Benjamin Millepied, între rigoarea franceză şi dezinvoltura americană

În 16 noiembrie, “Channel 4” din Marea Britanie a difuzat un video de dans, în spiritul Crăciunului, o revizitare a celebrului “Spărgător de nuci” al lui Ceaikovski, gândită pentru o reclamă la o cunoscută băutură alcoolică. Semnatarul coregrafiei, Benjamin Millepied, cel asupra căruia a fost aţintite toate privirile în ultimul an, după coregrafia la “Lebăda neagră”, căsătoria cu Natalie Portmann şi, nu în ultimul rând, numirea ca director pentru dans la Opera din Paris pe care o va conduce din toamna anului 2014.

Video-ul, având în rolurile principale trei dansatori Etoile – Iana Salenko (Clara), Steven McRae (Spărgătorul de nuci) şi Thiago Soares ( Regele Şobolanilor) – de la “Berlin Ballet” şi “Royal Ballet” din Londra, transpune acţiunea în secolul XXI. Clara şi cei doi parteneri sosesc la o petrecere de Crăciun. În mulţime, un personaj cu alură romantică atrage privirea tinerei. Cei doi proaspăt îndrăgostiţi se lansează într-un pas de deux sub privirile furioase ale “băiatului rău”, îmbrăcat din cap până în picioare în negru şi înconjurat de prietenii săi ameninţători.

Începe lupta, cu “grands jetés” şi, în final, Clara îl va scoate din scenă pe Regele Şobolanilor. Spotul publicitar este filmat de Ringan Ledwidge într-o manieră amintind scena luptei din “West Side Story”, iar difuzarea lui în premieră în Anglia a avut loc chiar înaintea difuzării filmului “Lebăda neagră” a lui Darren Aronofsky.

Doi dansatori de la L.A. Dance Project, compania condusă de Benjamin Millepied într-o reprezentaţie la Maison de la Danse din Lyon

Tot în această toamnă, Benjamin Millepied a semnat cea de a treia coregrafie a sa pentru Baletul Operei din Paris, într-un spectacol în care îşi fac pandant doi mari compozitori francezi şi doi coregrafi de la New York City Ballet: “Palatul de cristal”, pe muzica “Simfoniei în Do major” a lui Georges Bizet, coregrafiat prima dată în 1947 de George Balanchine, şi “Daphnis şi Chloé”, pe muzica lui Maurice Ravel, creat de Benjamin Millepied. Ambele piese beneficiază şi de talenul unor scenografi speciali. În prima, costumele şi luminile sunt opera lui Christian Lacroix, în cea de a doua, scenografia îi aparţine lui Daniel Buren.

În vârstă de 35 de ani, Benjamin Millepied a fost numit Directorul pentru Dans al Operei din Paris în ianuarie 2013, urmând s-o înlocuiască, din otombrie 2014, pe Brigitte Lefèvre, care conduce Baletul Operei din 1995. Dincolo de reperele profesionale, farmecul, surâsul şi ochii lui albaştri îi atrag simpatia. Însufleţeşte pe toată lumea, fondează un grup de dansatori pe care îl plimbă de o parte şi de alta a Atlanticului, îi seduce pe mecena, creează balet după balet. Are deja la activ în jur de 30 de piese, dintre care trei pentru Opera din Paris: “Amoveo”, în 2006, în scenografia lui Paul Cox, “Triade”, omagiu adus fostului său mentor, Jerome Robbins, în 2008, şi cel abia amintit.

Le spectre de la rose

Cunoscut de marele public ca interpret şi coregraf din filmul “Lebăda neagră” al lui Aronofsky, din 2010, în urma căruia s-a şi căsătorit cu Natalie Portman, tânărul coregraf are un profil internaţional. A debutat la “New York City Ballet”, unde a fost numit dansator Etoile în 2002, a dansat în marile balete semnate de Jerome Robbins şi George Balanchine, dar şi în creaţii mai contemporane concepute de Angelin Prejlocaj. Este autorul unui mare număr de coregrafii, iar în 2011 şi-a lansat propria companie de dans, cu sediul la Los Angeles, “L.A. Dance Project”, compusă din şapte dansatori şi colaborând cu artişti contemporani, cum ar fi compozitorul Nico Muhly sau pictorul şi scenograful Paul Cox, iar ca teatru, toate scenele, muzeele, gările planetei.

În luna septembrie a acestui an, Millepied şi-a adus Compania “L.A. Dance Project”, la “Maison de la Danse” din Lyon. 7 dansatori, care evoluează în creaţii diverse, între care două producţii internaţionale, semnate de Emanuel Gat şi Justin Peck, cărora li se vor adăuga în această iarnă o coregrafie de Hiroaki Umeda şi reluarea unei coregrafii de Twyla Tharp.

Revelaţia spectacolului de la Lyon a fost Justin Peck, numit de curând solist al “New York City Ballet”, care a semnat “Murder Ballads”, pe o compoziţie de Bryce Dessner.

Natalie Portman şi Benjamin Millepied în timpul filmărilor la Black Swan

“Peck coregrafiază cu o prospeţime bulversantă. Face dans din orice: cu vocabularul clasic sau cu un salut cu mâna, din maniera de a-şi arunca ghetele de baschet sau de a face un pas înapoi. (…) nimic nu este prea mult, nimic nu este gratuit. O perfectă dozare a reluărilor, a cupletelor, a ruperilor de ritm. (…) Piesa, pe ritmurile minimaliste ale pianului lui David Lang, dezvăluie o atmosferă când senină, când furtunoasă”, scria criticul Ariane Bavelier. După Lyon, “L.A. Dance Project” este în turneu în Franţa.

