Axa Moscova-Ankara-Teheran-Beijing şi declaraţia ambasadorului James Pettit

Cine se încumetă a observa şi comenta public „Axa” riscă a fi etichetat ca parte în angrenajul sofisticatului mecanism al războiului informaţional global purtat de Federaţia Rusă, după ce a constatat şi studiat amploarea şi impactul operaţiunilor psihologice speciale ale SUA.

Noua dimensiune a confruntării americano-ruse nu este vizibilă, uneori nici cert identificabilă, dar face înconjurul planetei cu viteza propagării sunetului şi a imaginii.

Prin mijloacele războiului informaţional se creează şi valorifică vulnerabilităţi şi se încearcă gestionarea dezordinii induse.

În contextul degringoladei mondiale cauzate, între altele, şi de criza de lideri politici capabili să gestioneze provocările globalizării, preşedintele Turciei, Recep Erdogan, valorifică din plin vulnerabilităţile Uniunii Europene, dar şi slăbiciunile caracteristice mai tuturor administraţiilor SUA spre finalul ultimului lor mandat. Acelaşi lucru îl face şi Vladimir Putin, pe de o parte prin apropierea specială faţă de Iran, iar, pe de altă parte, prin lansarea de mari provocări militare care vizează Alianţa Nord Atlantică.

La Teheran, după concilierea în dosarul nuclear, s-au grăbit să ajungă ori să transmită mesaje de relansare a relaţiilor bilaterale, mai mulţi lideri ai statelor membre ale Uniunii Europene, dar scopurile acestora erau circumscrise deblocării problemelor economice.

Cu totul altfel este relaţia dintre Moscova şi Teheran. Cum se vede această relaţie, de exemplu şi nu întâmplător, la Tel Aviv? Sima Shine, fost director general în Ministerul Afacerilor Strategice şi şef al departamentului de cercetare din cadrul Mossad, în prezent membră a Institutului pentru Studii de Securitate Naţională (INSS) din Israel, analizează impactul „alianţei Iran-Rusia”, subliniind: „În ultimii ani am fost martorii unei apropieri neobişnuite între Iran şi Rusia. (…) În prezent, se desfăşoară discuţii cu privire la furnizarea de către Rusia a unor avioane de luptă avansate către Iran.

De curând, s-au derulat eforturi de cooperare în domeniul militar şi pe probleme de intelligence menite a asigura rămânerea la putere a preşedintelui sirian, Bashar Al-Assad, acestea culminând cu folosirea bazei aeriene Shahid Nojeh (din Iran) pentru a ataca Siria”.

Dar nu numai atât! Comandantul bazei aeriene de apărare Khatam Ol-Anbia, generalul de brigadă Farzad Esmayeeli, a anunţat (29.08.2016) că Iranul a desfăşurat un sistem rusesc de apărare antirachetă ‘S-300’ la situl nuclear Fordo, reiterându-se faptul că industria nucleară este un obiectiv strategic naţional care necesită măsuri adecvate de protecţie. Un oficial al Armatei americane a declarat săptămâna trecută că patru nave ale Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice (IRGC) au ‘hărţuit’ marţi o navă de război a SUA în apropiere de strâmtoarea Ormuz. Teheranul a afirmat că navele sale şi-au făcut doar datoria monitorizând navele străine aflate în apropierea apelor iraniene. Dronele aeriene americane care pătrund în spaţiul aerian al Iranului sunt imediat interceptate şi nevoite să se retragă.

Concluziile analizei citate: „Deşi cele două ţări au o istorie îndelungată de relaţii bilaterale, acestea au expandat după semnarea, în anul 2015, de către Teheran şi principalele puteri mondiale a acordului asupra potenţialului nuclear al Iranului, iar situaţia creată consolidează statutul Teheranului de actor principal în regiunea Orientului Mijlociu şi îi asigură acestuia un rol important în cadrul oricărui acord viitor în Siria şi Irak.

Cele două implicaţii ale acestor evoluţii – consolidarea Iranului şi grupării Hezbollah şi subminarea axei sunnite sub conducerea saudiţilor (…) – nu vin în sprijinul intereselor Israelului. (…) Israelul nu poate influenţa cursul evenimentelor.

Continuarea dialogului cu Rusia este importantă şi ar trebui menţinută, în pofida conflictului de interese.

Cooperarea cu ţările arabe sunnite s-ar putea dovedi mai puţin atractivă dacă axa sunnită va fi slăbită, în comparaţie cu cea şiită.

