Baladă pentru neamul meu

Mai bine de o săptămână românii au avut iar treabă, să-şi scoată ochii între ei pentru secăturile partidului lui Iliescu. Apropo, d-le procuror general, chiar nu aveţi de gând să-l arestaţi pe acest nelegiuit, azi inculpat oficial în dosarul ororilor Mineriadei? Chiar nu vi se pare că din poziţia lui la vârful partidului de guvernare “ar putea afecta buna desfăşurare a procesului penal”?

Aşadar, asta mai lipsea, un val lung şi gros de proteste şi de dezbinări. Pentru ce? Pentru că nişte golani ca toţi golanii, câţiva granguri penali ai coteriei lui Iliescu, odată reveniţi la putere, n-au avut grijă mai mare decât să încerce să-şi scape pielea printr-o ordonanţă de urgenţă. Nu merita oare o aşa golănie o replică pe măsură? Ba bine că nu! Și atunci?

Și atunci toată lumea a uitat ca prin minune totul (de-aia şi suntem noi un neam cu ospiciile goale – pentru că, nu ştiu cine dracu’ ne-a mai învăţat şi asta, “trebuie să uităm ca să nu înnebunim”!). Toată lumea a uitat tot ce se petrecuse timp de mai multe săptămâni până atunci. Ceva ce putea fi de-o importanţă capitală pentru viitor. Anume că magistraţii au cerut mai ferm şi mai solidari ca niciodată ca serviciile de informaţii să pună capăt amestecului în Justiţie. Unele ONG-uri i-au susţinut la fel de răspicat, şi de admirabil, ca totdeauna (în timp ce altele, vai de background-ul şi de mama lor, au tăcut la fel de infam ca de când le ştim). Fără să fie prea importante motivele din care au făcut-o, lideri ai partidelor de la guvernare (PSD şi ALDE), pe lângă că au subscris cererilor magistraţilor, au cerut ca serviciile să înceteze şi să se mai amestece în politică. Și, colac peste pupăză, lucru fără precedent după 1990, Guvernul a anunţat reduceri ale bugetelor lor destrăbălate. Moment în care, după ce a mai şi fost decapitată de tartorul militar Florian Coldea (cu binecuvântări externe străvezii), bătrâna Securitate şi-a ieşit pur şi simplu din minţi. Și, şcolită bine sub comunism în diversiuni, a declanşat imediat scandalul care i-a făcut pe dragii mei compatrioţi, altminteri nişte oameni tare cumsecade, să uite şi ce mâncaseră cu o zi înainte. Și să se bulucească pe străzi ca să-şi apere ţara de nici ei nu ştiau prea bine ce.

Și pentru că biata ţară chiar are atâta noroc încât nici de conducători nu are nevoie, Securitatea n-a izbutit, totuşi, nici de data asta, să-i dea foc.

Dacă dragii de ei uită de la mână pân-la gură, atunci cum Doamne iartă-mă să nu fi uitat românii că de aproape un deceniu şi jumătate clubul select Occidental în care s-au bucurat atâta că au fost primiţi seamănă tot mai mult cu un ring de box. Partenerii de peste Ocean, mai cu seamă odată cu aventura sinistră din Irak, au făcut mai tot ce-au putut să dezbine Europa. Amintesc doar de sinistrul războinic Donald Rumsfeld, cu a sa fomulă instigând în 2004 la dezbinare („noua Europă” versus „vechea Europă”), formulă preluată mot a mot patru ani mai târziu de ministrul pentru Securitate internă, Michael Chertoff. În chestiunea vizelor SUA pentru cetăţenii statelor care au aderat la UE după 2004 (o atât de pură şi dulce amăgire şi azi), în timp ce liderii europeni pledau, în modul cel mai raţional posibil, pentru o solidaritate comunitară în negocieri, Washingtonul nici nu voia să audă şi să vadă altceva decât contrariul – decât contrariul şi dezbinare maximă. Criza declanşată în 2008 tot peste Ocean a adus Europei noi necazuri şi a exacerbat războiul economic. SUA au urmărit sistematic şi cu mult prea mult cinism să tragă din Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii toate foloasele posibile şi imposibile. Iar de aproape un deceniu nimeni nu prohodeşte Europa mai vocal decât America.

Venirea lui Trump la Casa Albă a complicat deja şi mai mult lucrurile. În război cu mai tot ce se poate, nu o dată chiar şi cu ideile sale destul de puţine şi fixe, noul prezident a atacat din capul locului Europa – şi, cum altfel, Germania mai ales. După bucuria Brexit-ului recent – ce să vezi, de mai mulţi ani tot repet ca un papagal că Regatul Unit e de fapt o ţară europeană cu capitala la Washington –, în numita capitală se jubilează mai nou că Olanda ar putea face şi ea curând acelaşi lucru. În timp ce atacă dur Europa, acelaşi Trump nu mai conteneşte să-i facă declaraţii de dragoste aproape deşucheate lui Putin. Un Putin care, în special prin ceea ce a făcut cu Ucraina, a probat că-şi doreşte cel puţin la fel de mult ca cei ce-l iubesc să arunce Europa în război. Dar un amantlâc la fel de graţios (chiar dacă de principiu profund împotriva firii şi el) avem şi între Putin şi celălalt al treilea piroman de la acest început de mileniu, ungurul rebel şi revanşard Viktor Orban.

Nori negri şi groşi plutesc de-asupra ţării. Timp în care ce fac românii? Securiştii fac diversiuni, ca să nu ajungă nimeni să-i întrebe vreodată de nenorocirile pe care vreme de atâtea decenii le-au abătut asupra ţării. Intelighenţia, nişte hârciogi lacomi şi obezi, stă răpusă de generozitatea celor ce i-au cumpărat tăcerea. Politicienii, cei mai mulţi, nişte duplicitari şi scârboase moluşte pustiitoare, îşi vând şi trădează ţara oricărei Înalte Porţi ce nu le tulbură tihna. Iar omul de rând, cum spun, uită ca să nu înnebunească şi face mitinguri făcute de nici el nu ştie cine. Apropo, încă una ca asta şi mă voi lămuri definitiv şi în privinţa preşedintelui Iohannis, care, într-un moment de o gravitate deosebită, şi-a abandonat principalul rol în stat ca să se pună iresponsabil în fruntea străzii revoltate diversionist. Dar destulă tristeţe mi-a produs şi Mesajul din 2 februarie al Casei noastre Regale.

Nimic n-ar şi fost şi încă nu e mai important decât solidaritatea Occidentală. Iar dacă România, cu potenţialul său aproape fatalmente modest, nu putea să facă prea mult bine în direcţia asta, atunci ar fi trebuit şi încă trebuie să nu facă absolut nimic în contra ei (inclusiv prin propria-i coeziune şi solidaritate internă). Să nu se îndoiască nimeni: Occidentul se îndreaptă şi el spre confruntare şi nu spre altceva. Și e destul de probabil că România va avea iarăşi de dat seama pentru opţiunile şi eventualele sale duplicităţi. Încât încă nu e târziu ca opţiunea ei să fie răspicat şi irevocabil pentru cei care susţin solidaritatea Occidentală, şi nu pentru cei care o sabotează.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.