Baletul Teatrului Scala din Milano, sub reflectoare

Directorul Corpului de Balet al teatrului “Scala” din Milano, Makhar Vaziev, şi-a pus amprenta pe repertoriul companiei în stagiunea 2013-2014. Aceasta a debutat în 17 decembrie cu o “Serată Ratmansky”.

Născut în 1961 în Osseţia de Nord, în Munţii Caucaz, Makhar Vaziev (pe numele original Makharbeq, ceea ce conform unei vechi indicaţii din Osseţia arată o origine nobilă) a intrat la Şcoala “Vaganova”, în 1973, şi a început să danseze la “Kirov Ballet”, unde a devenit solist, în 1986, şi dansator principal, în 1989.

Repertoriul lui include peste 20 de balete, printre care “La Sylphide” (James), “Giselle” (Albrecht), “Corsarul” (Alì), “La Bayadère” (Solor), “Lacul lebedelor” (Siegfrid), “Frumoasa din Pădurea adormită” (Prince Désiré), “Spărgătorul de nuci” (Principe), Raymonda (Abderachman), “Don Quijote” (Basil), “Chopiniana” (Poet), “Şeherazada” (Golden Slave), “Carmen” (Don José).

Între aprilie 1995 şi martie 2008, a fost directorul “Baletului Kirov” al “Teatrului Mariinsky” din Sankt Petersburg. În acest timp, repertoriul companiei, numită şi “casa lui Marius Petipa”, a inclus opere ale unor coregrafi importanţi ai secolului XX: George Balanchine (“Fiul risipitor”, “Apollo”, “Temă şi Variaţiuni”, “Jewels”, “T”, “Serenada”, “Vals), Hans van Manen, John Neumeier, William Forsythe, Harald Lander (“Études”), Kenneth MacMillan, Pierre Lacotte (“Ondine”) şi David Dawson (Reverence).

Serată Ratmanski la Scala

Makhar Vaziev a sprijinit noua generaţie de coregrafi ruşi, printre care, Alexei Ratmansky, Alexei Miroshnichenko şi Kirill Simonov.

Teatrul Mariinsky a găzduit premiera mondială a “Cenuşăresei” lui Ratmansky, “Noaptea magică”, producţie semnată de Semjakis, în coregrafia lui Donvena Pandourskij, “Mantaua” lui Gogol, în coregrafia lui Noah Gelber.

Sub conducerea lui, “Baletul Kirov” a făcut turnee la “Covent Garden” şi “Coliseum Theatre” din Londra, “Licoln Center” din New York, “Kennedy Center” din Washington, “Teatro Colon” din Buenos Aires, “Teatro Real” din Madrid, dar şi la Tokyo şi Hong Kong şi în mai multe teatre din Italia.

Polina Semionova în Lacul Lebedelor

A lansat, de asemenea, o nouă generaţie de balerini: Uliana Lopatkina, Diana Vishneva, Daria Pavlenko, Viktoria Tereshkina, Olesia Novikova, Evgenia Obraztsova, Alina Somova, Igor Kolb, Andrian Fadeyev, Leonid Sarafanov şi Vladimir Shklyarov.

Makhar Vaziev a fost numit Artist Emerit al Rusiei în 2002 şi a fost răsplătit în 2002 cu “Spirit of Dance” la categoria “Knight of Dance”.

Inaugurarea de la Scala a fost în întregime dedicată lui Alexei Ratmansky, unul dintre cei mai talentaţi coregrafi contemporani, cu un stil original.

Scenă din Rubinele de George Balanchine

Stagiunea de balet de la Scala din Milano şi-a ridicat cortina în 17 decembrie cu trei titluri, „Concerto DSCH”, creat pe muzica “Concertului nr. 2 pentru pian” de Şostakovici, pe care autorul îl defineşte “abstract, dar nu sofisticat, cu aluzii la anii ’30”. Două piese sunt inedite: “Russian Seasons”, pe muzica celebrului compozitor rus Leonid Desyatnikov, pentru orchestră de coarde, vioară solo şi soprană, piesă montată de Ratmansky în 2006 pentru “New York City Ballet”, concepută ca un flux de 12 secţiuni, evocând calendarul rus ortodox. Cea de a doua este “Opera”, ca o noutate absolută, pe o partitură predilectă a lui Desyatnikov. Un balet neoclasic, asemănător operelor baroce şi dansului de Curte, tradus într-un limbaj modern.

