din Rusia, 21 din Coreea de Sud şi 16 din Japonia, 8 provin din SUA şi 8 din Franţa, 6 din Germania, 4 din China. De asemenea, există şi câte un candidat din ţări precum Venezuela, Mexic, Argentina şi Australia.

La secţiunea “Compoziţie” sunt înregistrate în prezent 41 de lucrări.

„România contează pe piaţa muzicală internaţională şi acest lucru se vede şi la Concursul Internaţional «George Enescu», pentru că este un eveniment care oferă oportunitatea tinerilor artişti de a începe o carieră muzicală recunoscută la nivel mondial. Cu o tradiţie de a lansa artişti deveniţi mari nume ale muzicii clasice de astăzi, Concursul «George Enescu» consolidează, alături de Festivalul Enescu, importanţa României pe piaţa culturală internaţională. Mai mult, numărul de înscrişi arată puterea Concursului Enescu ca eveniment de sine stătător, separat, pentru prima dată la această ediţie, de Festivalul Enescu”, a declarat presei Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului şi al Concursului Enescu.

Înscrierile pentru Concursul Internaţional „George Enescu” s-au încheiat la 1 iulie. Numărul concurenţilor ar mai putea creşte în următoarele zile, având în vedere că plicurile cu înscrişi continuă să sosească la sediul organizatorilor, data poştei luată în considerare fiind 1 iulie.

Probele de Concurs se vor desfăşura la Ateneul Român şi la Universitatea Naţională de Muzică, iar finalele de gală vor avea loc la Ateneu, alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”.

În premieră, la această ediţie, celor 100.000 de euro, cât valoarează premiile din cadrul Concursului Enescu, li se adaugă posibilitatea pentru laureaţi de a participa la un master class cu mari muzicieni ai lumii la Academia de Muzică din Viena, precum şi posibilitatea de cânta pe cele mai importante scene din România, alături de filarmonicile din ţară.

Construit ca o prelungire firească a Festivalului „George Enescu”, cel mai important eveniment cultural internaţional organizat de România şi un adevărat brand cultural de ţară, Concursul Internaţional „George Enescu” readuce în spaţiul public valorile în care credea însuşi George Enescu, singurul compozitor român care a intrat în patrimoniul cultural universal: generozitatea, creativitatea şi orginalitatea.

La fel cum George Enescu îi sprijinea în timpul vieţii pe tinerii muzicieni – ca director onorific al “Asociaţiei Muzicale Române”, compozitorul român a făcut donaţii substanţiale pentru a plăti bursele acordate muzicienilor, iar în anul 1912 a susţinut un turneu în România, strângând peste o mie de lire sterline pentru a înfiinţa şi acorda un premiu naţional de compoziţie –, Concursul “George Enescu” descoperă, susţine şi promovează tinerele talente din întreaga lume, viitoarele generaţii de aur ale muzicii clasice universale.

Un prestigios juriu de pian

Pianistul Jean Claude Pennetier

Preşedintele Juriului este Jean Claude Pennetier, considerat unul dintre cei mai spectaculoşi pianişti ai generaţiei sale, invitat să cânte orchestre precum “Orchestre de Paris”, “Staatskapelle” din Dresda, Orchestra Naţională din Lille, Orchestra “NHK” din Tokyo. De asemenea, este invitat în festivaluri ca “La Roque d’Anthéron”, “Prades”, “Seattle” şi “The Moscow Nights”, iar turneele sale cuprind regulat Statele Unite ale Americii, Canada şi Japonia.

Primul său volum cu înregistrări ale integralei opusurilor de pian de Gabriel Fauré, compozitor al cărui interpret eminent este, a primit premiul “Diapason d`Or”, ca şi cel cu piese de Schubert.

Potrivit “Gramophone” (2008), „Pennetier străluceşte cu o lumină clară în adâncimile lichide ale enigmei muzicale”.

Din juriu mai fac parte:

Alan Weiss, considerat de către legendarul pianist ceh Rudolf Firkušný drept unul dintre „cei mai de seamă pianişti ai generaţiei sale”, a cărui interpretare “pătrunde esenţa muzicii”, după cum aprecia “The Daily Telegraph”.

În concertele de muzică de cameră a evoluat, printre alţii, alături de Rudolf Firkušný, Martha Argerich, Mischa Maisky, Ivry Gitlis, Alexander Rabinovitch şi Pina Carmirelli.

Alan Weiss este profesor de pian la Institutul “Lemmens” şi la Conservatorul din Utrecht şi a fost numit „professor extraordinaire à la Chapelle Musicale Reine Elisabeth” în Belgia. În plus faţă de masterclass-urile susţinute în Franţa, Belgia şi Statele Unite, Martha Argerich l-a invitat să participe la festivalurile sale din Japonia şi Argentina, susţinând concerte şi masterclass-uri în 2001, 2002 şi 2007.

