Barack Obama şi Raul Castro – creştini pilduitori în vremea Paştilor

La Panama City, unde Americile se despart o clipă, pentru ca apoi să se adune dimpreună cu Atlanticul şi Pacificul, preşedintele Obama şi Raul Castro al Cubei s-au aşezat pe două scaune, la o măsuţă mică, aproape nimic de pus pe ea, ca doi creştini săraci şi smeriţi. Osteniţi la fel ca încleştarea dintre cele două mari oceane, faţă în faţă, în prima întâlnire cubanezo-americană de după 60 de ani, promiţându-şi să facă pace, după două generaţii crescute în zavistie şi fapte urâte. Într-o cămăruţă de conferinţe tot mică, adică de taină, porniţi să reia relaţiile diplomatice, Obama a spus că trebuie să se facă ceva nou, Raul i-a lăsat pe toţi muţi şi a zis că e complet de acord cu Barack, că acea ”Patria o muerte, venceremos” a lui frate-su, eroică, dar cam aiurea, s-a pierdut pe drum şi că vrea, acum, să discute despre drepturile omului, despre libertatea presei, despre tot ce i se pune ”în faţă, pe masă”. Obama a spus că, ”într-un spirit de respect şi civism, este posibil să închidem un capitol din trecut şi să trecem la o nouă relaţie între ţările noastre” – acest răspuns istoric al preşedintelui SUA către Havana ar trebui să devină deviza politicii externe americane către toate părţile lumii, către România, Uniunea Europeană, Rusia, Orientul Mijlociu, Africa, America Latină, China şi restul Asiei.

Din 1958, liderii Cubei şi SUA nu s-au mai întâlnit, niciodată – ce lucrare tainică a Istoriei, în acel an americanul Eisenhower şi cubanezul Fulgencio Batista s-au văzut tot la Panama City! –, decenii la rândul Statele Unite au încercat să izoleze Cuba de restul lumii, le-a venit cumva uşor, cu drumurile înzăpezite ale ”războiului rece”. Anul acesta, 2015, Cuba a fost prezentă pentru prima oară la Summitul Americilor, de la Panama City, Raul Castro a dus acolo mesajul Havanei. În cursul unei cuvântări de aproape o oră, el a enumerat multe dintre neajunsurile produse cubanezilor în ultima sută de ani de către un preşedinte american, sau altul, apoi şi-a cerut scuze, emoţionat fiind şi, adresându-se preşedintelui american, aflat la doi paşi de el, a pornit abrupt, din senin, dezgheţul: ”I-am spus preşedintelui Obama că mă copleşesc emoţiile, atunci când vorbesc de revoluţia cubaneză şi îi cer scuze, domnia sa nu poartă nici o răspundere pentru cele întâmplate atunci (în 1959). În opinia mea, preşedintele Obama este un om onest”. La rândul său, Obama a acceptat imediat provocarea, afirmând: ”Războiul Rece s-a încheiat de multă vreme. Şi, ca să o spun cinstit, nu sunt interesat să duc bătălii care au început înainte de a mă fi născut. Statele Unite nu vor rămâne prizoniere ale trecutului. Noi privim în viitor”. A fost un moment astral, de politică super-mare, petrecut instantaneu!Astfel, sâmbăta trecută, la Panama City, cei doi au confirmat şocurile trimise în decembrie trecut în întreaga lume, când au anunţat un plan de apropiere între ţările lor, şocuri urmate de luni de muncă asiduă a experţilor în chestiuni vechi şi spinoase, cum ar fi embargoul şi sancţiunile americane asupra Cubei, reluarea relaţiilor diplomatice şi scoaterea insulei de pe lista statelor susţinătoare ale terorismului internaţional.

Desigur, chiar şi acum, după întâlnirea de la Panama City, foarte multe lucruri mai rămân de rezolvat, până când relaţiile cubanezo-americane vor intra în normalitate.Cu o zi înainte de a se vedea cu Raul Castro, Obama s-a întâlnit cu reprezentanţi ai comunităţii cubaneze din SUA – o comunitate extrem de activă din punct de vedere politic – şi le-a promis că America va continua să pună Havanei, la fel de insistent ca în trecut, probleme ca instaurarea unui regim democratic, cea a drepturilor omului etc. O altă chestiune spinoasă, cea a sancţiunilor de tot felul impuse regimului castrist, îi va da dureri mari de cap preşedintelui, atunci când va trebui să obţină aprobarea Congresului – un Congres republican, ostil oricărei iniţiative a Casei Albe – pentru ridicarea lor. Deschise rămân, în continuare, două chestiuni dificile: soarta bazei militare de la Guantanamo, pe care americanii o deţin de 112 ani, dar şi cea a compensaţiilor pentru naţionalizarea bunurilor americane din Cuba, confiscate şi neplătite de 56 de ani!

Deocamdată, ultimele sondaje arată că 65% dintre americani şi 97% dintre cubanezi sunt pentru apropierea ţărilor lor, nerăbdători să vadă ”minunea” întâmplându-se cât mai repede sunt locuitorii insulei din Caraibe, de la confluenţa Atlanticului cu Golful Mexic. Ei vor să vadă ambasadele deschise, reluarea comerţului şi a turismului cu SUA, revigorarea economiei naţionale şi, în orice caz, să vâre în buzunare mai mult decât cei 20 de dolari pe lună câştigaţi astăzi. Ar mai fi de spus doar că, pe continent, în State, întâlnirea Obama – Castro i-a înfuriat rău pe concurenţii la nominarea viitorului candidat al republicanilor la alegerile prezidenţiale din 2016. Senatorul Marco Rubio, republican din statul Florida şi născut din părinţi refugiaţi din Cuba, crede că participarea lui Raul Castro la summitul de la Panama City ”subminează viitorul democraţiei în regiune”. Jeb Bush, fratele mai mic al fostului preşedinte Bush jr. şi posibil candidat al republicanilor, a afirmat că, întâlnindu-se cu Raul, Obama ”a dat legitimitate unui dictator crud şi unui regim represiv”, iar senatorul Ted Cruz, republican din Texas şi tot originar din Cuba, a replicat tăios: ”Obama doreşte să facă ce n-au făcut 9 preşedinţi americani dinaintea sa: să cedeze în faţa unui dictator comunist din emisfera noastră”. Probabil că cei doi senatori republicani de origine cubaneză, Rubio şi Cruz, au motive personale să se îndoiască de politica preşedintelui Obama faţă de Cuba actuală. Tot ei, însă, au votat recent pentru livrări de arme către Kievul actual şi, implicit, pentru un război la frontierele României. Aşa că, pentru acest autor, opinia lor politică şi expertiza lor cubaneză nu fac doi bani.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.