Motto: „Întreaga viaţă a unui om este doar un punct în spaţiu. Să ne bucurăm de ea cât durează şi să nu o irosim prosteşte” (Plutarh)
Bătrâneţea este un proces ce prezintă o mare variabilitate interindividuală, în care capacitatea de răspuns la stres este întârziată, riscul de îmbolnăvire creşte, mecanismul homeostatic intră în declin, capacităţile cognitive se reduc etc. Unii consideră – ideea e controversată – că bătrâneţea ar fi o boală şi încearcă să o trateze. Bătrâneţea nu este o boală. Vom vedea mai jos.
Viaţa înseamnă o necontenită transformare, care începe cu naşterea şi se termină cu moartea. Amânarea despărţirii de viaţă încetineşte ritmul necontenitului proces de transformare şi afectează evoluţia. Un fenomen aşadar nefiresc ce ar tulbura armonia şi eficienţa mecanismelor de echilibrare şi evoluţie a speciei. Cu alte cuvinte, se impune atenţie asupra copilăriei. Copilul are perspectiva tinereţii, tânărul are perspectiva maturităţii, omul matur are perspectiva senectuţii, a eliberării de obligaţii, a unei anumite libertăţi, a odihnei aparent neîngrădite. Atât copilul, cât şi tânărul şi omul matur se grăbesc să-şi depăşească condiţia, copilul să devină cât mai repede un tânăr puternic, să cucerească lumea şi să se bucure de toate darurile tinereţii, tânărul să fie deplin matur, să poată acumula responsabilităţi, să ia decizii în folosul său sau al altora, să simtă mai mult sau mai puţin toate atributele maturităţii. Acesta este drumul ascendent. În sfârşit, omul matur, fie că a gustat sau nu din darurile vârstelor, se îndreaptă spre coborâşul vârstei a treia, care îi poate oferi eliberarea de obligaţii, mirajul odihnei libere, în schimbul declinului care-l pândeşte.
Mirajul perspectivei încă neatinse este prezent, mai mult sau mai puţin, în primele etape de viaţă, dar este mai redus la bătrâneţe. În această ultimă etapă apare din umbră orizontul morţii, al încheierii socotelilor cu viaţa.
Dacă în copilărie şi la tinereţe, chiar la maturitate, moartea este o abstracţie, copilul, tânărul, sau omul matur, făcând uneori gesturi de mare risc motivate prin sentimentul că sunt „nemuritori” deoarece practic nu-şi pot imagina moartea, vârstnicul are o altă abordare. În faţa sa stă moartea. Numai că mintea umană a fost prevăzută cu mecanisme de apărare ce ecranează discret raţiunea, încât perspectiva apăsătoare a morţii este trăită doar teoretic; în fapt, aproape fiecare trăieşte până în ultima clipă cu sentimentul că evenimentul acesta sumbru nu-l priveşte şi nu-l va atinge şi pe el ca pe ceilalţi. Ecranarea raţiunii face însă loc, sau mai bine zis este compensată de o trăire mai intensă a spiritualităţii (sentimentului religios).
Într-adevăr, viaţa se încheie cu moarte, iar omul este singura fiinţă care ştie că va muri. Bătrâneţea, atât de diferită de celelalte etape ale existenţei, încheie aventura vieţii. Viaţa e ca o călătorie cu scopul de a căuta ceva anume, uneori cu mari riscuri, prin tatonări, experimentări etc. Etapele parcurse, copilărie, tinereţe, maturitate, sunt foarte deosebite între ele, biologic, intelectual, moral etc. încât am putea spune că fiecare dintre ele reprezintă o viaţă aparte.
Bătrâneţea este însă „etapa de viaţă” cea mai completă, cea mai încărcată de semnificaţii, iar îmbătrânirea este singurul mijloc de a trăi un timp dens prin valorificarea experienţei acumulate. Acum se acordă celor care merită, după o viaţă trăită cum trebuie, marea recompensă, căutată, aşteptată, conştient sau inconştient, toată viaţa. Marea recompensă este înţelegereaa tot ce a fost, este şi poate a tot ce va fi. Înţelegerea şi puterea de distingere fără ezitare ce merită şi ce nu merită cheltuială de Timp, ce merită şi ce nu merită efort, risc, atenţie, ce este valoros şi ce nu este valoros, puterea de a răspunde marilor întrebări. Bătrânţea este, trecând peste inerenta parte reprezentată de neplăceri (ca să nu spunem suferinţe), vârsta ultimelor concluzii ale existenţei umane.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.