Philippe Dinkel şi-a finalizat studiile de pian în Lausanne (Philippe-Jules Godard), Geneva (premier prix de virtuosité, clasa lui Harry Datyner), Bloomington (Indiana University, Alfonso Montecino) şi Bruxelles (Pascal Sigrist). În activităţile sale concertistice, muzica de camera ocupă un rol foarte important, în special în “Trio Musiviva” (premiul I la competiţia din Colmar), cu “Quatuor Sine Nomine”, dar şi cu numeroşi artişti şi ansambluri.

Autor a numeroase articole şi conferinţe, el a predat muzicologie şi istoria şi analiza muzicii înainte de a deveni directorul Conservatorului de Muzică din Geneva şi, din 2009, al Universităţii de Muzică din Geneva.

A fost preşedintele Conferinţei Universităţilor Elveţiene de Muzică, a făcut parte din boardul “Asociaţiei Europene a Conservatoarelor” şi din numeroase jurii inclusiv în Competiţia “Clara Haskil” şi în “Concursul Ceaikovski” pentru tineri muzicieni. De asemenea, face parte din boardul Concursului de la Geneva şi este decan al departamentului de muzică al Universităţii de Ştiinţe Aplicate din Elveţia de Vest.

Rolf-Dieter Arens a fost cu regularitate, din 1986 până în 1991, solist al Orchestrei Simfonice din Berlin (“Berlin Symphony Orchestra”), alături de care a susţinut turnee în Europa. A avut concerte în toată lumea, atât ca solist, cât şi ca membru al unor ansambluri de cameră. În 1995 a fondat asociaţia de cameră “Weimar Soloists”. Arens a colaborat cu renumiţi dirijori cum ar fi Kurt Masur, Herbert Blomstedt, Marek Janowski şi Neville Marriner.

Din 2000 este director artistic al Concursului Internaţional de Pian “Franz Liszt” şi a fost director artistic al unor festivaluri dedicate lui Liszt, incluzând “Thuringian Liszt-year 2011”. Din 2006 el este membru fondator al organizaţiei “New Liszt Foundation”. În 2011 a fost recompensat cu “Premio Liszt” în Grottamare (Italia). Rolf-Dieter Arens este director artistic al academiei muzicale de vară la castelul Hundisburg. Ca preşedinte al “Fundaţiei Culturale Leipzig”, cel mai nou proiect al său este creaţia unei expoziţii permanente despre Wagner în biserica Nikolai, în oraşul natal al compozitorului.

Andrey Pisarev

Andrey Pisarev a câştigat în 1991, la “Concusul Internaţional Mozart” din Salzburg, Premiul întâi, după o perioadă de 35 de ani în care acest premiu nu mai fusese acordat. Este un pianist unic, cu un temperament artistic rar întâlnit. Repertoriul său este vast, cuprinzând lucrări de Bach, Mozart, Liszt, Chopin, Rahmaninov sau Debussy. A susţinut recitaluri şi concerte ca solist sau alături de mari orchestre din fosta Uniune Sovietică, Rusia dar şi din SUA, Germania, Italia, Austria, Iugoslavia, Bulgaria, Suedia, Africa de Sud şi Japonia. Printre orchestrele cu care acesta a concertat se numără Orchestra Naţională din Rusia, Orchestra Filarmonică Leningrad, Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Japonia, Orchestra “RAI” din Milano sau Orchestra Simfonică Cape Town.

Pisarev este profesor la Conservatorul din Moscova, susţine de asemenea masterclass-uri în Japonia, SUA sau Iugoslavia şi a făcut parte din juriul “Concursului Internaţional pentru Tineri Pianişti Rahmaninov” (Novgorod, 1995).

Wolfgang Manz a fost solicitat să concerteze cu diferite orchestre, în calitate de solist, şi să susţină recitaluri de pian solo sau de muzică de cameră. Repertoriul său include 50 de concerte cu orchestra şi numeroase lucrări solo sau de muzică de cameră de la Bach la piese contemporane.

În anii ‘80 a concertat cu renumite orchestre sub bagheta unor importanţi dirijori, dintre care amintim “English Chamber”, “Royal Philharmonic” sau “BBC Symphony Orchestra”. În Germania, Manz a susţinut concerte cu Orchestra Simfonică Radio din Berlin, „Radiophilharmonie“ din Hanovra, “Orchestra of the Beethovenhalle” din Bonn, Orchestra Simfonică din Düsseldorf şi Orchestra de Cameră din Munchen.