Decizia cuplului Benjamin Millepied şi Natalie Portman de a se stabili la Paris, în urma numirii la Operă, a provocat multe întrebări ale presei şi specialiştilor privind cariera actriţei americane. Într-un interviu acordat AFP, Benjamin Millepied mărturisea că, după 20 de ani de New York, mutarea la Paris este pentru el o şansă, iar în ceea ce o priveşte pe actriţă, “ea are o carieră care n-o va împiedica să realizeze proiecte în afara Franţei. Există mari regizori în Europa şi de ce să nu ne imaginăm o parte a carierelor noastre în care să ne concentrăm asupra unor proiecte europene”.

“Şi dacă ultima modă pentru actriţele de la Hollywood ar fi să se instaleze la Paris?”, se întreba cu amuzament jurnalista Lena Lutaud. Pe Natalie Portman faptul că se află departe de Hollywood nu o îngrijorează. Numeroase filme americane se turnează la Londra. În plus, Parisul are avantajul de a găzdui sediul Casei “Christian Dior”, a cărei “egerie” este de când şi-a împrumutat imaginea mărcii pentru parfumul “Miss Dior Chérie”. Pentru presa “people”, sosirea unui cuplu atât de glamour este o binecuvântare.

This Part in Darkness, coregrafie de Benjamin Millepied

Fiul unei profesoare de dans contemporan şi al unui antrenor sportiv, Millepied a crescut, până la vârsta de 4 ani în Dakar, în Senegal, unde a învăţat de la mama sa primii paşi de dans. În 1981, s-a mutat cu părinţii la Bordeaux, iar la 10 ani a început dansul clasic cu Vladimir Skouratov şi Sylvie Tarraube-Martigny. La 13 ani, în urma unei audiţii şi a unei derogări de vârstă, a fost admis la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Lyon.

În 1993, a intrat la “American Ballet” din New York şi, doi ani mai târziu, a primit primul rol la prestigiosul “New York City Ballet”, în “2&3 Parts Invention”, de Jerome Robbins.

În 2002, şi-a început şi cariera de coregraf, creând la Londra “Triple Duet”. Au urmat coregrafii pentru marile trupe, cum sunt cea a Operei din Paris, a “American Ballet Theatre”, şi a “Ballet Mariinsky”.

În 2004 a devenit director artistic al “Morriss Center Dance” la Bridgehampton (New York), iar în 2009 a propus prima sa coregrafie importantă pentru “New York City Ballet”, “Quasi una fantasia”, pe cvartetul de coarde omonim de Henryk Górecki.

Dintre creaţiile sale, să amintim “Sarabande” (2009), “Years Later”, dedicat lui Mikhail Baryshnikov şi dansat de către acesta (2009), “This Part in Darkness” (2011), “Les Sylphides” (2011), “5 Shorts Films for Philip Glass” (2011), “Le Spectre de la rose” (2011), “Two Hearts” pentru “New York City Ballet” (2012), “Reflections” pentru “Théâtre du Châtelet” (2013), dar şi “Main dans la main”, la Festivalul Internaţional al Grădinilor de la Chaumont-sur-Loire (2010) şi deja menţionata coregrafie pentru filmul “Lebăda neagră”.

Natalie Portman şi Benjamin Millepied, Oscar Party în februarie 2013

Arta sa a fost recompensată cu “Prix de Lausanne”, în 1994 şi “Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres”, în 2010.

Benjamin Millepied a explicat, într-un interviu acordat jurnalistelor Aurélia Vertaldi şi Ariane Bavelier, că nu se pregăteşte pentru o revoluţie la Opera din Paris. “Vreau să păstrez ceea ce este solid şi să aduc înnoiri”. Doreşte să creeze un workshop de coregrafie pentru a uşura munca dansatorilor care au propriile lor idei de producţie. Şi “dacă ei nu idei, am eu şi pentru ei”. Intenţionează să colaboreze şi cu alte instituţii pariziene. “Pentru a crea coregrafii, am nevoie de dansatori cu care să comunic, care să mă uimească şi să mă atragă”, a mărturisit el.

După Serge Lifar, niciun coregraf n-a condus Opera din Paris până la Millepied. În urmă cu patru ani, el declara: “Voi deveni director de Companie pentru a repune dansul în centrul artelor, pentru a suscita dorinţa de a crea şi a emoţiona oamenii zilelor noastre”. Este un program care l-a recomandat şi pentru noua funcţie.

Benjamin Millepied dansează aşa cum respiră. În calitate de coregraf caută dansatori expresivi, care să sugereze o atmosferă din câteva gesturi, şi suficient de muzicali pentru a “povesti” în maniera lui Ceaikovski sau a reda nuanţele infime ale pasiunii dintr-o “Nocturnă” de Chopin. Este atent la înlănţuirea paşilor, a ideilor, a imaginilor. Este plin de idei. A coregrafiat Bach pentru Lil Buck, stea a “jockin” (hip hop pe poante) şi a pus în scenă mici filme-coregrafie ale vieţii cotidiene pe muzica lui Philip Glass.

Între rigoarea de tip franţuzesc şi dezinvoltura americană, Benjamin Millepied şi-a impus stilul şi numele în lumea dansului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.