Avocații Ioan și Ana Sava, victimele șefului DNA Oradea

Ciprian Man a fost primul procuror cu funcție de conducere din DNA care a recunoscut că a folosit metode securiste de anchetă. Într-un interviu acordat site-ului avocatura.com, la scurt timp după numirea sa la șefia DNA Oradea, Man a declarat că a probat majoritatea dosarelor complexe pe care le-a instrumentat cu sprijinul important al ofițerilor SRI. Man se numără printre procurorii DNA care au transformat interceptările efectuate de SRI în regina probelor și au folosit denunțători dincolo de limita legii. Procurorul-șef al DNA Oradea a căutat să se folosească de judecători obedienți sau șantajabili atât pentru obținerea autorizațiilor de interceptare și a mandatelor de percheziție, cât și pentru realizarea arestării preventive a inculpaților și confirmarea rechizitoriilor DNA prin hotărâri de condamnare.

N-a pregetat să-i timoreze pe unii judecători și avocați care nu i-au făcut jocurile, mergând până la a le instrumenta dosare penale pentru fapte discutabile sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor vizate. În cel puțin două cazuri, procurorul Ciprian Man a instrumentat dosare penale din răzbunare, legate de o judecătoare de la Tribunalul Bihor, Crina Muntean. Aceasta a deținut funcția de președinte al Secției Penale până în 2013, iar din 2014 este vicepreședinte al Tribunalului Bihor. În aceste funcții a fost delegată să emită autorizații de interceptare la solicitarea unităților de Parchet din județul Bihor. Judecătoarea Crina Muntean a fost denumită „judecătoarea DNA“, întrucât nu a respins nicio solicitare de interceptare sau vreo propunere de arestare preventivă trimisă de Serviciul Teritorial Oradea al DNA și nu a dispus nicio achitare sau restituire în dosarele instrumentate de procurorii anticorupție. Potrivit unor judecători și avocați, între procurorul Man și judecătoarea Muntean există o relație foarte apropiată de mai mulți ani, care este confirmată și de o înregistrare video mai recentă. Avocații Ioan și Ana Daniela Sava și judecătorul Ovidiu Galea au fost victimele răzbunării procurorului Man din cauza judecătoarei Muntean.

Nedreptate și amor

Avocatul Ioan Sava susține că a avut o relație apropiată cu judecătoarea Muntean timp de 7-8 ani, până prin 2012, el fiind cel care i-a prezentat-o lui Man, care i-a fost avocat stagiar. Ulterior, procurorul Man le-a instrumentat două dosare penale avocatului Sava și soției sale, pe care aceștia nu le pot explica decât prin prisma unei reacții de gelozie. De două dosare penale „a beneficiat“ din partea lui Man și judecătorul Ovidiu Galea, de la Tribunalul Bihor, după ce a criticat-o pe judecătoarea Crina Muntean pentru atitudine necolegială și a susținut schimbarea acesteia din Colegiul de conducere al Tribunalului Bihor (schimbare votată de 24 din cei 28 de judecători) și din funcția de președinte al Secției Penale (schimbare susținută de toți ceilalți cinci judecători din secție) în 2013. În 2014, procurorul-șef Man i-a instrumentat judecătorului Galea un dosar pentru abuz în serviciu și fals intelectual, pentru că ar fi preschimbat un termen de judecată pentru a asigura celeritatea unei cauze cu deținut, fiind singurul inculpat trimis în judecată dintre cei trei membri ai completului. Dosarul a fost restituit DNA Oradea de Curtea de Apel Cluj, unde a fost strămutat, această hotărâre fiind menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, ambele instanțe făcând varză rechizitoriul lui Man. În toamna anului 2016, șeful DNA Oradea l-a inculpat și l-a trimis din nou în judecată pe judecătorul Galea, de data aceasta pentru o infracțiune discutabilă de fals în declarații, acuzându-l că nu a consemnat în declarațiile de interese că este membru al unei loji masonice.

