Berbeceanu: „Cum aș putea să-mi doresc ca băiatul meu să crească în această țară?!”

Fostul şef al BCCO Alba Iulia Traian Berbeceanu a acordat un interviu în exclusivitate publicaţiei HunedoaraLiberă.ro la exact un an de când anchetatorii au intrat cu mascaţii în locuinţa sa. Berbeceanu întreabă în continuare retoric cum ar putea să-și crească băiatul în această țară după ceea ce i s-a întâmplat lui, lăudând în același timp DNA.

Hunedoara Liberă.ro: Domnule comisar-şef, câte s-au schimbat în jurul dumneavoastră în ultimul an?

Traian Berbeceanu: S-au schimbat toate… S-a schimbat faptul că nu mă mai simt poliţist. Pentru mine, noţiunea de muncă de poliţie înseamnă ceea ce am făcut înainte, nu ce fac acum, deşi nu desconsider celelalte activităţi. S-au schimbat abordările mele în ceea ce priveşte societatea românească, clasa politică, sistemul per ansamblul lui cu instituţiile statului, s-a schimbat percepţia mea despre ce înseamnă dreptate, despre cum se face dreptate.

Cred că şi românii îşi schimbă percepţia despre clasa politică…

În accepţiunea mea şi în mintea mea, politica este altceva: ideologii, concepte cu care să convingi oamenii să te aleagă. Din păcate, nu găsesc nicăieri nici ideologii, nici concepte, nici strategii, observ numai o mare golănie. Nimic altceva.

În ultimul an a crescut încrederea românilor în DNA, instituţie alteori criticată pentru presupuse implicaţii politice. De ce oare?

Este o structură care a dovedit că este independentă, că ştie să-şi facă treaba, că ştie să identifice marile probleme penale din România şi ştie să-i tragă la răspundere pe cei implicaţi în activităţile de corupţie complexe. Este foarte important că acum se recuperează prejudiciile imense create statului român. Pe mine, ca cetăţean, asta mă intersează până la urmă: să se recupereze prejudiciile.

Au fost voci care au spus „Lasă că aşa îi trebuie lui Berbeceanu, să vadă şi el cum e să fi legat fără motiv”. Ce le spuneţi acum?

Noi ne-am făcut datoria din punctul meu de vedere cu vârf şi îndesat, am muncit adesea peste limitele biologice ale organismului uman. Niciodată eu sau vreun subordonat de-al meu nu ne-am gândit măcar să fabricăm probe împotriva cuiva, oricât de convinşi am fost noi că o anumită persoană comite infracţiuni, dacă nu am reuşit să dovedim dincolo de orice dubiu lucrul ăsta, nu am luat nicio măsură. Un procuror din structura DIICOT spunea că cel mai mare păcat în lumea asta judiciară este să arestezi sau să trimiţi în judecată un om nevinovat. Este şi o vorbă: decât să arestezi un om nevinovat, mai bine laşi unul vinovat liber până îi dovedeşti vinovăţia.

Puţini români şi-au închipuit că România reală este România care ne este descrisă, de exemplu, în rechizitoriul în care cei trei autori ai dosarului dvs. sunt trimişi în judecată. Puţini şi-au închipuit că sunt posibile acele lucruri.

Şi mai puţini sunt cei care au crezut că eu am sesizat oficial instituţiile statului, şi le-am atras atenţia că avem informaţii, avem probe… Din nefericire sistemul, persoane importante din sistem au reacţionat invers, s-au calat împotriva mea şi au pus umărul la ceea ce s-a dovedit a fi o represiune nedreaptă în România, ţară membră UE, NATO… Nu aş vrea să par naiv, dar am mari speranţe că nu se va mai întâmpla aşa ceva vreunui poliţist. Am încredere în justiţie şi acum.

23 octombrie 2013, o dimineaţă plină de emoţie. Când aţi ştiut că se va întâmpla asta, că veţi fi arestat?

Ştiam că se va întâmpla la modul acesta, nu ştiam când. Am ţinut foarte mult la instituţia Poliţiei şi la structura DIICOT, iar prejudiciile de imagine la adresa celor două instituţii sunt incomensurabile. DIICOT s-a înfiinţat pe structurile de combatere a criminalităţii organizate. Fără falsă modestie, noi i-am crescut pe procurorii DIICOT, de la noi au învăţat toate metodele investigative, am crescut împreună. Astăzi, o spun cu toată durerea, că sunt foarte dezamăgit de ceea ce înseamnă Poliţia Română şi DIICOT…

De ce?

