Corupţia are mai multe dimensiuni, niciuna mai puţin nocivă. Rămâne de neînţeles atitudinea faţă de o singură latură, aceea care este prinsă în aparenţa vinovăţiei unice. Nenumărate instituţii ale statului, unele dintre ele cu adevărat inutile, prin funcţionarii lor implicaţi în ceea ce nu are nicio legătură cu ideea de management, se susţin reciproc, atentând la statutul propriu şi la minima evoluţie a sistemului public de valori. Aşa încât, în România par a nu mai exista instituţii publice exterioare traficului de influenţă. Fenomenul face parte din ceea ce putem numi dictatură, una insidioasă, o conservă preluată, în condiţiile cunoscute, cu termen nelimitat de la statul comunist. Acest fenomen asigură materia primă a funcţionării clasei politice, cu efecte implicite, şi arată urgenţa reformei structurale îndelung şi abil tergiversate.
Nu sunt legi democratice acelea care permit ca deasupra lor să se situeze arbitrar persoane, structuri sau însuşi abuzul ca drept legitim. Actuala imunitate parlamentară, gândită totalitar, s-a răsfrânt la toate conexiunile sistemului, nu numai ale clasei politice. Această uriaşă maşinărie antisocială se îndepărtează permanent de atât de necesară cenzură publică prin arhitectura sa inerţială. Întreaga societate românească se află în contextualizarea abuzului ajuns normă. Cu toate reuşitele justiţiei în eliminarea din viaţa publică a câtorva personaje-cheie, fenomenul rămâne puternic instalat în societate, cuprinzând însăşi justiţia. Specificul nostru naţional în materie de drepturi colective şi individuale arată, în elementele sale esenţiale, monstruos. Această disfuncţionalitate majoră, cauza eşecurilor generale, face din manipulare, ambiguitate legislativă sau autoritarism bazele principale ale stabilităţii sistemului în varianta lui reală. Angoasa faţă de democraţie a sistemului e dovedită de obturarea oricărei transparenţe, a ideii de societate autoguvernabilă. Resursele publice se află într-un circuit al intereselor grupurilor aflate la putere sau în subordinea discreţionară a acestora. Acest aspect a ajuns să fie considerat unul dintre stâlpii firescului, de nepus în discuţie. Lipsa investiţiilor guvernamentale nu are doar cauze financiare, ci este generată de această mentalitate a unei puteri incontrolabile de către societate. Românii sunt obligaţi să poarte pe umeri acest sistem rigid şi contrar dezvoltării, a cărui legalitate nu o pot pune în discuţie. Preşedintele, premierul, şefi de partide aleşi în orizontul unor aşteptări se înscriu în continuarea acestei dramatice subminări. Limitându-se la simple discursuri, principalii oameni politici ai momentului rămân la aceeaşi distanţă de societate, stabilită la căderea regimului ceauşist.
Opoziţie, putere, instituţii, tot felul de personaje fac trafic de influenţă şi figuraţie în interes propriu, în cel mai alarmant mod. Parcă Bazarul de la Istanbul şi-a deschis filiale în instuţiile-cheie ale ţării. România este împărţită de un fir roşu care arată un sistem lipsit de orice legitimitate democratică. Aceste traficări ale resurselor publice spre constituirea unei meritocraţii aberante distrug orice strategie publică. România începe să aibă, pe hârtie, valori cum nu există pe pământ şi un tip dezvoltare într-o viziune care anihilează perspectivele.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.