Ciprian Man, spaima justiţiei din judeţul Bihor. Foto Bihoreanul

Trafic de influență prin traficare de justiție

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr 18/P/2012, Serviciul Teritorial Oradea al DNA i-a trimis în judecată pe avocații Ioan și Ana Daniela Sava, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, spălare a banilor și fals. Cauza a fost înregistrată inițial la structura centrală a DNA, care l-a delegat pe comisarul Traian Surducan, de la DNA Oradea, să efectueze acte premergătoare, dar procurorul Man s-a implicat nelegal în efectuarea urmăririi penale, începând cu fabricarea denunțului unui infractor condamnat, împreună cu procurorul Teofil Ilisie de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea. Dosarul a fost strămutat la Curtea de Apel Cluj, care i-a condamnat, prin sentința penală nr. 20 din 9 ianuarie 2015, pe inculpatul Ioan Sava la 3 ani închisoare cu suspendare condiționată, iar pe inculpata Ana Sava la 10 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere. Ulterior, prin decizia penală nr. 434 din 25 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul DNA și, rejudecând cauza, a dispus ca inculpatul Ioan Sava să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție. Recent am intrat în posesia unui document care confirmă modul fraudulos în care a fost instrumentat de către DNA dosarul susmenționat al soților Sava. Este vorba despre o sesizare penală formulată de către fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor Vasile Popa, în data de 3 noiembrie 2014, prin care solicită cercetarea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și trafic de influență, a procurorului Ciprian Man de la Serviciul Teritorial Oradea al DNA și a procurorului Cristian Ardelean de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Conform acestei sesizări, care este confirmată de o înregistrare audio, Vasile Popa a fost căutat la începutul anului 2013 de procurorul Ciprian Man de la DNA Oradea, care i-a solicitat ca, în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, să dispună preluarea la această unitate de Parchet a unui dosar penal aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea privind pe învinuitul Ionel Morar Romocea, care era acuzat de 6 infracțiuni de complicitate la furturi din locuințe. Prim-procurorul Popa l-a refuzat inițial, invocând motive obiective legate de volumul de activitate, dar procurorul Man a insistat să dispună preluarea acestui dosar, rugându-l chiar să-l repartizeze unui anumit procuror, sens în care l-a indicat pe procurorul Cristian Ardelean. Man a invocat drept motiv pentru justificarea demersului său faptul că procurorul Adela Stamatiu, la care se afla dosarul în care era cercetat învinuitul Romocea, intenționa să-l trimită pe acesta în judecată, deși nu ar exista probe privind vinovăția sa.

Colaborare frauduloasă cu infractorul

Verificând situația dosarului, prim-procurorul Popa a constatat lipsa de temei a cererii procurorului Man. Învinuitul Romocea era un infractor cunoscut, care fusese trimis în judecată în 2011 pentru comiterea altor 24 de complicități la furturi din locuințe și fusese condamnat definitiv la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei. Iar în dosarul cu privire la care procurorul Man insista să fie preluat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și să fie repartizat procurorului Cristian Ardelean, dosar care era înregistrat sub numărul 16/P/2011, fusese finalizată urmărirea penală, prin prezentarea materialului de urmărire penală, și rechizitoriul era schițat în ciornă de către procurorul Adela Stamatiu.

Văzând în continuare că prim-procurorul Popa nu era hotărât să dea curs solicitării sale, procurorul Man a invocat că învinuitul Romocea era important pentru DNA Oradea și doreau să-l ajute fiindcă, într-un dosar instrumentat de DNA avocatului orădean Ioan Sava, i-au făcut promisiunea că nu va mai fi trimis în judecată și nu va risca condamnarea la o pedeapsă cu executare, dacă face un denunț împotriva fostului său apărător. Avocatul Sava fusese trimis în judecată, în baza acelui denunț, pentru trafic de influență, iar dosarul se afla atunci pe rolul Curții de Apel Cluj, în primă instanță, și, dacă procurorii DNA nu-și țineau promisiunea făcută denunțătorului, riscau să se deconspire această colaborare frauduloasă cu un infractor și să fie achitat inculpatul Sava.

Pe judecătorul Ovidiu Galea, procurorul Ciprian Man l-a acuzat că nu a consemnat în declaraţiile de interese că este mason. Foto Bihoreanul

Trafic de soluții

În aceste condiții, prim-procurorul Popa a acceptat să-l ajute pe procurorul Man, dispunând preluarea dosarului lui Romocea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, unde a fost înregistrat sub nr. 255/P/2013, și repartizarea acestuia pentru soluționare procurorului Cristian Ardelean, care i-a confirmat că a discutat cu Man și că știe ce trebuie să facă. În cursul lunii iulie 2013, după ce a revenit din concediu, prim-procurorul Popa a constatat că procurorul Ardelean l-a scos de sub urmărire penală pe învinuitul Romocea, cu toate că existau probe certe privind participarea acestuia, în calitate de complice, la săvârșirea celor șase furturi din locuințe. Procurorul Cristian Ardelean a fost recompensat pentru acest ajutor, fiind angajat la Serviciul Teritorial Oradea al DNA, după ce Ciprian Man a fost definitivat în funcția de procuror-șef. Consiliul Superior al Magistraturii a criticat și a sancționat astfel de înțelegeri frauduloase între procurori și infractori, ca, de exemplu, în cazul fostului procuror DNA Emilian Eva, cercetat și condamnat ulterior pentru fapte de corupție. În fapt, procurorul Man a traficat o soluție de scoatere de sub urmărire penală cu procurori de la alt Parchet, în favoarea unui infractor recidivist, pe care l-a folosit în mod fraudulos ca denunțător pentru instrumentarea unui dosar de corupție. Culmea ipocriziei, în data de 6 noiembrie 2015, în cursul judecării dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul-șef Man a înaintat instanței o adresă cu precizări în care afirmă în mod mincinos că, personal, nu cunoaște și nu a cunoscut niciodată situația de fapt concretă din dosarul denunțătorului Romocea.