Alexei Ratmanski semnează coregrafia la Opera

Magnificul Alexei Ratmansky, aflat pe pista celor mai mari coregrafi de azi din întreaga lume, a creat acest triptic, ca un pod între mitica tradiţie rusă, swing şi acrobaţie.

“Concerto DSCH” este o construcţie coregrafică, un flux continuu cu soluţii surprinzătoare pentru spectatori. Un omagiu adus baletului rus clasic, deşi balerinii au o condiţie atletică. “Russian Seasons”, născut pe sugestiile melodice ale partiturii omonime a lui Leonid Desyatnikov (suspendat între clasic şi repertoriul popular), este bazat pe structura celor patru “Anotimpuri” ale lui Vivaldi.

Evgenia Obraztsova în Smaralde, în coregrafia lui Balanchine

Clou-ul Seratei a fost premiera absolută în plan mondial, “Opera”, creată special pentru “Teatro alla Scala”, pe textele lui Metastasio şi Goldoni, un mixaj între muzică, cântec şi dans, dar fără o linie narativă. Dansul este tratat ca noţiune abstractă. Este o meditaţie despre ce însemna un spectacol baroc. Fiecare scenă abordează un caracter specific. Prim soliştilor, Natalia Zakharova şi Roberto Bolle, li s-au alăturat Claudio Coviello şi Andrei Merkuriev, Beatrice Carbone, Emanuela Montanari, Mick Zeni. Vor evolua, în diferite reprezentaţii, şi balerinii etoile Roberto Bolle şi Massimo Murru.

În Evgheni Oneghin, Roberto Bolle şi Maria Eichwald

Vaziev îşi doreşte să readucă pe scena de la “Scala” marile mituri ale baletului. De data aceasta este vorba despre Mahler, cu “Adagietto” din Simfonia a V-a, “La Rose malade”, delicat şi dureros pas de deux creat în 1973 de Roland Petit pentru Maya Pliseţkaia, cu costumele lui Yves Saint Laurent. Apoi va fi “Le Spectre de la rose”, de Carl Maria von Weber, în orchestraţia lui Hector Berlioz, care va celebra prin coregrafia lui Mihail Fokine aventura creatoare şi estetică a “Baletelor Ruse”: Vaslav Nijinski a fost prima încarnare, languroasă şi vibrantă, în costumul special creat de Leon Bakst, alături de Tamara Karsavina. În rolul interpretat atunci de Nijinski au evoluat apoi şi Leonid Sarafanov, Ivan Vasiliev…

Roberto Bole şi Svetlana Zakharova în Concerto DSCH

“La rose malade” o va aduce în scenă, în numeroase reprezentaţii, pe Maria Eichwald, prim balerină a Baletului din Stuttgart, pasionata şi sensibila protagonistă feminină din “Oneghin”, prezentat la Scala în stagiunile recente.

