Băsescu şi amurgul „tigrului de hârtie”

Era ora 20.50, când, pe surse, s-a anunţat că, prin 256 de voturi, Parlamentul României a decis ca Traian Băsescu să fie suspendat din postul de preşedinte al României, urmând ca, la referendum, românii să se pronunţe asupra menţinerii sale la Palatul Cotroceni, ceea ce, după cum stau lucrurile, el nu va mai reuşi. Acum, Băsescu cel trufaş, cel tare şi mare, care credea că are toată ţara şi toţi românii la picioare, cel care ştia când vor fi arestaţi şi judecaţi adversarii, cel care şi-a umilit concetăţenii ca pe ultimii orbeţi, este un om căzut. Iar maeştrii mei în materie de presă, ca şi în relaţii umane, mi-au cerut întotdeauna să nu dau într-un om căzut. Cum este azi Băsescu după jalnica prestaţie din Parlament. Nu voi da, ci îl voi împinge şi mai tare pe toboganul imaginar pe care se află. Asta ca răspuns la toată umilinţa la care ne-a supus fără jenă şi căinţă, pe mine şi pe toţi pe cei care-i cunosc ori nu, şi ale căror suferinţe le-am aflat în toată dimensiunea lor. Îl voi împinge pe tobogan pentru sfidarea neruşinată cu care el, fiicele sale şi acoliţii lui ne-au tratat în toţi aceşti ani de regim al său, regim al cărui slogan l-am denunţat de atâtea ori – păstrarea puterii şi mărirea averii. Îl voi împinge fără ezitare pe tobogan ca răspuns la nesimţirea cu care el, fiicele sale şi protejaţii săi au beneficiat de tot ce era mai bun în această ţară, pentru neghiobia cu care, denunţând comunismul prin glasul odraslelor de cominternişti, acest lucru în schimbul unor sume uriaşe, Băsescu a făcut ca, în ochii lumii, regimul de până în 1989 să fie aproape reabilitat. Cum să nu-l împing când îmi aduc aminte imaginea acelei bătrâne pensionare dintr-un fund de ţară pe care o admonesta şi prelucra că trebuie să aplaude faptul că i se micşorează pensia, uitând cât de violent îi spusese cândva: „Să trăiţi bine!”. Nu numai ei, ci şi mie, şi dvs., pentru ca imediat să uite arsenalul de minciuni prin care a sedus electoratul, fie el de la sate sau oraşe. El, care a promis că va umple Piaţa Victoriei de ţepe destinate corupţilor, indiferent de vârstă ori partid politic, i-a încurajat în cel mai sfidător mod. Îl voi impinge, întrucât a compromis aproape total ideea de politică, promovând în serie nume ca Roberta Anastase, Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Monica Macovei, Cristian Boureanu, Traian Ungureanu, Radu F. Alexandru, Cezar Preda, Cristian Poteraş şi altele, care acum tremură şi se tem ca dracul de tămâie pentru că ştiu că de ce îţi este frică nu scapi. Asta chiar dacă vor denunţa chemarea lor în justiţie, drept act politic. Vreau să mai spun în mod separat că îl voi împinge pe acel tobogan imaginar numai pentru că în regimul său un ins ca Adriean Videanu şi-a putut face un palat cât un transatlantic, că tot îi plăceau lui comparaţiile cu vapoarele, desigur nu cu cele care s-au „evaporat” în acel sui-generis Triunghi al Bermudelor, spre care le-a pilotat, pentru ca apoi ele să dispară în neant. Eu şi oricare dintre dvs. avem 1000+1 de motive să-l împingem pe tobogan pe Băsescu, cel care a făcut din scandal un principiu de guvernare a României, invocând mereu statul de drept, când el făcea totul exact invers. Mărturisesc că niciodată după 1989 ca în regimul Băsescu nu am avut tot mai apăsat sentimentul fricii şi spaimei. Stilul său adesea grobian, hăhăiturile ori bătăile pe burtă la Cireşica nu înseamnă popularitate ori mod deschis de comportament prezidenţial. S-a făcut atâta caz despre izolarea lui Ceauşescu pe plan internaţional din ultima parte a vieţii sale, dar acest fapt păleşte absolut în faţa izolării active şi manifeste a lui Băsescu prezent la reuniuni internaţionale, dar ignorat de mai marii Europei. Măcar cel împuşcat la Târgovişte a avut câteva iniţiative internaţionale de anvergură – în Orientul Mijlociu, în domeniul dezarmării -, în timp ce, în cei aproape opt ani de mandat, Băsescu nu a făcut mai nimic pe plan extern. Faptul e de toată jena pentru un om politic care, aflat la ceas de cumpănă în ţară, a recurs la arsenalul lui Stalin, ce-şi condamna senin colaboratorii în numele „trădării idealurilor nobile ale bolşevismului”. Înlocuiţi ce trebuie înlocuit în cazul lui Băsescu, atunci când a venit vorba despre cei cu care colabora în alcătuirea unor coaliţii contra naturii, în fabricare lor în funcţie de propriile interese şi proiecte politice. Doar aşa peisajul politic românesc s-a trezit cu partide politice surogat, care, apoi, prin mişmaşuri, au devenit partide parlamentare, sfidând orice regulament şi lege. Acum Băsescu şi acoliţii săi disperaţi, gen fosta procuroare comunistă Monica Macovei, au invocat statul de drept, mineriada din 1990 şi lovitura de stat. Aceleaşi formule au fost invocate în trecut de alţii cu aceleaşi efect – dispariţia de pe scena politică. A fost un eveniment firesc, pe care, la vremea respectivă, l-am consemnat indiferent, ca orice comentator. Sentiment care nu mă încearcă acum, întrucât plecarea lui Băsescu din fruntea României este un gest stenic, salutar şi de bun augur. Închei ca şi altă dată: Doamne, ocroteşte-i pe români!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.