Biblia pierdută, romanul lui Igor Bergler şi una dintre cele mai aşteptate cărţi ale anului 2015, va putea fi cumpărată începând de azi, 1 octombrie, în librăriile din toată ţara.
După ce Dan Brown ne-a încântat cu poveştile înţesate de intrigi, un român îi calcă pe urme cu volumul Biblia pierdută, cea mai bună carte despre conspiraţii din ultimii ani.
Cabale vechi de secole, coduri atent ascunse în plină vedere, secrete aduse la lumină care pot schimba totul şi o lume în care propaganda nu mai este o exclusivitate a războiului, ci s-a insinuat subtil în viaţa fiecărui utilizator permanent conectat şi, paradoxal, din ce în ce mai izolat.
Dorindu-se cartea-eveniment a anului 2015, Biblia pierdută are un subiect pe măsură. Oficial, profesorul Charles Baker se află în oraşul unde s-a născut Dracula pentru a participa la o conferinţă a celor mai renumiţi istorici din lume. Neoficial, scopul prezenţei sale în inima Transilvaniei este elucidarea unui mister adânc înrădăcinat în istoria familiei sale.
Membrii organizaţiei controlează pieţele financiare, mass-media şi cele mai importante industrii. Ei supraveghează internetul şi reţelele de socializare şi domină din umbră guvernele din întreaga lume. Singurul lucru care îi poate opri este adevărul ascuns de Dracula în Biblia lui Gutenberg.
Prezent la conferinţa de presă care a marcat lansarea, Igor Bergler, autorul volumului, a mărturisit: „Am scris această carte cu gândul de a cuceri piaţa americană. Dar orice cucerire începe cu o victorie pe piaţa locală. În mod surprinzător pe aceasta am obţinut-o deja. Poţi să faci un lucru bun şi printr-o reţetă inteligentă. Dacă ai talent, e şi mai bine”, a spus Bergler, la lansarea cărţii.
La lansarea volumului, Igor Bergler
El a amintit că romanul său nu este o copie după Dan Brown sau Umberto Eco, dar a precizat că, în calitate de regizor, modelul său a fost Charlie Chaplin.
Jean Harris, traducătoarea volumului, consideră că această carte este ca un film, adăugând: ”Dar calitatea cea mai mare pentru marele public e caracterul vizual debordant al cărţii. Deşi plină de informaţii, burduşită de referinţe şi de jocuri la mai multe niveluri, Biblia pierdută nu se citeşte, ci se vede, exact ca un film, ca un film foarte bun”.
Autorul, Igor Bergler, a mărturisit că s-a pregătit pentru această carte „dintotdeauna”, scriind-o efectiv în patru luni. „Am început-o pe 3 octombrie anul trecut şi nu am făcut altceva decât să scriu”.
La rândul lui, Ovidiu Enculescu, directorul general al Grupului Editorial Rao, completează: „Pe plan local succesul romanului lui Igor Bergler face deja istorie cu cele 10.000 de precomenzi ale sale, o cifră record pentru România, dar şi prin campania sa de marketing, o premieră pentru piaţa de carte de la noi. Biblia pierdută are toate ingredintele să devină un adevărat bestseller internaţional. Cartea este deja tradusă în engleză, (traducătoarea) Jean Harris pregătind versiunea pentru piaţa americană, urmând ca romanul să fie prezentat la Târgul de Carte de la Frankfurt”.
Cartea Biblia piedută are, în acest moment, peste 10.000 de precomenzi, cifra reprezentând un record pentru piaţa de carte românească, în condiţiile în care, în ţara noastră, o carte devine bestseller dacă se vinde, în medie, în 5.000 de exemplare pe parcursul unui an sau doi. Romanul lui Igor Bergler beneficiază de o campanie de marketing fără precedent în România, pagina de Facebook a trecut de 12.000 de fani în numai patru luni de la lansare, iar cele două trailere ale cărţii au adunat şi ele aproape 40.000 de vizualizări.
Igor Bergler alături de Directorul Editurii RAO, Ovidiu Enculescu
În cele mai importante librării din România şi din ţară, romanul va beneficia de standuri individuale, iar la târgul de carte Gaudeamus din acest an romanul va fi, de asemenea, extrem de bine reprezentat.
”Ca să rămânem în lumea metaforelor literare putem compara romanul de faţă cu un trandafir. Descoperirea continuă a surprizelor şi a capcanelor aşezate în uriaşul puzzle construit de romancier poate fi asemănată cu operaţiunea de cojire a unei cepe. Iar sensurile lui nenumărate, cu mulţimea de petale care ar putea fi o metaforă pentru tot atâtea sensuri ale romanului, care se îmbrăţişează unele pe altele, se ascund într-un joc continuu, între pudoare şi exhibiţionism, între timiditate şi dorinţa de a fi dezvăluite şi înţelese. Da, cartea aceasta este o carte despre conspiraţii şi o carte despre Dracula într-un anume fel. Acest nivel este impecabil. Amestecul acesta de realitate – uneori foarte exactă şi descrisă maniacal – şi ficţiune i-a făcut pe unii comentatori să îl compare cu cel din romanele lui Dan Brown şi, într-un anume fel, aşa este. Deoarece procedeul tehnic de construire a suspansului, a intrigii, ritmul ameţitor şi naşterea unei enigme dintr-o realitate istorică este comun celor doi autori. Dar nu este numai atât. Sau, mai exact, e mult, mult mai mult decât atât. E o construcţie care ar putea fi asemănată cu un clopot al lui Gauss, asimetric, în care latura care urcă e mult mai lentă şi mai puţin abruptă decât cea care coboară brusc şi surprinzător.