Lui George Balanchine îi este dedicat un al treilea program, în martie şi aprilie: într-o serată preţioasă se vor întoarce în scenă “Smaraldele”, “Rubinele” şi “Diamantele” din “Jewels”. În 2011, la “Scala” şi în turnee succesive “Jewels” au obţinut aplauzele publicului şi ale criticii şi pentru că a reunit pentru prima dată aceste nestemate coregrafice şi muzicale (Fauré, Stravinsky, Ceaikovski), prezentate adesea separat. Sunt piese în care se evidenţiază unele linii fundamentale ale parcursului artistic şi creator al lui Balanchine, ale relaţiei lui cu muzica şi compozitorii lui preferaţi, cu şcoala şi marile stiluri din istoria baletului: Franţa, leagănul baletului romantic, forţa şi perfecţiunea colaborării cu Stravinsky, ordinea şi grandoarea Rusiei Imperiale şi a Teatrului “Mariinsky”, unde Balanchine a strălucit din punct de vedere artistic. Pe lângă artiştii de la “Scala”, primele seri vor fi ulterior înnobilate de prezenţa Nataliei Osipova şi a lui Ivan Vasiliev (“Rubine”) şi a Polinei Semionova cu Friedmann Vogel (“Diamante”).
”Smaralde”, “Rubine”, “Diamante” a fost creat de Balanchiune în anii ’70, fiind influenţat de Van Cleef&Arpells. Baletul va avea premiera în 26 mai, avându-i ca solişti pe Roberto Bolle, Alina Somova şi Leonid Sarafanov.

Mick Zeni, cel mai bun interpret la Premiile Danza and Danza

În 2014 sunt programate două titluri ce amintesc de Nureyev. “Scala” păstrează în repertoriu multe dintre baletele pe care marele artist le-a abordat nu numai din punct de vedere interpretativ, dar şi coregrafic. În aprilie şi mai, vor fi 12 reprezentaţii cu “Lacul lebedelor”.

În septembrie, nouă reprezentaţii cu spumosul “Don Quijote”, absent pe scena de la “Scala” din 2010. În ambele titluri va dansa Svetlana Zakharova. Alături de ea, în “Lacul lebedelor”, va evolua, pentru prima dată la Scala, David Hallberg, solist la “American Ballet Theatre” şi primul american în istoria teatrului Bolşoi. În “Don Quijote”, Zakharova va dansa cu Denis Matvienko. Alte stele sunt aşteptate pentru aceste producţii: Polina Semionova pentru “Lacul lebedelor”. În “Don Quijote”, în rolurile Kitri şi Basilio, vor dansa Natalia Osipova şi Ivan Vasiliev, iar în alte reprezentaţii, Leonid Sarafanov.

Romeo şi Julieta

Cel de al cincilea program este gândit în onoarea lui Roland Petit, artist care şi-a axat întotdeauna ideea de teatru pe spiritul vremii, graţie unor colaborări de cel mai înalt nivel. În 1946, nimeni altul decât Jean Cocteau a scris libretul pentru opera existenţialistă “Le Jeune homme et la Mort”, care a rămas o ţintă ambiţioasă pentru orice artist (au evoluat în timp Jean Babilée, copilul teribil al dansului, decedat acum câteva zile, la vârsta de 91 de ani, Rudolf Nureyev, Mikhail Baryshnikov). O privire către “Pink Floyd Ballet” din anii ’70 apare în acel extraordinar şi vizionar balet-cult care a entuziasmat “Scala” în 2009 şi care revine acum pe scenă “cerut cu insistenţă”. Este vorba despre două titluri emblematice: “Le Jeune homme”, pe muzica lui Bach, şi “Pink Floyd Ballet”, pe muzica formaţiei Pink Floyd. 11 reprezentaţii în mai şi iunie 2014; în care vor evolua Roberto Bolle şi Ivan Vasiliev.

Directorul Corpului de Balet de la Scala, Makhar Vaziev

Programul care închide stagiunea îi revine lui Kenneth MacMillan, cu “Romeo şi Julieta”, programat în octombrie 2014 cu Mauro Carosi şi Odette Nicoletti. După incursiunea în modernitate a lui Sasha Waltz şi a viziunii sale coregrafice la “Romeo şi Julieta” pe muzica lui Hector Berlioz, Scala s-a întors către Prokofiev şi a invitat, de-a lungul a 12 reprezentaţii, staruri naţionale şi internaţionale care n-au mai fost văzute împreună în acest balet: Svetlana Zakharova cu Roberto Bolle, Natalia Osipova cu Ivan Vasiliev şi Marinela Nunez cu Massimo Murru.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.