Preşedintele României se teme de sfârşitul mandatului său mai rău ca de moarte sau de o boală necruţătoare. Poate pierde tot! Şi agoniseli, şi imagine. De onoare, oricum nu mai poate fi vorba. Şi din toată gloria unui ”preşedinte ales al românilor” (cum îi place lui, nu ştiu de ce, să tot zică), în loc să se aleagă un capitol substanţial de realizări importante, să rezulte o descriere amănunţită a unui şir de procese, care mai de care mai jenante. Case, terenuri, vapoare, tranzacţii şi restituiri dubioase, toate puse în răspunderea sa de o justiţie nemiloasă, care acum parcă se străduie să demonstreze că mult promisa anticorupţie din campania electorală din noiembrie-decembrie 2004 va fi fost spectaculos înfăptuită.
Altfel, de ce, săptămână de săptămână, Traian Băsescu să revină la subiectul preşedintelui care îi va urma? De ce să-l toace cu atâta insistenţă pe Victor Ponta? De ce să iasă la tele şi să ne spună că Ioan Rus ar fi şi el bun, că Emil Boc ar fi excelent, că Elena Udrea lugu-lugu, că l-ar vota şi pe Crin Antonescu sau că, iată, i-a mai venit o idee. Daniel Morar, cel consacrat ca profesionist validat şi de americani în materie de anti-corupţie (deşi n-a prea anti-corupt decât adversarii regimului Boc-Băsescu), este numai bun de viitor preşedinte al României. Săptămânile trecute, Traian Băsescu n-a avut o asemenea viziune. Parcă uitase de marele nostru constituţionalist de ocazie. Probabil că de sfintele sărbători, tot ciocnind un pahar sau nişte ouă, s-o fi trezit colindat de această idee salvatoare. Sigur, Daniel Morar, odată ajuns preşedinte al României, l-ar lăsa în pace pe Traian Băsescu. El a şi brevetat imunitatea extinsă (ca să nu zicem generalizată) pentru pitorescul şi locvacele nostru preşedinte. Problema este că Daniel Morar nu va ajunge niciodată preşedintele României. Este un om plictisitor şi antipatic. Cu înghiţituri în sec, cu strâns din fălci şi cu tăceri prelungi, Daniel Morar n-ar putea convinge nici pisicile de pe acoperiş, necum un electorat contaminat de flecărelile actualului titular al Cotrocenilor. Daniel Morar (ca şi Laura Codruţa Kovesi, sau Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu, şi ca mulţi alţii) nu poate strânge 1% nici dacă alegătorii ar vota cu ochii închişi şi cu urechile astupate. Probabil că actualul judecător al CCR are alte merite pentru care Traian Băsescu îl preţuieşte. Poate că s-a ţinut de cuvânt, poate că i-a fost fidel, poate că nu l-a plictisit, cine ştie. Oricum, cu el s-ar simţi în siguranţă. Din păcate, sau din fericire, modelul din capul preşedintelui actual nu are nici o şansă. Cum nu au nici Elena Udrea, nici Emil Boc şi nici atâţia alţii dragi lui Traian Băsescu.
Nu ne rămîne decât să-l invităm pe Traian Băsescu să mai caute. Poate-poate găseşte pe cineva care să-i lumineze fruntea şi să-i asigure nişte bătrâneţi liniştite.
Altfel…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.