Vă amintiţi grupările care terorizau Deva şi judeţul Hunedoara, astfel de grupări au existat şi la Sibiu şi la Alba. I-am destructurat, i-am trimis în judecată pentru fapte deosebit de grave, pentru fapte de crimă organizată, pentru infracţiuni cu violenţă, pentru toate felurile de crimă organizată. Aceste persoane au depus reclamaţii împotriva mea, cei mai mulţi la intervale de 10-12 ani de când i-am cercetat. Unii sunt şi condamnaţi, au apărut în faţa a zeci de instanţe, la zeci de termene, niciodată vreunul nu a făcut vreun denunţ mincinos împotriva mea. Acum, pentru că a fost terenul fertil, au făcut declaraţii care mai de care mai halucinante.

Acum un an spuneaţi că nu vreţi ca băiatul dvs. să crească în această ţară. V-aţi schimbat atitudinea?

Nu. Îmi doresc tot mai mult lucrul ăsta. În acest an, eu şi familia mea, echipa mea, am fost hăituiţi şi hărţuiţi şi terorizaţi. Cum aş putea să-mi schimb punctul de vedere? Eu sunt tot suspendat. Echipa mea, din primul loc pe ţară, a ajuns pe ultimul, penultimul loc…Cum să-mi doresc ca fiul meu să crească aici? Înainte de 23 octombrie 2013, cu câteva luni, copilul meu nu mai dormea acasă. Nici asta nu s-a schimbat! Aseară, după ce l-am lăsat pe Bogdan la socrii mei, i-am spus soţiei mele: îţi aminteşti că exact în urmă cu un an l-am lăsat aici pe Bogdi şi nu l-am mai văzut 33 de zile?…

În munca de combatere a criminalităţii organizate, aţi avut de-a face cu politicieni?

Când lucrezi în zona de macro-criminalitate economico-financiară, ai de-a face cu elementele cele mai josnice din societate, cele mai perfide, dispuse la orice fel de acţiune menită să-i scape de răspundere în faţa legii. Te loveşti şi de oameni extrem de potenţi financiar susținuți de cercuri politice, economice şi de interese foarte puternice. Asta e munca de crimă organizată. Cum ar putea un poliţist să mai rişte să se infiltreze, să obţină informaţii, ştiind că i se poate întâmpla ceea ce am păţit eu.

Aţi simţit vreodată presiuni din partea acestor cercuri?

Categoric, la fiecare dosar important. Dar nu am ţinut cont, am mers mai departe. Am crezut că, dacă eşti cinstit şi îţi faci datoria, statul te protejează. Eu refuz să cred că statul este constituit de aceşti oameni. Trăiesc încă cu speranţa că, în structurile statului sunt şi oameni de calitate, deşi totul este foarte politizat.

Apropo de speranţe. În aceste zile unii îşi adâncesc speranţele, alţii renunţă la ele.

La nivel practic, nu e destul să sperăm. Nici la mine-n ogradă nu va fi mai bine dacă nu pun mâna să fac ceva. Trebuie şi muncă şi responsabilitate. Nu-i suficient să speri, trebuie să şi acţionezi. Acum de exemplu, poporul român va avea posibilitatea să acţioneze, urmează alegeri prezidenţiale, foarte importante. Eu ştiu categoric pe cine nu trebuie să votez! Asta îmi este cel mai clar în minte şi în suflet. Sunt foarte hotărât şi determinat să merg şi să-mi exercit dreptul la vot. Dar din ofertă ştiu pe cine nu trebuie să votez.

Sunt mulţi cei care nu merită votaţi?

Nu o să votez niciodată un preşedinte când nu am certitudinea că acea persoană poate să se ridice deasupra luptelor de partid, că poate să se ridice deasupra luptelor dintre structurile statului, că poate să garanteze cu adevărat că justiţia funcţionează în România fără implicaţii din partea politicului, fără presiuni, n-am să votez niciodată un om de genul ăsta. Sunt foarte mulţi candidaţi care mie nu-mi oferă în niciun fel astfel de garanţii. Niciodată nu o să ne redresăm economic, dacă instituţiile statului nu funcţionează. Dacă stopăm tot ce se fură, vom fi foarte bogaţi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.