Prietenii lui Adrian Iovan încearcă, pe toate posturile TV, să impună opiniei publice ideea că pilotul decedat în accidentul din Apuseni este un erou. Această atitudine s-a accentuat în ultima vreme, cînd opiniile unor specialişti spun că pilotul ar fi vinovat pentru producerea acestui accident care a dus şi la moartea Aurei Ion.
Ancheta despre recentul accident aviatic din Munţii Apuseni este abia la început şi, pentru aflarea adevărului, oricît de crud ar fi el, numai specialiştii se pot pronunţa asupra condiţiilor în care acesta a avut loc, fără presiunea nimănui.
Ceea ce atrage atenţia în ultimele zile este fermitatea cu care prietenii lui Adrian Iovan îi pun la zid pe cei care, analizînd cadrul legal care reglementează zborurile cu avioanele pe teritoriul României, încearcă să găsească viciile de procedură, începînd de la decolarea avionului şi pînă la încheierea operaţiunii de salvare a supravieţuitorilor. Aceste vicii, oricît s-ar supăra cineva, au existat şi ele trebuie să fie analizate la rece de comisia de anchetă.
Întrucît opinia publică nu are cunoştinţă despre cadrul legal extrem de tehnic din domeniu, presa încearcă o familiarizare a acesteia cu ceea ce îndeobşte ar trebui să cunoaştem toţi, în calitate de pasageri.
S-au respectat prevederile RACR-OPS LAAG?
Vă prezentăm azi un document care reglementează zborurile cu avioanele civile, în care sînt precizate cu lux de amănunte condiţiile în care poate avea loc un zbor identic cu cel terminat tragic în Apuseni.
Este vorba despre RACR-OPS LAAG, adică „Reglementarea aeronautică civilă română”, devenită lege prin Ordinul 301 din 19.03.2009, semnat de Radu Berceanu, ministrul Transporturilor de atunci.
Aşa cum se arată în Preambulul ordinului, RACR-OPS LAAG a fost emis „în scopul armonizării reglementărilor aeronautice civile naţionale în domeniul regulilor generale aplicabile tuturor aeronavelor civile… cu standardele şi practicile recomandate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale la Convenţia de la Chicago privind aviaţia civilă internaţională”.
Încă de la început, RACR-OPS spune la punctul 0.008, al. (4): „Pilotul comandant este responsabil de operarea în siguranţă a aeronavei şi de siguranţa tuturor persoanelor de la bord şi a încărcăturii, pe toata durata zborului”, lucru care trebuie să fie acceptat ca ipoteză primordială în anchetă.
Regulamentul foloseşte deseori termenul de „operator”, care are, în această Reglementare, foarte multe responsabilităţi. Din păcate, pînă astăzi, nu s-a comunicat cine a fost „Operatorul” în cadrul acestei curse aviatice încheiate atît de tragic! Responsabilităţile acestui „operator” sînt imense şi ele nu pot lipsi din ancheta comisiei speciale constituită pentru a analiza condiţiile în care a avut loc această tragedie din Munţii Apuseni.
Iată, de pildă, una dintre aceste referiri:
Operatorul acestui zbor frînt este, aşadar, un personaj important şi este de neimaginat cum, pînă acum, nimeni n-a făcut vorbire despre identitatea sa, despre persoana responsabilă de încălcarea prevederilor legale obligatorii ale acestuia!
Mai mult decît atît, aliniatul imediat următor conţine o precizare extrem de importantă, referitoare la un „echipament de urgenţă şi supravieţuire”, care, în cazul accidentului din Apuseni, ar fi putut avea un rol hotărîtor în salvarea cel puţin a tinerei studente la medicină! Iată ce spune textul din Reglementare:
Mulţi dintre cititori vor fi, desigur, surprinşi de această prevedere, despre care nimeni nu a vorbit pînă acum. Şi asta nu e tot! Cîrcotaşii ar putea spune: poate că astfel de echipamente existau, însă pasagerii nu ştiau de ele, numai că acest Regulament înlătură orice îndoială, comandantul aeronavei fiind obligat să se asigure că acest echipament este uşor accesibil:
Cu alte cuvinte, cunoscînd prin ce au trecut supravieţuitorii accidentului, se poate oare vorbi despre vreun astfel de „echipament de urgenţă şi supravieţuire” existent la bordul avionului? Şi, dacă a existat, ştiau pasagerii sau copilotul unde era? Ar fi absurd să vredem că în avion existau veste de salvare, truse medicale sau apă, iar medicii prezenţi nu le-ar fi folosit, ştiindu-se ce efort a făcut medicul Zamfir pentru salvarea celorlalţi supravieţuitori, mai ales a Aurei Ion! Oricum, trebuie să fie lămurit şi acest aspect.