Maestrul Valentin Gheorghiu

Valentin Gheorghiu este, în viziunea publicului, artistul şi pianistul exemplar. Cariera sa începe în forţă de la vârsta de 15 ani sub bagheta lui George Georgescu şi evoluează gradat spre faima binecunoscută a artistului complet de astăzi. A studiat la “Academia Regală de Muzică” din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora, Constanţa Erbiceanu, Mihail Andricu şi Constantin Băloiu. A urmat “Conservatorul Naţional Superior de Muzică” din Paris, unde, între anii 1937 şi 1939 a studiat cu Lazare Levy, Marcelle Mayer şi Noël Gallon.

A întreprins turnee în cele mai importante centre muzicale din Europa, Orientul Mijlociu, SUA şi Canada. Recunoscut pe plan internaţional, artistul a făcut parte şi din numeroase ansambluri camerale (unul dintre cele mai cunoscute fiind “Bucureşti Trio”). Ca recunoaştere a meritelor sale, i-au fost acordate premii importante, printre care Primul “Premiu Special Enescu” în 1946, pentru cea mai bună interpretare a unei sonate de Enescu.

Activitatea componistică a pianistului cuprinde premiul “George Enescu” acordat de Academia Română, pentru al său “Concert pentru pian”. Din creaţia sa mai enumerăm două simfonii, o suită pentru Orchestră, “Burlesque pentru pian şi orchestră”, un cvartet pentru pian, un trio cu pian, o sonată pentru violoncel şi pian, lieduri etc.

Violonişti celebri

Violonistul Mikhail Kopelman

Juriul este compus din Mikhail Kopelman, Pierre Amoyal, Mieczyslaw Szlezer, Mihaela Martin, Augustin Leon Ara, Igor Petrushevski, Florin Croitoru, Serghei Kravcenko şi Bujor Prelipcean.

Fost membru al Teatrului Bolşoi şi concertmaestru la Orchestra Filarmonică din Moscova, Mikhail Kopelman a fost numit prim violonist al “Borodin String Quartet” în 1976 şi a cântat cu ansamblul timp de două decade. Ca membru al cvartetului “Borodin” a fost premiat cu Premiul de Stat al URSS-ului şi a fost numit artist al poporului de către Federaţia Rusă. În perioada 1980-1993, Kopelman a profesat la Conservatorul din Moscova. A susţinut masterclassuri în Regatul Unit, Franţa, Italia, Germania, Finlanda, Danemarca, Austria, Japonia, Spania, Olanda, Rusia, Belgia şi Statele Unite ale Americii.

Din 1993, Mikhail Kopelman şi familia sa locuiesc în Statele Unite. În 1995 a fost premiat cu “Royal Philharmonic Society Award” şi “Concertgebouw Silver Medal of Honor”. S-a alăturat formaţiei “Tokyo String Quartet” ca prim violonist în 1996 şi între 1996 şi 2002 a fost professor la “Yale School of Music”, predând muzică de cameră.

A fondat “Kopelman Quartet” împreună cu câţiva dintre contemporanii săi din Consevatorul din Moscova. A fost numit profesor de vioară la “Eastman School of Music” în Rochester, SUA, o poziţie pe care o are şi astăzi. Kopelman a performat în numeroase festivaluri internaţionale printre care cele de la Edinburgh, Hong Kong, Schleswig-Holstein, Florenţa, Salzburg, Tours, Moscova, Zurich, Prague Spring, Ravinia Festival, Santa Fe, Caramoor, Norfolk şi “Mostly Mozart Festival” în New York City.

Pentru mai bine de 15 ani a fost asociat cu Sviatoslav Richter în numeroase concerte şi înregistrări, atât în URSS, cât şi în străinătate. Îndelungata şi distinsa lui carieră ca interpret al muzicii de cameră l-a adus alături de artişti ca Mstislav Rostropovich, Tatiana Nikolayeva, Gidon Kremer, Natalia Gutman, Elisabeth Leonskaja, Alicia de Larrocha, Christoph Eschenbach, Yuri Bashmet, Victor Tretyakov, Elisso Virsaladze, Bruno Canino, Bella Davidovich şi Emanuel Ax.

Pierre Amoyal a fost invitat să cânte cu cele mai eminente orchestre şi a perfomat în toată lumea. A colaborat cu cei mai importanţi dirijori ai vremurilor noastre: Pierre Boulez, Seiji Ozawa, Charles Dutoit, Eliahu Inbal, Stanislas Skrowaczewski, Günter Herbig, Georges Prêtre, Guennadi Roshdestvensky, Kurt Sanderling, Simon Rattle, Rafael Fruhbeck de Burgos şi Myung Whun Chung. Recent, el a interpretat premiera germană a Concertului pentru vioară” al lui Dutilleux, împreună cu “Berlin Philharmonic Orchestra”, sub conducerea dirijorală a lui Lorin Maazel.

