Lumea pestriță a Facebook-ului găzduiește, pe lângă imagini cu pisici șugubețe, rețete culinare ori cele mai aiuritoare teorii ale conspirației, un personaj cu totul deosebit: călugărul Savatie Baștovoi. Departe de a fi un fanatic religios, omul este un personaj complex, preschimbat de mediul virtual într-un veritabil fenomen: lumea se referă la el, îl citează, îi comentează spusele și îl consideră un mare spirit ale vremurilor noastre. Și probabil că, pe Internet, Savatie Baștovoi are cu mult mai mulți simpatizanți decât a avut vreodată Petrache Lupu de la Maglavit.
Dincolo de călugărie, Savatie Baștovoi este un om de cultură deosebit: romancier, poet, eseist, dar și pasionat de pictură și sculptură. Un artist care, în loc să-și petreacă timpul în liniștea chiliei, în reculegere și rugăciune, a ales să utilizeze facilitățile vieții moderne, inclusiv Internetul. Astfel se face că el este unul dintre puținii, dacă nu singurul, călugăr blogger, care comunică cu prietenii și simpatizanții prin intermediul Facebook. Aparent, el își exprimă ideile religioase. Dar, dincolo de acestea, mesajele lui Baștovoi conțin o și o subtilă propagandă, uneori cu tentă antieuropeană.
Monahul din Transnistria
În 1999, tânărul Baștovoi a fost tuns în monahism, primind numele de Savatie. La 28 octombrie 2000 a fost hirotonit Ierodiacon, iar pe 4 august 2002 – Ieromonah. Astăzi viețuiește la Mănăstirea „Noul Neamț“, din satul Chițcani, aflat între Tiraspol și Bender, în Republica Moldovenească Nistreană, pe care noi o cunoaștem, mai bine, sub numele de Transnistria, republică separatistă creată sub influența Moscovei. Dar asta nu este nicio problemă. Problema apare atunci când aflăm că Mănăstirea „Noul Neamț“ este acum subordonată direct Patriarhiei Ruse. Iar istoria ne-a învățat că Patriarhia Rusă, în calitatea sa de promotoare a spiritului „panslavist“, a slujit întotdeauna, prin mijloacele ei specifice, politica expansionistă a Moscovei.
Un autor prolific
Deși încă tânăr, Savatie Baștovoi este membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova. În 1996, i s-a acordat Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul „Elefantul promis“, volum premiat și la Salonul Naţional de Carte de la Iaşi. Tot atunci, Fundația Soros i-a acordat „Premiul pentru debut“. În total, Savatie Baștovoi este autorul a 15 cărți, care între anii 2001 şi 2008 s-au vândut în circa 200.000 de exemplare. În calitate de poet, este prezentat în diverse antologii apărute în SUA, Franţa şi Germania. În 2005, Patriarhul Teoctist l-a chemat, personal, să facă parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lângă Sfântul Sinod al BOR, unde a participat la scrierea slujbelor sfinţilor Grigore Dascălu şi Gheorghe la la Cernica.
Baștovoi este fondatorul şi directorul Editurii „Cathisma“ din Bucureşti.
Se spune că „banul e ochiul dracului“. Dar asta nu a contat niciodată prea mult pentru fețele bisericești. Nici pentru Savatie Baștovoi: posesor al unor certe aptitudini meșteșugărești, dublate de un fin simț artistic, el a pus bazele atelierului numit „Rucodelia“ (ceea ce în limba slavonă înseamnă „lucrul mâinilor“), care produce obiecte de pielărie. După cum el însuși a prezentat această activitate „lucrativă“, „obiectele din piele și lemn – genți, curele, portofele – devin rezultatul bucuriei mai multor oameni de a lucra împreună“. O fi vorba despre bucurie, dar acele obiecte manufacturate se vând pe bani frumoși.