RACR-OPS LAAG vorbeşte despre Condiţiile meteorologice şi ce trebuie făcut în caz de givraj
Din seara accidentului, aproape toată lumea a aflat ce este acela un „givraj”, fenomen extrem de periculos, pe care, însă, piloţii îl cunosc, reglementările fiind foarte clare în acest sens.
Şi RACR-OPS LAAG, bineînţeles, se referă la comportamentul şi deciziiile pilotului în cazul apariţiei unui astfel de fenomen, dar şi despre ce fel de avioane pot executa zboruri în zone unde acesta poate să apară! Iată cîteva prevederi din RACR-OPS LAAG:
Nimeni nu a spus pînă acum dacă acest avion vechi, cu defecţiuni constatate chiar de către Adrian Iovan, era pregătit tehnc să efectueze o cursă peste munţi, în miezul iernii, cînd condiţiile meteorologice sînt atît de imprevizibile. Operatorul, însă, trebuia să ştie aceste lucruri şi să decidă în conformitate cu cadrul legal, altfel, în mod cert, va răspunde penal pentru vieţile pierdute!
Despre cedarea unui motor şi altitudinea minimă de zbor
Din declaraţiile copilotului şi ale doctorului Zamfir, am aflat cu toţii că, la un moment dat, un motor s-a oprit sau că, brusc, avionul s-a lovit de vîrfurile brazilor. Astfel de chestiuni, în cazul unui avion în zbor, sînt fatale.
Ancheta, desigur, va stabili cu exactitate ce s-a întîmplat, tocmai pentru că unul dintre piloţi trăieşte. Cert este, însă, că, dacă avionul a coborît atît de jos încît a lovit copacii, ideea unei aterizări forţate, controlate, devine absurdă, căci este imposibil, chiar şi la pregătirea lui Adrian Iovan, să mai faci ceva cu un avion în zbor, atunci cînd te izbeşti de un obstacol! În acest caz, numai Dumnezeu mai poate avea grijă de echipaj, ceea ce, probabil, s-a întîmplat şi în cazul acestui accident.
Dar, pînă cînd ancheta se va pronunţa, să vedem ce spune acest Regulament despre o astfel de situaţie, mai ales despre pierderea unui motor şi despre altitudinea minimă de zbor a unei aeronave:
Oare, de ce sînt descrise cu atîta acurateţe toate aceste amănunte despre situaţiile ce pot apărea în timpul unui zbor cu avionul, nu pentru a individualiza răspunderea atunci cînd se întîmplă un accident? Nerespectarea acestor prevederi, indiferent de către cine, este tocmai rostul comisiei de anchetă.
La bordul avionului trebuia să fie obligatoriu un „echipament de supravieţuire”!
Dar, cel mai emoţionant pasaj pe care l-am găsit în acest rece şi foarte tehnic Regulament după care se desfăşoară orice zbor este cel referitor la un „echipament de supravieţuire”, care ar trebui să fie în orice avion. În condiţiile acestui accident, cînd, în mod miraculos au existat supravieţuitori, un asemenea echipament ar fi putut să fie decisiv pentru salvarea de vieţi omeneşti!
Iată ce spune documentul citat despre „echipamentul de supravieţuire”:
Incredibil! Cadrul legal al zborurilor cu avioanele civile prevede, aşadar, obligaţia ca, într-un zbor peste munţi, „în care operaţiunile de căutare şi salvare ar fi dificile”, aparatul trebuie OBLIGATORIU să aibă la bord un „echipament de suoravieţuire”!
Oare a existat în avionul lui Adrian Iovan un astfel de „echipament de supravieţuire”? Dacă da, atunci de ce nu a fost folosit, iar dacă nu, cine este răspunzător de lipsa lui?
Echipamentul radio cu frecvenţa de 121,5 Mhz era suficient pentru căutarea avionului? De ce nu a fost upgradat pe frecvenţa de 406 Mhz?
Regulamentul acesta, din care am citat pînă acum vorbeşte şi despre echipamentele radio care trebuie să fie la bordul oricărui avion ce efectuează zboruri civile. Iată şi acest pasaj:
Specialiştii au spus foarte clar: „În 2009, când satelitul geostaționar a fost recalibrat, a fost recalibrat pe frecvenţa de 406 Mhz, nu pe 121,5 Mhz, pe care funcționa această stație de la bordul aeronavei. Deci nu s-a făcut upgradarea acestei stații de la bord. În concluzie, satelitul geostaționar nu a interceptat niciun semnal” (Sorin Stoicescu, fost șef al Autorității Aeronautice Civile).