Totodată, relaţiile revigorate cu Guvernul de la Ankara vor fi limitate de aparenta schimbare de direcţie din politica turcă. In contextul tuturor acestor evoluţii, este esenţial ca Israelul să-şi consolideze, pe cât posibil, dialogul cu viitoarea Administraţie a SUA, pentru a-şi proteja interesele regionale„.

Trebuie adăugat temerilor Israelului şi faptul că atât Turcia, cât şi Iranul au exprimat opţiuni foarte clare privind deschiderea către o cooperare specială, inclusiv în domeniul militar şi cu China.

În luna septembrie a acestui an sunt planificate aplicaţiile mlitare navale comune ale Rusiei şi Chinei („Cooperarea maritimă 2016”) în Marea Chinei de Est. Dar nu numai atât! Înainte de aceste aplicaţii, Vladimir Putin a ordonat, cu începere din 25 august 2016, o verificare inopinată de amploare a capacităţilor de ripostă militară ale Rusiei pe direcţiile strategice sud şi vest, cu ţintă clară culoarele de avans ale NATO, tot mai departe către est, prin flancarea sudică a Federaţiei Ruse.

Prim-vicepreşedintele Comitetului pentru apărare din Duma de Stat, Andrei Krasov, a declarat că acum Rusia stă ferm pe poziţii şi, prima oară după un sfert de veac, se testează complet ciclul de pregătire pentru a fi în stare să se aperea mai ales în actualele condiţii, cu sublinierea: „Oricât s-a spus că NATO nu va ajunge la graniţele noastre, acum Alianţa este deja lângă graniţele noastre şi forţele armate treuie să poată şi să fie pregătite să-şi apere cetăţenii”. Într-o completare bine regizată de specialiştii războiului informaţional, de această dată preşedintele numitului comitet, Vladimir Komodev, vine şi precizează că alerta militară „nu trebuie legată e un anumit factor: sabotorii ucraineni din Crimeea, ameninţarea erpristă pe fondul operaţiunii din Siria, desfăşurarea baalioanelor NATO în statele baltice sau concentrarea de război a Ucrainei la graniţa cu Crimeea”.

Toate structurile federale ale puterii executive şi întreprinderile complexului industrial de apărare vor trece la regim de lucru ‘în condiţii de război’, se menţionează (29.08.2016) pe site-ul Ministerului rus al Apărării. Astfel, la măsurile de mobilizare, din cadrul verificării inopinate a Forţelor Armate ale Rusiei, vor participa şi structuri din Ministerul Comunicaţiilor, Ministerul de Finanţe, Ministerul Industriei şi Comerţului, Agenţia Federală a Rezervelor Statului şi Banca Centrală a Rusiei.

În comunicat se menţionează că structurile puterii executive din regiuni vor coordona activitatea tuturor participanţilor la aplicaţii. În cadrul verificării vor fi testate mobilizarea rezerviştilor, livrarea de tehnică şi formarea de unităţi militare de apărare teritorială în districtele militare de Sud şi Centru şi în cadrul Flotei de Nord.

Agenţia de ştiri „RIA Novosti” (Rusia) a mai informat: „Aviaţia maritimă a Flotei Mării Negre efectuează operaţiuni de supraveghere aeriană în apele Mării Negre şi ale Mării Caspice în cadrul verificării inopinate a nivelului de pregătire de luptă al trupelor ruse, se menţionează (29.08.2016) într-un comunicat al Serviciului de presă şi informaţii al Ministerului rus al Apărării.

‘Echipajele aviaţiei maritime îndeplinesc, în Marea Neagră, misiuni pentru identificarea, urmărirea şi forţarea unor submarine ale unui inamic imaginar să iasă la suprafaţă. La operaţiuni participă avioane ‘Il-38’ şi ‘Tu-142’ ale aviaţiei maritime a Flotei de Nord (…). ‘În spiritul bunăvoinţei şi al transparenţei activităţii militare a Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse, Rusia i-a invitat pe ataşaţii militari acreditaţi la Moscova să participe, la 09.09.2016, la faza activă a aplicaţiilor strategice de comandă şi stat major «Caucaz-2016»”, se menţionează în comunicat.