Pe acest pretext de roman cu mare priză la public a aşezat autorul această construcţie complexă care trăsează o ambiţie mult mai mare. Sunt lămuritoare, în acest sens, fragmentele din carte care fac referire la acele Kunstkammer, cabinete de curiozităţi care imită în mic întreaga cuprindere a lumii, cum sunt cele descrise în carte – ale împăratului nebun Rudolf al II-lea şi, cinci sute de ani mai târziu, al comisarului Nicky Ledvina. Acest nume nu este întâmplător, ci poartă numele unui comisar, sau mai degrabă al unei combinaţii de două personaje dintr-un film cehoslovac celebru, Nick Carter, superdetectiv”, afirmă Jean Harris.
„Dacă la Umberto Eco vorbim despre romanul poliţist, în Biblia pierdută, nivelul cel mai de jos al desfăşurării acţiunii este mai degrabă de tipul thrillerului de acţiune cu accente de horror, uneori cu inflexiuni de roman gotic. Şi, peste toate astea, e şi un roman despre conspiraţii, compus parcă din elementele unui puzzle cu piese infinitezimale, pe al cărui sens nu reuşeşti nici măcar să îl intuieşti înainte de final…”
Iluminările sunt înfloriturile de la începutul paragrafelor, care în această Biblie corespund cu capitolele. Acestea se făceau de mână. În special în mânăstiri. Noi nu mai suntem obişnuiţi cu stilul acesta care se trage din scrierea gotică. De fapt, se mai numeşte şi Textura gothica, deşi caracterele sunt latine. Pe vremea când încă nu se inventase tiparul, nicio carte nu semăna cu cealaltă. Călugării le copiau, dar de fiecare dată într-un exemplar nou exista, în plus faţă de text, contribuţia lor artistică. Se spune că Gutenberg ar fi tipărit în total 180 de Biblii, dar se cunosc doar 12 Biblii tipărite pe pergament din piele de viţel. Biblia lui Gutenberg se pare că este prima carte tipărită vreodată. Finanţată de Vlad Ţepeş.
Pe acest pretext de roman cu mare priză la public a aşezat Igor Bergler această construcţie complexă care trădează o ambiţie mult mai mare, care ţinteşte romanul total.
Trei crime macabre îi schimbă planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton, aflat la Sighişoara pentru o conferinţă de istorie. Cea mai controversată figură a Europei de Est, Vlad Ţepeş, a finanţat un proiect ambiţios care avea să schimbe faţa întregii lumi. Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiţi iniţiaţi. În 1455, codul este ascuns în prima lucrare tipărită vreodată, Biblia B 42, cunoscută ca şi Biblia lui Gutemberg.
Astăzi, Vlad Ţepeş e Dracula şi Dracula e Vlad Ţepeş. Sunt două feţe inseparabile ale aceleiaşi monede. ”Atât că, pentru Igor Bergler, feţele sunt nesfârşite, ca în sălile de oglinzi din bâlciurile de odinioară sau ca în secvenţa cu oglinzile care îl multiplică la nesfârşit pe Charles Foster Kane al lui Orson Wells.
O adevărată Odisee culturală care îmbină desăvârşit momente de umor fin, episoade de suspans autemntic, mesaje ascunse şi coduri secrete minuţios construite, cartea-eveniment a anului captivează de la prima propoziţie şi oferă o experienţă literară de neegalat.
”Istoria nu a fost niciodată mai bine îmbinată cu spaimele prezentului”, scria Simona Epuran, profesor la State Cleveland University.
”Arta suspansului lui Dan Brown întâlneşte cultura enciclopedică şi umorul lui Umberto Eco”, mărturisea Calvin Moore de la Harvard University.
”Un puzzle de o inteligenţă diabolică. Cea mai bună carte despre conspiraţii din ultimii ani”, completează Catherine Melissa Park de la Columbia University. Umorul lui Igor Bergler e foarte special şi e prezent la tot pasul. Câteodată e cald şi blând, însă nu de puţine ori devine grotesc şi muşcător.
Personajul este un road novel. De la Sighişoara la Praga, de la Praga la Londra, apoi la Washington şi înapoi la Bologna. Pe măsură ce personajul străbate globul, stilul naraţiunii se schimbă pe nesimţite şi începe să semene din ce în ce mai mult cu stilul de scriitură şi chiar de cinema.
Construită ca un puzzle uriaş ale cărui piese se aşază la locul lor abia la final, scrisă într-un ritm ameţitor, plină de surprize şi răsturnări de situaţie neaşteptate, Biblia pierdută este cartea pe care nu o poţi lăsa din mână.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.