Sunt instituții importante, esențiale pentru democrație, care nu s-au implicat în acești ani în nicio situație limită. Curtea Constituțională doarme, într-o lipsă de activitate principială în care nu se regăsește sub nicio formă. Diverse reprezentanțe profesionale par a nu avea nicio reacție în cazuri de-a dreptul ilare afectând demnitatea și calitatea multor profesiuni. Instituția Avocatul Poporului pare o anexă a Teatrului de Comedie și a sindicatului infractorilor.
Statul român își consolidează deriva pentru a nu permite clarificări mai mult decât necesare. Centralismul tot mai accentuat permite transmutarea în roluri tragice a unor vinovați ajunși exemple internaționale ale corupției. Clătinarea sistemului mafiot este deja un fel de dramă națională cu destui amatori să-i pună capăt prin orice mijloace. Avem o droaie de miniștri al căror prestigiu și autoritate vin, paradoxal, din ceea ce ar trebui să fie un minus. Puterea post-comunistă românească s-a constituit într-o sursă inepuizabilă a degradării publice și a consolidării corupției sistemice. Separarea puterilor în stat nu s-a produs decât prin schimbarea halucinantă a centrului, în fapt statul funcționând după vechile (anterioarele) scheme cu falsă etichetă democratică. Vânturând aceleași promisiuni imposibile, totalitar-triviale acest tip de stat continuă a funcționa în interesul unei corupții care nu poate face obiectul justiției decât după îndelungi analize. Majoritatea atitudinilor care cer reforma sistemului nu mai sunt luate în seamă de nimeni. Miza pe inerția instalată în societate a ajuns viziune politică. Infernala lipsă de sens democratic reprezintă linia zilei.
A exista într-un asemenea conext nu mai este posibil prin refugii ca în totalitarismul comunist. Aceeași eliminare din societate se produce și acum, cu tot orizontul alternativelor, însă acestea lipsesc cu desăvârșire în realitate.
Arhitecții acestui dezastru nu sunt diferiți de monștrii de acum multe decenii. Alinierea la un sistem social european reglat, bazat pe o etică obligatorie, implicită, pare a fi imposibilă în România. Partidele sunt constituite din figuri ale unei mediocrități care nu au niciun criteriu moral. Ele nu sunt în fluxul politic al cooperării, al mutațiilor care se produc în lume. Izolarea țării este
un fenomen resimțit de fiecare român. Există un potențial uriaș de dezvoltare prin cooperarea cu Europa centrală, probabil cel mai adecvat. Însă el nu poate fi activat de cei care nu sunt în stare să gestioneze măcar lucrurile curente, balansând bugetul public în interes personal.
Nu există un cod de conduită al funcționarului public, al omului politic. Este de presupus că majoritatea celor care se implică în lupta electorală sunt animați de interesul general. Această iluzie s-a consumat în totalitate, însă fără consecințe practice. Alți corupți se pregătesc intimidant de reintrarea în scenă degajând o stare terifiantă. Nici sancțiunile justiției nu mai au efect, nici jurnalele compactate de subiectele unei societăți în agonie. Nu că nimeni nu mai ia în seamă România, însă nimeni nu mai are mandatul și statura să negocieze în numele țării. Omul politic este de la periferia moralității publice, cu armura la vedere.
În România, prin intermediul câtorva legi, multe lucruri s-ar putea ameliora. In primul rând, o severitate neiertătoare față de faptele de corupție ale funcționarului public. Această corupție a transformat țara într-o junglă. Sistemul tot mai ermetizat și-a format o întreagă simbolică ecranantă în spatele căreia se desfășoară evenimente tragice. Punctele care ar putea lansa democrația și normalitatea sunt evitate strategic. De la o campanie electorală la alta, statul de drept devine tot mai îndepărtat, în locul lui instalându-se un SRL mafiot. Atenția acordată unor personaje presupus pozitive a fost ea însăși o capcană, altceva fiind necesar. Persoanele în sine, fără un sistem eliberat de pârghiile corupției, nu înseamnă mare lucru.
E limpede, fără dubiu, că avem astăzi corupți creați de sistem. Soft-ul mașinăriei politico-administrative a României trebuie înlocuit, iar cel prezent trebuie sancționat chiar de către justiție. Ar fi trebuit să facă acest lucru însuși Avocatul Poporului, gravitatea vremurilor și minima onorabilitate obligau. Fișa medicală a marilor corupți este firesc să se complice după stresul unor anchete și perspective judiciare implicite. Dreptul la asistență nu poate fi decât egal aplicat. Avem un Avocat al Poporului care vine din mediul politic unde a fost una
dintre marile deziluzii ale electoratului, ar fi fost anormală o prestație substanțială în ipostaza de acum. Românii s-au ales cu un Avocat care-i sfidează, trecut de partea adversarului.
Desigur, fostul Primar General al Bucureștiului pare să aibă unele probleme de sănătate, acutizate de situația ingrată pe care și-a creat-o cu bună știință.
Însă, Avocatul Poporului are probleme la fel de mari, care s-ar putea rezolva printr-o demisie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.