Operaţiunea „Slavic Brotherood 2016″

Demonstraţia de forţă a Rusiei nu se opreşte aici. Ea continuă mult avansată în Vest, tot prin sud, cu aplicaţiile militare comune cu Serbia, care vor dura din septembrie până în octombrie 2016, coincizând şi cu o vizită a premierului rus Dmitri Medvedev în Serbia. Acest exerciţiu este anual şi se află la cea de-a treia ediţie. În ansamblul operaţiunii este prevăzută aplicaţia cu forţe de aviaţie „Brotherhood of Aviators of Rusia and Serbia”, pentru testarea avioanelor de luptă MiG-29 şi a elicopterelor MI-17 intrate în dotarea Armatei Serbiei. Putem da crezare afirmaţiilor ministrului Apărării de la Belgrad că „Slavic Broterhood” este o simplă colaborare de îmbunăţire a capacităţii operaţionale, aşa cum se desăşoară cu armate din alte peste 60 de ţări?!

Ne vizează Rusia în mod direct şi de drept vecinătatea?

Răspunsul ne vine la ambasadorul SUA la Chişinău, James Pettit, după ce numeroase, extrem de numeroase semnale au fost transmise autiştilor politici de la Bucureşti prin toate canalele posibile. Planificarea federalizării Moldovei de peste Prut şi mixarea cu euroregiunile româno-moldovo-basarabene, miopia politico-diplomatică de la Bucureşti (un eufemism pentru crima de înalta trădare?!) şi capitalizarea politică de imagine, cel mai mult electorală, a relaţiilor cu cel de-al doilea stat românesc sunt realităţi de neocolit.

Pericolul federalizării Republicii Moldova şi extinderea controlului Federaţiei Ruse la nivelul întregului teritoriu au fost readuse în discuţie (19.08.2016) şi la Universitatea de Vară a organizaţiilor românilor de pretutindeni de la Izvoru Mureşului, de personalităţii ale vieţii publice de la Chişinău. Fostul deputat în Parlamentul de la Chişinău Ştefan Secăreanu a declarat că există pericolul ‘transnistrizării Republicii Moldova’ prin aşa-zisa federalizare şi susţine că Moscova caută soluţii de legalizare a prezenţei sale militare în regiunea transnistreană.

Există, de asemenea, pericolul legalizării separatismului în Republica Moldova, prin aşa-zisa federalizare sau cofederalizare. Adică, acceptarea unui statut pe care Moscova şi l-a dorit întotdeauna pentru această zonă, pe care o controlează, în scopul legalizării prezenţei sale militare.

Potrivit Agerpres, fostul deputat a susţinut că „se fac presiuni asupra Chişinăului din partea Moscovei şi că ar urma să se modifice legea electorală şi să fie introdus un sistem de circumscripţii, ceea ce înseamnă acordarea unui număr de locuri în Parlament pentru separatiştii transnistreni şi ‘legalizarea’, practic, a separatismului. (…) S-a menţionat că punctul de vedere referitor la federalizare ar fi susţinut de Germania, dar şi de reprezentantul UE la Chişinău, fiind necesară o poziţie fermă a României faţă de această chestiune.

S-a observat, cu drept temei, că „undeva, ar avea loc nişte înţelegeri ascunse, în spatele nostru, al basarabenilor, în această problemă şi deocamdată nu aud vocea Bucureştiului’, a punctat fostul parlamentar de la Chişinău (…). El consideră că „scenariul federalizării’ este unul care ar crea un precedent foarte periculos pentru securitatea din zonă.” (…)

La rândul său, preşedintele Asociaţiei „Răsăritul Românesc” de la Chişinău, Vlad Cubreacov, a subliniat că „planul de federalizare este unul ‘antiromânesc’ şi care vine în contradicţie cu interesele europene şi euroatlantice. (…)”, iterând necesitatea caRomânia să fie mult mai prezentă în Republica Moldova pe toate planurile şi să aibă grijă de cetăţenii săi. (…)

Constatin Codreanu, preşedintele Blocului Unităţii Naţionale de la Chişinău, este de părere că „singura soluţie pentru Republica Moldova este unirea cu România, întrucât în 25 de ani de independenţă şi-a dovedit incapacitatea de a exista ca stat. (…)”.

Aşadar, să se fi speriat Departamentul de Stat al SUA de dezbaterile diasporei române şi să-l fi mandatat pe ambasadorul James Pettit să devoaleze câte ceva din tainele diplomaţiei secrete practicate de Washington şi Moscova cu cozile de topor de la Chişinău şi de la Bucureşti?!

(Va urma)

Citiţi şi

Insecuritatea naţională, un rezultat al „muncii” de fiecare zi

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.