Monahul blogger
În afara contului de Facebook, monahul Baștovoi mai gestionează, în mod activ, și o serie de bloguri. Pe unul dintre acestea, savatie.trei.ro, îşi prezintă opiniile despre orice problemă crede el de cuviință, opinii concentrate sub forma unor eseuri. Într-unul dintre acestea, intitulat „Adio Uniune Sovietică, bun întâlnișul Uniune Europeană“, el își exprimă ferm pesimismul în legătură cu UE: „Liderii politici care promovează ideea aderării la Uniunea Europeană și, totodată, spun că își iubesc poporul nu sunt sinceri. Numai un schizofren poate crede că un popor ca cel român, bulgar sau ceh va putea supreviețui în condițiile descrise de europeniști. Moneda unică, în scurtă vreme, va duce la o limbă unică, ceea ce se întâmplă deja. Iar limba aceasta se pare că nu va fi niciodată româna. În câteva zeci de ani, limba română, bulgara sau ceha vor rămâne doar în manuale“.
Același euroscepticism l-a manifestat și într-unul dintre numeroasele interviuri pe care le-a dat în presă: „Europa este o mare problemă din cauza migraţiilor şi întâlnirilor interculturale, a amalgamului de religii. Noi nu suntem amestecaţi, suntem unitari. Şi ce facem acum? Inventăm religii pe care nu le avem, grupuri minoritare pe care nu le avem. Pentru ce? Ca se ne asemănăm cu Europa sau Statele Unite? Noi imităm acest tip de societate, iar când citim legile ne dăm seama că la noi problema nu e în măsura în care ni se prezintă. Citim: «minoritate sexuală». Nu o avem. Înseamnă că trebuie făcută, ca să ne aliniem la legile lor. Poporul nostru, în conştiinţa sa, are o viziune armonioasă asupra lumii şi a relaţiilor umane. Să ne întoarcem la normalitate, să nu creăm legi care să ne amintească de căderi şi de suciri ale minţii! O lege apare acolo unde este o problemă, agravarea maximă a unei patimi. La noi e invers, mai întâi facem legea şi după aia încercăm să demonstrăm că avem această problemă. Legea este cuţitul care taie buba. Noi nu avem bubă, am luat cuţitul şi începem să ne scobim“.
„Un diazepam pentru Dumnezeu“
Conform biografiei lui oficiale, pe care o regăsim, bineînțeles, tot pe Internet, Ieromonahul Savatie, pe numele său de mirean Ștefan Boștovoi, s-a născut pe 4 august 1976 la Chișinău. Se pare că prenumele Ștefan nu i-a plăcut niciodată, motiv pentru care, odată ce a intrat în cinul călugăresc, a renunțat la el definitiv. Nici Boștovoi, numele lui de familie, nu l-a încântat prea mult, astfel că l-a schimbat și pe acela, alegând unul cu o mlădiere ușor slavonă: Baștovoi. Valentin, tatăl său, a fost profesor de logică la Universitatea „Ion Creangă“ din Chișinău. Ateu convins, acesta a încercat să-i insufle și fiului său același sistem de gândire, fapt care i-a și reușit până la un moment. Claudia, mama sa, este absolventă a Institutului de Arte din Chișinău, secția Regie. Viitorul Ieromonah Savatie a absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă“ din Iași. Când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola. Acolo, a scris „Un diazepam pentru Dumnezeu“, parte a ciclului „Elefantul promis“, cel care l-a consacrat ca poet. Ulterior, Baștovoi a obținut premiile revistelor Convorbiri literare, Timpul, Dacia literară. După 1993, a publicat poezie, povestiri, fragmente de roman, eseuri și articole în cele mai importante reviste literare din România și din Basarabia. Între 1996 și 1998, a fost student la Facultatea de Filozofie a Universității de Vest din Timișoara, pe care a abandonat-o. Iar la un moment dat a fost chiar și moderator al unei emisiuni de televiziune.
Decalogul lui Baștovoi
Inspirat, probabil, de străvechiul Decalog biblic, Ieromonahul Savatie Baștovoi și-a inventat alte „Zece porunci“, pe care le-a enumerat însoțite de exemple din propria lui viață:
1. Să nu uiţi să mori.
2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti: Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.
3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar.
4. Să nu crezi răul: răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii.
5. Să nu te crezi pierdut: dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine.
6. Să nu te crezi sfânt: Sfântul Siluan Athonitul zicea că „două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt“.
7. Să nu te pui chezaş: de câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău.
8. Să nu te răzbuni de două ori: răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în Dreptul roman.
9. Să nu învingi cu orice preţ: oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Odată, prin 2004, un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase: „Vă daţi seama, omul acesta a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?“. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece“. „De ce?“, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică“.
10. Să nu râzi de ruşinea nimănui.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.