În sezonul 2014-2015, Pierre Amoyal va performa în Salzburg, Japonia, Rusia, Ucraina, Luxemburg, Sardinia, Franţa and Elveţia. Va susţine master class-uri în Japonia, Rusia, Ucraina, România, Luxemburg, Sardinia, la Mozarteum Summer Academy în Salzburg şi Lausanne Summer Academy. Va face parte din juriul Concursului Internaţional “Jean Sibelius Violin” şi Concursului “Queen Elisabeth”, în 2015.

Împreună cu “Lausanne Conservatory” şi “Haute Ecole de Musique”, Pierre Amoyal a fondat “Camerata” din Lausanne, un ansamblu format din 14 tineri muzicieni talentaţi.

În 1985 Pierre Amoyal a fost numit “Chevalier des Arts et des Lettres”, iar în 1995 a fost ridicat la rangul de “Chevalier de l’Ordre National de Mérite”. În 2002 a primit “Prix du Rayonnement” al “Fondation Vaudoise”, iar în 2006, “Prix de la Ville de Lausanne”. Pierre Amoyal cântă la una dintre cele mai celebre viori din lume – “Kochansky Stradivarius” din 1717, care a fost recuperată miraculous în Italia în 1991, după furtul acesteia din 1987.

Mieczyslaw Szlezer deţine numeroase premii la concursuri naţionale şi internaţionale. În calitate de solist, de membru în diferite formaţii de muzică de cameră şi de concert-maestru la orchestrele “Capella Cracoviensis” (1978-1987) şi “The State Philharmonic Orchestra K. Szymanowski” (1987-2000) a susţinut mai mult de două mii de concerte în 28 de ţări, pe patru continente. A realizat numeroase înregistrări pentru “PriTV”, “RAI”, “Yugoton”, “France Musique”, “Equant”, “STEBO” şi “Moderato”. Din 1995 este membru fondator al “Piano Trio Artemus”.

Cariera sa de profesor a început în 1978 la Academia de Muzică din Cracovia, unde acum deţine funcţia de şef al departamentului Vioară şi Violă. Între 2002 şi 2008 a fost ales de două ori ca prorector, ocupându-se de relaţiile internaţionale şi promovarea artistică a Academiei.

Celebra violonistă Mihaela Martin

Violonista de origine română Mihaela Martin a dobândit reputaţia de a fi unul dintre cei mai de seamă virtuozi din generaţia sa. La vârsta de cinci ani a început să studieze vioara cu tatăl ei, continuând mai târziu cu profesorul Ştefan Gheorghiu, elev al lui George Enescu şi David Oistrach. A câştigat numeroase concursuri internaţionale, începând cu Premiul II la Concursul “Ceaikovski” din Moscova la 19 ani, urmând să obţină cele mai înalte distincţii la Montreal, Sion şi Bruxelles. Premiul I câştigat la Prima ediţie a “Concursului Internaţional de Vioară” din Indianapolis a condus-o către o carieră internaţională susţinută.

Debutul său la “Carnegie Hall” în New York, a fost descris de “New York Times” ca fiind “unul dintre cele mai captivante concerte de debut ale anului”, iar după recitalul susţinut la “Biblioteca Congresului”, “Washington Post” scria: “Mihaela Martin va rămâne să înfrumuseţeze lumea muzicală mulţi ani de acum înainte… A cântat cu energie şi virtuozitate, premisele succesului. Concentrarea ei este absolută, este foarte sigură de sine şi, mai mult decât atât, are imaginaţie”.

Printre orchestrele cu care a concertat se numără “BBC Symphony”, “Royal Philharmonic”, “Montreal Symphony”, “Mozarteum Salzburg”, “Gewandhaus Orchestra” din Leipzig şi “Hollywood Bowl”, sub bagheta unor dirijori ca Nikolaus Harnoncourt, Kurt Masur, Charles Dutoit sau Neeme Järvi. Cunoscută pentru calităţile sale intelectuale şi muzicale, este invitată constant la festivaluri de muzică de cameră din întreaga lume, unde colaboreză cu muzicieni ca Martha Argerich, Yuri Bashmet, Elisabeth Leonskaja, Nobuko Imai, Leon Fleisher sau Menahem Pressler.

