Cu doar câteva zile înainte ca Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, şi alţi apropiaţi de-ai lui din sânul aceluiaşi Executiv să vină la Bucureşti, la reuniunea familiei lor politice, CE a fost zguduită de scandalul Dalli, iar aceşti lideri paneuropeni în frunte cu şeful lor au vrut să scape cât mai rapid de el.
De altfel, presa occidentală nu a uitat să reamintească scandalul provocat de un alt comisar – Edith Cresson – soldat cu demisia, în 1999, a întregului Executiv european condus de Jacques Santer. Când vezi că un scandal de corupţie afectează un important comisar european, care-şi dă demisia imediat, nu poţi să nu te gândeşti la sensul figurat al zicalei româneşti potrivit căreia peştele de la cap se împute, ca şi la o alta, care îndeamnă să faci ce zice popa, şi nu ce face el. Cum se vede, acum este vorba despre o acuzaţie de corupţie ce-l vizează pe maltezul John Dalli, comisarul european pentru Sănătate şi politici în domeniul consumatorului, care a fost subiectul unei anchete a Oficiului European de Luptă Anti-fraudă (OLAF). El a intrat în vizorul OLAF în urma unei plângeri a firmei suedeze Swedish Match, care denunţa faptul că un antreprenor maltez a abordat-o, pretinzând că are legături strânse cu Dalli şi că astfel l-ar putea determina să propună unele măsuri la nivel continental în ce priveşte produsele de tutun. Mai exact, el susţinea că, în schimbul unor avantaje financiare, îl putea influenţa pe Dalli să ridice interdicţia privind vânzarea în UE a snus – o pastă de tutun umidă, fabricată în principal de Swedish Match şi consumată în Suedia şi Norvegia. OLAF arată că nu s-a ajuns la un acord în această direcţie şi nu s-a efectuat nicio plată, negăsindu-se probe concludente în privinţa „unei participări directe” a lui Dalli, dar apreciază că acest comisar era informat despre demersurile concetăţeanului său, ceea ce, în opinia sa, este un fapt grav, ce nu poate fi trecut cu vederea. Dalli a respins alegaţiile, dar a demisionat, decizie ce a avut efect imediat, fapt datorat, se pare, intervenţiei nemijlocite a lui Barroso, îngrozit de implicaţiile unui scandal asupra Executivului său, cât şi a întregii campanii anti-corupţie ce o pretinde la nivelul membrilor UE. Precizările OLAF „sunt false”. „Am demisionat spre a avea mâinile libere pentru a proba că acuzaţiile care mă pun în cauză sunt false”, declara Dalli ziarului „Malta Today”. Totuşi, în contextul actualelor evenimente, cotidianul citat aprecia că acuzaţiile aduse lui sunt „atât de serioase, încât i-au provocat demisia”, amintind că nu este prima oară din lunga lui carieră când navighează în ape tulburi. În 2004, a rezistat doar trei luni în postul de ministru de Externe, întrucât, acuzat de corupţie, a demisionat alături de tot guvernul. După ce el a renunţat la postul de comisar european, cotidianul „Malta Today” scria că Sivio Zammit, consilier municipal al Partidului Naţionalist, aflat la putere, a demisionat din toate funcţiile oficiale, el aflându-se în contact cu Swedish Mark, în 2011. El ar fi misteriosul personaj din La Valetta care ar fi mijlocit afacerea negată de Dalli, dar despre care directorul general al OLAF, Giovanni Kessler, declară: „Concluzia noastră este că el era la curent şi că nu a făcut nimic pentru a împiedica activităţile antreprenorului maltez”. La rândul său, cotidianul „Les Echos” comentează reacţia Comisiei de la Bruxelles, apreciind că Barroso şi ai lui „par să se fi debarasat foarte repedie de o afacere care pica într-un moment delicat”. „La Bruxelles, comisarul Dalli nu era prea popular. El se ocupa de dosare foarte importante, precum autorizarea medicamentelor, protecţia consumatorilor. I se reproşa timiditatea în faţa conflictelor de interese în agenţii, precum agenţia europeană a medicamentului (…), iar gestionarea de către el a crizei E-Coli din 2011 nu a fost deloc apreciată (…). Pentru Bruxelles scandalul a picat într-un moment prost: el este pe placul euroscepticilor.” Este şi motivul pentru care demisia lui Dalli are efect imediat, cazul lui fiind fără precedent în sânul CE. Se evită astfel umilinţa unei demisii colective la care a fost constrânsă în 1999 comisia condusă de Jacques Santer după ce franţuzoaica Edith Cresson, comisarul pentru Ştiinţă, Cercetare şi Dezvoltare, a fost acuzată de nepotism şi iregularităţi. Ea îşi numise consilier dentistul personal şi-l pusese să se ocupe de realizarea unui program de combatere a SIDA. Refuzul său de a demisiona a dus las căderea întregii echipe Santer. Pe marginea acestei afaceri, în martie 1999, a existat un raport al „înţelepţilor”, care a avut un efect devastator asupra întregii CE, ceea ce a vrut să evite acum Barroso în cazul „scandalului Dalli”. Că, la vârful CE, corupţii nu au dispărut, e demonstrat şi de cei 122 de membri ai personalului său pe care, în 2011, OLAF i-a acuzat oficial în dosare beton, iar el ştie ce implică aşa ceva: adică faptul că peştele de la cap se-mpute!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.