Băsescu se dezumflă singur

Nu am nici cea mai mică îndoială că rezultatul referendumului din 2012 a fost trîntit de CCR. Philip Gordon, asistentul secretarului de stat (pe atunci Hilary Clinton), a venit la București, s-a întîlnit cu Traian Băsescu, s-au pus de acord și, din ce a anunțat Monica Macovei (dacă nu mă înșel), a început să circule cifra de două milioane de voturi fraudate. Rapid a devenit adevăr, regulă, lozincă și imediat motiv de invalidare a referendumului. Oricît au încercat oamenii opoziției să-l convingă pe Gordon, el a rămas la fraudarea cu două milioane de voturi. Atît îi trebuia americanului, în calculele sale, să se acopere cu decizia de invalidare a referendumului. Așa a trecut erata, așa au trecut toate contestațiile, așa s-a ajuns la reinstalarea halucinantului președinte al României, ca om normal, în funcție, la Cotroceni.

Și dacă a fost posibilă trîntirea a 7,5 milioane de voturi în 2012, de ce n-ar fi fost posibilă și cu trei ani înainte, la realegerea lui Traian Băsescu, o mînărie de 200.000-300.000? Dar de aici pînă la a dovedi este o cale nespus de lungă.

Imediat după alegerile din 2009, Mircea Geoană a declarat că deține un camion de documente care să probeze fraudarea alegerilor. Și că le va depune la BEC. Ca orice ziarist de bună-credință și oarecum naiv, l-am căutat pe Mircea Geoană și i-am cerut măcar o parte din documentele pe care le va depune la BEC, pentru a pregăti o carte despre fraudarea alegerilor din acel an. Mircea Geoană mi-a promis că îmi va oferi o copie a acestora abia după ce le depune la Biroul Electoral Central. A trecut oarece timp pînă cînd camionul de documente a fost depus la BEC. L-am sunat din nou pe Mircea Geoană și după o bună bucată de vreme mi-a pus la dispoziție doar un CD cu referiri la diverse aspecte de fraudare a alegerilor din decembrie 2009. Nu am primit însă nimic din camionul de dovezi și nici documente care să-mi permită o carte-document. Drept care am abandonat proiectul, fără să știu dacă Mircea Geoană s-a speriat, a fost amenințat sau pur și simplu a început să se îndoiască de validitatea camionului de documente.

Așa am închis subiectul alegerilor din 2009 și pe cel al referendumului din 2012. Primul caz a revenit însă pe neașteptate, pregătit parcă pas cu pas de dezvăluiri insinuante și de o poveste a lui Dan Andronic. Cică un anume grup din SRI, din DNA și Parchete, de la ANI și PSD se întîlnea cu tot felul de ocazii și stabilea lista și calendarul arestărilor, al promovărilor și al blocajelor. Probele aduse de Dan Andronic în această poveste au fost confirmările cîtorva participanți la aceste petreceri. După o asemenea logică și luînd în calcul recepțiile și aniversările la care am participat și eu, mai că aș fi implicat în arestarea sau în trecerea pe line moartă a sute și sute de oameni. Ceea ce nu-i adevărat. Cîți procurori și cîți ofițeri au participat la recepțiile în cadrul cărora n-am depășit rolul decorativ și de figurant, nu știu! Și nici cîți au pățit-o în urma propozițiilor de politețe rostite cu acele prilejuri.

De ce a devenit pretext de tărăboi toată povestea relatată de Dan Andronic? Cică la Gabriel Oprea acasă s-ar fi strîns George Maior și Laura Codruța Kovesi spre a afla rezultatul alegerilor și că aceștia ar fi fost implicați în trîntirea rezultatului pentru Mircea Geoană. O fi! N-am nici o dovadă că nu-i adevărat, după cum nici Dan Andronic nu are nici una că o asemenea operațiune s-a produs. Dacă ea a avut loc, nu pot decît să mă mir că un om care a fost maestrul combinațiilor și sfătuitorul lui Dan Ion Popescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu și cîți alții au mai colaborat cu el s-a hotărît să o dea în vileag. De ce au tăcut mîlc și au lăsat șansa unei dezvăluiri istorice pe mîna unui om care de îndată ce spune ceva stîrnește și cîteva semne de întrebare? L-au așteptat atîția ani pe trăgătorul de sfori Dan Andronic să facă lumină? Le era frică sau rușine? Și de ce tocmai acum Traian Băsescu, șeful de gașcă al lui Andronic și Udrea, iese și el și se dă în stambă cu același subiect, oarecum fericit că alegerea sa se umple de rahat și de dubii?

Ceva nu-i în ordine în această poveste. Ba chiar miroase urît. Este doar o ciorbă reîncălzită? Sau cineva are un interes să îl ridice pe Mircea Geoană? Sau să o ajute pe Elena Udrea să mai scoată un bilețel salvator? Nu sunt profet, nu mă interesează scenariile din care nu rezistă măcar un capăt de ață. Dar la cum stau lucrurile acum, fără apariția altor dovezi mai credibile, nu depășim limitele unui basm de presă.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.