Între cele mai recente activităţi de maxim interes din cariera artistei se numără un turneu în Australia, concerte cu “Liverpool Philharmonic Orchestra”, Orchestra Naţională a Ukrainei, “Boulder Symphony” (Colorado), Orchestra de Cameră Praga, Filarmonica “Geroge Enescu” din Bucureşti, Orchestra “Beethovenhalle”, concerte şi turnee în Europa cu Orchestra Naţioanlă Radio din Bucureşti, participarea la festivaluri de muzică de cameră din Ravinia, Sarasota, Verbier, Naantali şi Korsholm, şi concerte în Paris, Tokyo, Townsville, Prades şi New York.

Augustin Leon Ara

Augustin Leon Ara are permanent un program încărcat, ca profesor şi solist internaţional, susţinând frecvent concerte de muzică de cameră în formaţii de duo cu renumiţi pianişti ca Rosa Sabater, José Tordesillas şi mai recent cu Albert Attenelle şi Alfredo Oyagüez, abordând lucrări atât din repertoriul clasic, dar şi din cel contemporan.

În calitate de profesor de vioară, a contribuit decisiv în formarea unor muzicieni din Spania şi străinătate.

Printre cele mai importante distincţii obţinute de Agustin Leon Ara se numără Medalia Fundaţiei “Eugene Isaye” (Bruxelles), “Premiul Oraşului Orense” (Spain), includerea ca membru în Academia Regală de Arte Frumoase “San Fernando” din Madrid, membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase “San Miguel” din Tenerife, “Medalia de Aur” a Insulei Tenerife şi Premiul “Larios”, acordat pentru strălucitoarea sa carieră solistică internaţională, pentru promovarea muzicii spaniole pe plan mondial şi pentru dăruirea cu care predă, creându-şi propria şcoală de vioară.

Igor Petrushevski este considerat unul dintre cei mai importanţi profesori de vioară din Europa. Studenţii săi sunt câştigătorii unor competiţii internaţionale şi concertează alături de Maxim Vengerov, Krzysztof Penderecki, Vladimir Yurovski, Christian Jarvi. Este profesor la “Montenegro State Academy” – Cetinje. În ultimii 13 ani a lucrat împreună cu “Royal Academy of Music” în Londra, unde, în afară de faptul că a avut una dintre cele mai mari clase, studenţii săi au câştigat cele mai multe premii la concursurile internaţionale.

În ultimii 20 de ani a susţinut numeroase master class-uri şi a concertat în cele mai importante săli din Italia, Franţa, Austria, Marea Britanie, ţările fostei Iugoslavii, Rusia (Conservatorul din Moscova), America de Nord şi de Sud, China (Conservatorul din Beijing) şi Coreea.

Este director artistic al Festivalului internaţional de muzică “Strings in London”.

Florin Croitoru

După concertele sale de debut ca solist cu Filarmonica din Viena, sub bagheta lui Christoph von Dohnanyi, Florin Croitoru a fost aclamat de presa austriacă ca fiind un solist fenomenal, cu o tehnică perfectă (“Neue Kronen Zeitung” – Vienna). A apărut în nenumărate recitaluri şi concerte, în ţări din Europa, Asia, Africa şi în Statele Unite ale Americii. De asemenea, a câştigat 11 premii la diferite concursuri internaţionale de vioară, printre care, în 1992, Premiul I la Concursul Internaţional de Vioară “Fritz Kreisler” de la Viena, devenind astfel primul şi până astăzi singurul violonist român distins cu acest premiu de mare prestigiu.

Repertoriul şi imprimările sale includ majoritatea concertelor dedicate viorii, de la baroc la contemporani, precum şi câteva programe rare de recital, cum ar fi “Niccolo Paganini – 24 de Capricii pentru vioară solo”, “Fritz Kreisler – Universul miniaturilor”, “Virtuozitatea violonistică”, “Florin Croitoru cântă propriile transcripţii şi compoziţii originale”.

Serghei Kravcenko este, din 1972, profesor de vioară la Conservatorul “Ceaikovski” din Moscova, unde a început ca asistent al lui Leonid Kogan. Mulţi dintre studenţii săi sunt câştigători ai unor concursuri internaţionale. Este membru al juriului în prestigioase competiţii: “Ceaikovski”, “Brahms”, “Oistrakh”, “Enescu”, “Lysenko”… Serghei Kravcenko a realizat numeroase înregistrări în Rusia, Germania, Franţa, Italia. De asemenea, este autorul multor cărţi de metodică pentru vioară. Bujor Prelipcean şi-a făcut studiile mai întâi la Galaţi, sub conducerea reputatului profesor S. Nachmanovici, apoi la Conservatorul “George Enescu” din Iaşi, cu eminentul pedagog Gheorghe Sârbu. Înzestrat cu un talent de excepţie şi cu o enormă putere de muncă, Bujor Prelipcean a îndreptăţit din plin sfaturile pe care George Enescu le-a adresat permanent tinerilor: „Cunoaşterea de sine, munca şi autocontrolul să constituie principiile fundamentale în artă, ca şi în viaţă”. Aşa se face că astăzi, datorită succeselor dobândite în cariera artistică şi universitară, Bujor Prelipcean poate fi nominalizat ca una dintre cele mai marcante personalităţi muzicale ale României.