Cine trebuia să facă aceste upgradări şi nu le-a făcut? Ştia Adrian Iovan că, în cazul unei prăbuşiri, nu avea la bord echipamentul tehnic necesar intrării în funcţiune a sistemului de alertă sau că acela existent era inutil?
Iată alte întrebări grele, la care comisia de anchetă are obligaţia să dea răspunsuri.
După ce am trecut în revistă prevederile Reglementării cunoscute sub numele RACR-OPS LAAG, un fel de Biblie a zborurilor cu avioanele civile, se vede cu ochiul liber, chiar de către noi, profanii, că zborul acesta, căruia i-au căzut victimă Adrian Iovan şi Aura Ion era, într-un fel, predestinat unui accident, întrucît chiar înainte de decolare, existau foarte multe lucruri neclare, defecţiuni de dotare, lipsa unor echipamente!
La aceste nereguli se adaugă şi contribuţia pilotului Adrian Iovan, care, cu toată experienţa sa, avea obligaţia să nu se aventureze într-un astfel de zbor. Să nu uităm, de asemenea, că, din convorbirile cu turnul, devenite deja publice, nu am sesizat vreo situaţie dificilă care s-ar fi ivit în timpul zborului, astfel încît turnul de control să înţeleagă că avionul s-ar fi aflat în dificultate! Dacă Adrian Iovan era într-o astfel de situaţie, avea obligaţia să anunţe turnul, nu să se aventureze, bazîndu-se doar pe experienţa sa!
Toate acestea la un loc, mai devreme sau mai tîrziu, ar fi dus la o tragedie aviatică.
Dar, elementele care au dus la prăbuşirea avionului nu vor putea fi lămurite de noi, ci de comisia de anchetă. Din acest punct de vedere, efortul prietenilor lui Adrian Iovan de a-l declara încă de pe acum „erou” sînt cel puţin pripite, atîta vreme cît unele chestiuni care au dus la tragedie intră şi în responsabilitatea sa.
Acestea sînt elementele care trebuie să fie anchetate cu seriozitate şi profesionalism de către specialiştii comisiei, neomiţîndu-se, desigur, partea a doua a tragediei, adică operaţiunea de căutare şi salvare.
Aşa cum am mai scris în cotidianul.ro, responsabilitatea principală, din momentul confirmării prăbuşirii avionului îi revine Ministrului Transporturilor, Ramona Mănescu, cea care trebuia imediat să convoace Comitetul ministerial, singurul organism care declanşa legal operaţiunea de căutare a epavei! Cei care încearcă s-o absolve pe tînăra ministresă se prefac că nu înţeleg un lucru simplu: pentru o asemenea operaţiune nu se acţionează la întîmplare, ci într-un cadru legal, singurul care poate declanşa o mişcare de echipamente, de aparate, de fonduri! Şi, mai presus, care poate angaja răspunderea mai multor instituţii, cum este şi Ministerul Apărării Naţionale.
O căutare haotică, la întîmplare, cu sute de oameni de bună credinţă care fugeau de colo-colo, nu avea nici o şansă de reuşită. Noroc cu cei trei pădurari-eroi, care au acţionat cum au ştiut ei pentru a-i salva pe supravieţuitori.
Dacă Ramona Mănescu ar fi ştiut cît de simplu putea să acţioneze, astăzi poate că am fi vorbit doar despre miracolul salvării tuturor celor care au avut ghinionul să urce în „avionul morţii”! Aşa, însă, Ramona Mănescu a devenit moneda de schimb a Prim-ministrului Victor Ponta, cînd cere înlocuirea lui Marcel Opriş de la conducerea STS! Victor Ponta ştie că nu poate să obţină demiterea lui Opriş, întrucît e nevoie de o majoritate în CSAT, pe care nu o are. Speră, însă, s-o păstreze pe Ramona Mănescu în Guvern, în schimbul renunţării la înlocuirea lui Opriş!
Jocuri politice care au fost accesate doar pentru că aeriana Ramona Mănescu habar nu avea de procedurile care ţineau de caietul de sarcini al postului său!
Oricum, aşa cum arată legile care reglementează zborurile aviatice civile, avionul pilotat de Adrian Iovan, aşa cum arăta înainte de decolare, nu avea ce să caute într-o astfel de misiune, adică un zbor peste munţi! Cei care au închis ochii, au acum motive să tremure de emoţie pînă la finalizarea anchetei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.