Un comentariu pe net face valuri

Procurorul-șef Ciprian Man a continuat prigoana împotriva soților Sava prin instrumentarea unui dosar de șantaj împotriva acestora în cursul anului 2014, referitor la un comentariu postat de pe calculatorul acestora la adresa judecătoarei Crina Muntean, după apariția unui material de presă intitulat „Judecătoarea Crina Muntean, bârfitoare și colportoare?“, publicat pe site-ul informatiadebihor în data de 8 noiembrie 2013. Comentariul postat avea următorul conținut: „Bravo, Crina! Ţine-o tot așa, că ai și tu 3 copii și nu știi ce te așteaptă. La ce faci, o să-ți meargă foarte bine la câte vieți ai distrus. Sfânta sărbătoare de azi să nu te uite!“.
Procurorul-șef Man s-a sesizat din oficiu pentru șantaj, și-a repartizat sieși dosarul, a început urmărirea penală în cauză și a mers până acolo încât a dispus reținerea avocatului Ioan Sava pe o durată de 24 de ore și a solicitat arestarea preventivă a acestuia pe timp de 30 de zile, dar Curtea de Apel Oradea a respins solicitarea de arestare. A făcut toate acestea în condițiile în care așa-zisa persoană vătămată, judecătoarea Crina Muntean, nu a sesizat DNA sau altă unitate de Parchet ori Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la pretinsul șantaj. Man a considerat însă că trebuie să o apere ca un procuror feroce, după ce a folosit-o ca martor într-o acțiune disciplinară intentată judecătorului Mircea Pușcaș de la Curtea de Apel Oradea de către Serviciul Teritorial al DNA.

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 112/P/2013, în data de 24 februarie 2014, procurorul-șef Ciprian Man a dispus trimiterea în judecată a avocaților Ioan și Ana Daniela Sava pentru infracțiunea de șantaj, reținând în sarcina acestora că au exercitat prin postarea comentariului susmenționat acte de constrângere asupra persoanei vătămate Crina Muntean, președinte al Secției Penale din cadrul Tribunalului Bihor.

Șantaj telepatic

Consultând asupra acestei spețe avocați și magistrați, inclusiv profesori de drept, susțin cu toată convingerea că suntem în prezența unei forțări a legii fără precedent, a unui abuz cras, comparabil cu cel din cazul Rarinca (care a fost victima unei înțelegeri între fosta președintă a ­Înaltei Curți de Casație și Justiție Livia Stanciu și procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi).

Comentariul postat online nu întrunește în niciun caz elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, lipsind atât latura obiectivă (elementul material), cât și latura subiectivă (scopul special). Un astfel de comentariu nu poate fi asimilat cu o amenințare expresă și determinată, reală și serioasă. Așa-zisa amenințare are un caracter imprecis și nepersonalizat, inclusiv persoana vătămată declarând că a perceput că se referă și la alți judecători. Amenințarea trebuie să se refere la un rău determinat sau determinabil, neputând avea un caracter general. În consecință, nu se poate vorbi nici despre o stare de temere reală și serioasă. Nu au existat nicio vătămare pe care persoana vătămată să o fi suferit cu adevărat și niciun impediment în desfășurarea activității acesteia. În text, de altfel, nu există nicio referire expresă și determinată la atribuțiile de serviciu ale persoanei vătămate, iar scopul obținerii unui folos trebuie dovedit, nu prezumat sau inventat. Acuzațiile procurorului-șef Man sunt pur speculative și fundamentate doar pe aprecieri subiective, inculpații invocând pe bună dreptate că acestea ar constitui o invenție telepatică.

Judecătorul Antik Levente Farkas, de la Curtea de Apel Oradea, i-a condamnat pe soţii Sava pentru un şantaj închipuit. Foto Bihoreanul

Condamnare vădit nelegală și netemeinică

Cu toate acestea, prin sentința penală nr. 128 din 11 decembrie 2015, judecătorul Antik Levente Farkas, de la Curtea de Apel Oradea, i-a condamnat pe soții Sava pentru șantaj, respectiv la 3 ani închisoare cu executare pe Ioan Sava și la 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe Ana Sava. Inculpații au declarat apel împotriva sentinței Curții de Apel Oradea, dar a declarat apel și procurorul-șef Ciprian Man, care a considerat că pedeapsa aplicată este insuficientă și trebuie majorată. Soții Sava susțin că judecătorul Antik a fost timorat și influențat de procurorul-șef Man, care a fost și procuror de ședință în cauză, prin prisma faptului că la adresa președintelui completului și a soției sale sunt înregistrate anumite sesizări penale la Serviciul Teritorial Oradea al DNA. Avocații soților Sava consideră că hotărârea de condamnare a Curții de Apel Oradea este vădit nelegală și netemeinică pentru mai multe motive, dintre care ne vom referi la cele mai importante.

Hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută pentru nelegala compunere a completului de judecată, care a fost determinată atât de încălcarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei, cât și de nerespectarea dispozițiilor privind incompatibilitatea unui membru al completului. În fapt, la termenul din data de 12 iunie 2015, procurorul-șef Man a formulat o cerere de recuzare a judecătorului Mihail Udroiu, judecător desemnat aleatoriu pentru judecarea cauzei, invocând o lipsă de imparțialitate a acestuia, ce ar fi derivat din faptul că a admis anumite cereri formulate de inculpați. Această cerere de recuzare a fost respinsă în data de 15 iunie 2015 de către judecătorul Antik, dar, a doua zi, în data de 16 iunie 2015, procurorul-șef Man a introdus o nouă cerere de recuzare a judecătorului Udroiu, invocând, de data aceasta, drept motiv al lipsei de imparțialitate faptul că persoana vătămată Crina Muntean l-a recuzat pe judecătorul susmenționat invocând încălcări grave de procedură, care ar fi generat în cauză „răfuieli“ între magistrați din justiția locală.

Deși în dosarul cauzei nu fusese stabilit încă un termen de judecată și, implicit, fără ca judecătorul titular să poată să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererii, în mod inexplicabil a fost sesizat completul următor, format din judecătorul Antik, cu soluționarea celei de-a doua cereri de recuzare formulate de DNA. În data de 17 iunie 2015, judecătorul Antik a admis această cerere de recuzare, reținându-se că se aduce atingere aparenței de obiectivitate și imparțialitate prin faptul că judecătorul Mihail Udroiu a fost coleg de serviciu cu persoana vătămată Crina Muntean timp de 3 luni, în perioada martie-mai 2015. Această manieră de soluționare a cererii de recuzare cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura soluționării unor astfel de cereri conduce la încălcarea implicită a principiului repartizării aleatorii a cauzei.

În consecință, trebuie reținut că DNA a formulat o cerere de recuzare în data de 16 iunie 2015, care, fără a fi analizată cu privire la admisibilitate de către completul desemnat să judece cauza în fond, întrucât nu era fixat încă un termen de judecată în cauză, a fost înaintată nelegal completului următor, pentru soluționare. O încălcare și mai gravă a dispozițiilor privind procedura de soluționare a cererii de recuzare este aceea că judecătorul Antik a admis cererea de recuzare pentru un alt motiv decât cel invocat de DNA, respectiv pentru motivul că judecătorul Udroiu și persoana vătămată au fost colegi în cadrul Tribunalului Bihor în perioada martie-mai 2015, deși în cerere nici măcar nu se menționa intervalul de timp în care judecătorul Udroiu a activat la Tribunalul Bihor.

Sentințe lovite de nulitate

Hotărârea este lovită de nulitate relativă din perspectiva depășirii limitelor judecății, având în vedere că prin aceasta s-a reținut ca scop al presupusului șantaj ca persoana vătămată să nu mai dea declarații privind conduita profesională a colegilor de serviciu, deși prin actul de sesizare a instanței nu a fost reținut un asemenea scop. Or, adăugând acest presupus scop al constrângerii, instanța de fond a adăugat un nou element de fapt în structura elementelor constitutive ale infracțiunii reținute, suplimentând acuzația formulată împotriva inculpaților și încălcând, astfel, dreptul la apărare al acestora.

Hotărârea este lovită de nulitate relativă și din perspectiva lipsei motivării cu privire la existența unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, având în vedere că aceasta este definită în doctrină și în jurisprudență drept o infracțiune cu scop special, în condițiile în care fapta de constrângere trebuie realizată cu scopul de a dobândi în mod injust un folos. Cu toate acestea, în sentința penală atacată nu se identifică în cuprinsul motivării care a fost folosul reținut de către instanță ca element constitutiv al infracțiunii de șantaj, nefăcându-se vreo mențiune nici cu privire la existența vreunui folos pentru persoane implicate în fapte de corupție și nici cu privire la existența vreunui folos personal al inculpaților.

Sentința atacată este lovită de nulitate și din perspectiva refuzului expres al instanței de a analiza apărările din concluziile scrise depuse de inculpați la dosar. Astfel, la paragraful 112 din sentința atacată, instanța menționează în mod expres că refuză să analizele concluziile scrise depuse de către inculpați, or, procedând în această manieră, a încălcat dreptul la apărare al acestora.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.