A manifestat o pasiune evidentă pentru activitatea solistică, concomitent cu cea camerală, participând la numeroase recitaluri şi concerte ca solist în ţară şi străinătate. În primăvara anului 1973 a fondat Cvartetul de coarde “Voces”, cel mai longeviv şi mai valoros cvartet de coarde din istoria muzicală a României, depăşind în acest moment trei decenii de activitate de o înaltă ţinută artistică.

Bogata activitate artistică i-a fost răsplătită cu nenumărate distincţii, dintre care enumerăm câteva: titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Iaşi, Diploma de Onoare a Festivalului Internaţional “George Enescu”, Bucureşti 1998 şi “Ordinul Naţional pentru Merit, în grad de Cavaler”, pentru merite deosebite în promovarea culturii româneşti în ţară şi peste hotare. Pe lângă activitatea interpretativă, Bujor Prelipcean are şi o bogată activitatea pedagogică: profesor la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iaşi, profesor de onoare la Academia de Muzică “Gh. Dima” din Cluj-Napoca, profesor de onoare la Academia de Muzică din Wurzburg, Germania, susţinând deasemenea şi cursuri de măiestrie la “Academia Regală Olandeză de Cvartet” din Amsterdam.

Personalităţi marcante din lumea violoncelului

Frans Helmerson

Violoncelistul suedez Frans Helmerson a avut privilegiul de a beneficia de îndrumarea şi susţinerea maestrului M. Rostropovitch. A concertat alături de orchestre importante, sub bagheta unor dirijori de seamă printre care se numără Seiji Ozawa, Colin Davies, Neeme Järvi, Evgeni Svetlanov, Esa-Pekka Salonen, Herbert Blomstedt, Sergiu Comissiona, Frübeck de Burgos, Kurt Sanderling şi Mstislav Rostropovich, făcând turnee prin Europa, SUA, America de Sud, Asia şi Australia.

În următorul sezon Helmerson va avea turnee atât ca violoncelist, cât şi ca dirijor în Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Norvegia, Franţa, Olanda, Germania, Elveţia, SUA, Coreea şi Japonia.

Frans Helmerson a înregistrat CD-uri cu concertele de Dvorak şi Şostakovici, Dublul concert de Brahms alături de violonista Mihaela Martin şi mai nou a lansat un material cu Suitele Solo de Bach.

Un virtuoz al violoncelului, Marin Cazacu

Violoncelistul român Marin Cazacu a studiat violoncelul la Liceul de Muzică “Dinu Lipatti” din Bucureşti, cu profesorul Ion Urcan, apoi la Conservatorul de stat “Ciprian Porumbescu”, cu renumiţii profesori Serafim Antropov şi Aurel Niculescu. S-a perfecţionat la Weimar, cu profesorul Mezö Lászlo şi a fost asistentul maestrului Radu Aldulescu la cursurile de măiestrie de la Costineşti şi Sinaia. Marin Cazacu este laureat al concursurilor internaţionale de la Geneva, Markneukirchen, Leipzig, Bologna şi Belgrad.

Din anul 1983 este solist concertist al Filarmonicii „George Enescu”. A concertat în întreaga lume, sub bagheta unor mari dirijori: Ghennadi Rojdestvenski, Sergiu Comissiona, Cristian Mandeal, Lu Jia, Nanse Gum, Horia Andreescu, Antoni Ros Marba, Mendi Rodan, Misha Katz, Jean Périsson. Numele lui Marin Cazacu a figurat adesea pe afişele unor festivaluri importante, precum cele de la Berlin, Bratislava, Bucureşti, Hong-Kong, Macao, München, Milano, Mateus, Osaka, Singapore, Seoul, Sofia, Tokio, Valencia, Veneţia.

În 1999, Marin Cazacu a înfiinţat Festivalul Internaţional „Enescu şi muzica lumii”, care se desfăşoară în fiecare vară la Sinaia, în preajma aniversării zilei de naştere a marelui muzician (19 august 1881). Pentru organizarea acestui festival şi înfiinţarea primei orchestre naţionale de tineret (“Orchestra Română de Tineret”, sub bagheta lui Cristian Mandeal), Marin Cazacu a fost răsplătit în anul 2008 de către revistele “VIP” şi “Actualitatea Muzicală” cu “Premiul pentru Proiectul anului”. În anul 2004, Marin Cazacu a fost decorat cu “Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler”.

Marin Cazacu cântă pe un violoncel “Lorenzo Ventapane”, din 1820.

Cariera muzicală a lui Lluís Claret a fost marcată puternic de contactul său cu mari profesori ca Maurice Gendron, Radu Aldulescu şi Enric Casals (fratele lui Pablo Casals), dar şi de întâlnirile cu György Sebök, Eva Janzer şi Bernard Greenhouse.

A fondat “Barcelona Trio” (1980-1993), care performează constant cu pianiştii Josep-Maria Colom şi Benedicte Palko şi colaborează foarte frecvent cu alţi muzicieni prestigioşi la festivaluri ca cele de la Kuhmo, Naantali, Ernen, l’Epau, Pablo Casals (Prades), Granada, Seoul. În prezent predă la şcoala de muzică „Victoria dels Angels” din Barcelona şi la Conservatorul din Toulouse şi susţine master class-uri în Franţa, Portugalia, Belgia, Italia, SUA, Japonia şi Coreea. Împreună cu Bernard Greenhouse, Claret conduce un seminar la Abbey of Fontfroide (Franţa).

Lluís Claret este invitat ca membru al juriului în diverse concursuri internaţionale (“Rostropovitch” – Paris, “Paulo” – Helsinki, “Pablo Casals” – Kronberg, “Adam” – New Zealand) şi este preşedintele Concursului Internaţional de Violoncel „Lluís Claret”, din Moguer (Spania). Interesul său deosebit pentru muzica contemporană i-a adus o apropiere profesională cu Henri Dutilleux, Witold Lutoslawski, Kristoff Penderecki, Joan Guinjoan, Iannis Xenakis şi Pierre Boulez.

Distinşi compozitori

Compozitorul Dan Dediu

Dan Dediu a studiat compoziţia la Bucureşti cu Ştefan Niculescu şi Dan Constantinescu, iar la Viena cu Francis Burt. Este autorul a peste 150 de opusuri ce acoperă aproape toate genurile muzicale: 4 simfonii şi alte piese pentru orchestră (“Narcotic Spaces”, “Ornements”, “Studii-Motto”, “Spaima”, “Frenesia”, “Mantrana”, “Grana”, “Verva”, “Atlantis”), 6 concerte (saxofon, violă, vioară, pian, triplu concert pentru flaut, clarinet, violoncel şi orchestră), 5 cvartete de coarde, muzică de cameră în diferite formaţii, muzică pentru pian, coruri, muzică electronică, patru opere (“Post-ficţiunea”, “Münchhausen”, “Eva!”, “O scrisoare pierdută”).

De asemenea, a publicat două monografii (despre Ludovic Feldman şi Dan Constantinescu – aceasta din urmă împreună cu Valentina Sandu-Dediu), un volum de eseuri (“Radicalizare şi guerrilla”), un ghid de compoziţie (“Cei 9i. Posibil ghid de compoziţie muzicală după metoda ficţionalistă”), precum şi multe studii şi articole. Între 2003 şi 2006 a realizat pentru TVR 88 de episoade din serialul de iniţiere muzicală „Aventura sunetelor”, pentru care a primit premiul ATF pe anul 2004, şi 12 episoade din serialul „Muzici dintr-o expoziţie” (2008-2009). Este Ofiţer al Ordinului „Pentru Învăţământ” şi Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural”.

A coordonat în calitate de director artistic festivalul “Săptămâna Muzicii Noi” (ediţiile 1999, 2001, 2007 şi 2008) şi festivalul “Profil” (ediţiile 2004 şi 2006). Dan Dediu este profesor de compoziţie, a fost şeful catedrei de compoziţie din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, este directorul artistic al ansamblului “Profil”, iar în prezent ocupă funcţia de rector al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.

Adrian Iorgulescu

Adrian Iorgulescu este profesor de compoziţie şi forme muzicale la Universitatea de Muzică din Bucureşti, iar din 1994 conducător de studii doctorale.

A fost ales vicepreşedinte al “Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor” din România, în intervalul 1990-1992, ulterior preşedinte pe parcursul mai multor mandate, până în prezent. În paralel, a îndeplinit şi funcţiile de preşedinte al “Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori” şi de preşedinte al “Societăţii de Gestiune Colectivă” pe domeniul muzical (ADA).

Adrian Iorgulescu s-a remarcat ca om politic. În perioada 2005-2008 a deţinut funcţia de ministru al Culturii şi Cultelor.

Este autorul unei opere muzicale vaste. Între opusurile sale se disting cele 4 simfonii, 4 concerte instrumentale, 4 cvartete de coarde, 3 cicluri de lieduri, piese simfonice, camerale, opusuri corale, muzică de film, precum şi opera “Revuluţia”, pe un text de Ion Luca Caragiale. Acestea au fost prezentate în săli de concerte din Europa, Canada şi Statele Unite ale Americii.

A scris, de asemenea, studii de muzicologie şi estetică apărute în reviste culturale şi cotidiene de larg tiraj. A publicat următoarele cărţi de specialitate: “Timpul Muzical – Materie şi Metaforă” (1988), “Timpul şi Comunicarea Muzicală” (1991), “Estetica” (1996). Acestora li se adaugă lucrarea de politologie “Dreapta, Principii şi Perspective” (2000), volumul de poezie “Aripa Evei” (2005) şi volumul de eseuri “Dezacorduri” (2010).

Zygmunt Krauze este cunoscut pentru realizările sale artistice şi eforturile în promovarea muzicii, care i-au adus premii şi distincţii, incluzând “French National Order of the Legion of Honour” (2007) şi “Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres” (1984). În 1987 a fost ales preşedinte al “Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană” şi a fost membru de onoare al organizaţiei din 1999.

Studiile de compoziţie ale lui Krauze au fost completate în coordonarea lui Kazimierz Sikorski, iar studiile de pian au fost coordonate de Maria Wiłkomirska. Apoi, în Paris a lucrat sub supravegherea Nadiei Boulanger. La puţin timp după aceea, a început să predea compoziţie. În 2002 a fost numit profesor de compoziţie la Academia de Muzică din Łódź şi din 2006 susţine prelegeri la Universitatea de Muzică “Fryderyk Chopin” din Varşovia.

Extrem de importantă în lucrările lui Krauze este muzica unitară, a cărei bază teoretică vine de la picturile lui Władysław Strzemiński. În compoziţiile sale, pianul este instrumentul prioritar. Nu numai că Krauze compune pentru pian, dar şi interpretează propriile sale compoziţii. În 1966 Zygmunt Krauze a primit Premiul I la “Gaudeamus International Interpreters Competition” (Olanda) pentru interpretarea de muzică contemporană. În 1967 a fondat ansamblul “Warsztat Muzyczny” (Music Workshop), pe care l-a condus timp de 25 de ani. Ansamblul a fost acreditat pentru peste 100 de compoziţii, create de compozitori recunoscuţi din toată lumea.

Hubert Stuppner este un compozitor, dirijor şi aranjor italian de renume internaţional.

Printre premiile câştigate se numără: Premiul I la Concursul Internaţional al Compozitorilor pentru orgă “Schnitger” în Zwolle (Olanda), în 1974, Premiul I pentru operă de cameră la “Filarmonica Umbra Competition” în Terni, în 1979, Premiul cultural al oraşului Innsbruck pentru filmul de televiziune “Die Stimmen der Sylphiden” (ZDF), în 1980, Premiul la “Concours Ernest Ansermet” în Geneva pentru baletul “Pierrot und Pierrette”, în 1984, International Artprize “Le Muse”, Florence, în 1992. În 1994 a fost premiat cu “Würdigungspreis für Musik” de către Ministerul de Cultură din Austria.

Lucrările sale au fost solicitate de către “Donaueschinger Musiktage”, “Austrian broadcasting”, “Salzburger Festspiele”, “Biennale of Venice”, “Staatstheater Stuttgart”, “Südwestfunk Baden Baden”.

În 1975 a fost fondator şi director al Festivalului Internaţional de Muzică Contemporană din Bozen, iar între 1981 şi 1997 a fost director al Conservatorului de Stat italian “Claudio Monteverdi” din Bolzano. Între 1982 şi 1997 a fost director artistic şi preşedinte al juriului la “International Ferruccio Busoni-Piano Competition”.

Distinsul compozitor român Cornel Ţăranu este autorul unui mare număr de lucrări orchestrale, de cameră şi vocale care au fost interpretate în Europa, America de Nord şi de Sud, el activând, de asemenea, şi ca dirijor.

Printre numeroasele sale premii menţionăm Ordinul „Meritul Cultural“, în grad de Ofiţer (2004, România), cinci premii de la Uniunea Compozitorilor Români (1972, 1978, 1981, 1982, 2001), “Premiul Academiei Române” (1973), “International Koussevitzky Award” (1982) şi “Premiul Naţional pentru Muzică” (2007), Doctor Honoris Causa al Universităţii de Muzică din Bucureşti. Este membru al Academiei Române din 1993 şi a fost numit “Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor”.

A publicat mai multe lucrări de muzicologie, dar şi cartea “Enescu în conştiinţa prezentului”.

A predat la Academia de Muzică din Cluj -Napoca din 1957 şi a susţinut cursuri în Germania, Israel, Elveţia şi Statele Unite ale Americii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.