Biserica Evanghelică, agent imobiliar

O afacere imobiliară pusă la cale de Biserica Evanghelică la Brașov: retrocedarea clădirii-monument în care funcționează muzeele de Artă și de Etnografie și Folclor. Acest lucru s-a întâmplat în 2012, în urma unei decizii judecătorești controversate, cu ajutorul politic al unor instituții de stat. Klaus Iohannis, fostul primar al Sibiului, Ingrid Zarrour, fostul președinte ANRP, și indiferența „programată“ a lui Adrian Iorgulescu, fost ministru al Culturii, reprezintă trioul care a pus în pericol patrimoniul inestimabil al celor două instituții.

Nu s-a ținut cont de faptul că în aceste imobile a funcționat în perioada interbelică sediul Grupului Etnic German, aflat sub coordonarea lui Andreas Schmidt, un apropiat al lui Adolf Hitler. Atunci, Biserica Evanghelică cedase această clădire naziștilor, care, apoi, a fost confiscată de statul român, potrivit Tratatului de Pace de la Paris.

În perioada regimului comunist, imobilele au fost transformate în muzeu, adăpostind numeroase exponate din istoria culturală a Transilvaniei. În mod pervers, noul proprietar al clădirilor a impus condiții drastice de funcționare, pe baza unui contract, pe o perioadă determinată – 10 ani.

Precizăm că funcționarea celor două muzee este în continuare foarte dificilă, mai ales în condițiile în care Consiliul Județean Brașov, în subordinea cărora se află, și-a manifestat dezinteresul față de cele două instituții de cultură.

Era evident: imobilul a fost în proprietatea naziștilor

În recursul depus la Curtea de Apel Brașov, în data de 9 august 2011, avocații Consiliului Județean și ai Muzeului de Etnografie și Folclor susțin că „acest imobil a fost preluat în proprietatea statului de la Grupul Etnic German din România în baza legii nr. 485 din 7 noiembrie 1944, care a abrogat legea nr. 830 din 21.11.1040, pentru constituirea Grupului Etnic German, reprezentantul Partidului Muncitoresc Național-Socialist German din ţara noastră. Este de menționat că legea 485/1944 a urmărit înlăturarea efectelor Dictatului de la Viena din 30.08.1940, prin care s-a impus un regim de excepție minorității germane din România, potrivit căruia cetățenii germani din ţara noastră afiliați Grupului Etnic German formau o corporație de drept public, cu personalitate juridică, ce se afla sub protecția Germaniei naziste. Totodată, aşa cum rezultă din Raportul Președintelui Consiliului de Miniștri și al Ministerului Justiției nr. 357.085 din 7 octombrie 1944, adoptarea legii nr. 485/1944 a apărut ca o necesitate istorică la momentul respectiv, și nu ca un act abuziv care a avut drept scop restabilirea suveranității statului român și a egalității cetățenilor acestuia în faţa legii, precum și executarea dispozițiilor art. 15 din Convenția de Armistițiu. Actul normativ, respectiv legea 485 din 7.10.1944, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 8.10.1944, este anterior perioadei 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (n.r. – toate legile de reconstituire a dreptului de proprietate se referă la perioada de după 1945). Este irelevant faptul că Grupul Etnic German nu s-a intabulat în CF, convenția încheiată, care constituie act perfect valabil de transmitere a dreptului de proprietate, menționează la punctual 12, lit. b, că „în proprietatea Grupului Etnic German se predă…“. „În consecință, convenția are valabilitate între părțile contractante și a avut loc translația dreptului de proprietate extratabular necontestată de părți la data încheierii, imobilul fiind folosit ulterior transmiterii dreptului de proprietate către Grupul Etnic German, care organiza diferite întruniri specifice, ceea ce demonstra faptic, dar și de drept, calitatea de proprietar“.

Concluzia falsă a instanței

Mai mult, reprezentanții statului roman menționează că „instanţa de fond afirmă în mod absolut și în aceeași măsură eronat, ca o stare de fapt evidentă, deși nu s-a administrat nicio probă în acest sens, că „Biserica Evanghelică nu a transferat niciodată dreptul său de proprietate asupra imobilului către Grupul Etnic German“. Concluzia instanţei este evident falsă, întrucât imobilul a fost folosit de către Grupul Etnic German, fiind de notorietate faptul că adunările grupului filogerman de la acea dată erau organizate și ținute în acest imobil, iar reclamanta nici nu a dovedit că acest imobil a fost închiriat Grupului Etnic German.

„Intabularea și caracterul constitutiv al dreptului de proprietate are efecte erga omnes, în sensul opozabilității faţă de terți, dar între părțile contractante, convenția de înstrăinare este perfect valabilă. Caracterul constitutiv de drepturi al operațiunii formale de intabulare nu poate fi opus principiului liberului circuit civil al imobilelor. Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare nu mai introduce acest principiu al caracterului constitutiv de drepturi prin intabulare, susținând doar necesitatea intabulării în cazul înstrăinării imobilului“, se mai arată în argumentația reprezentanților statului, care au atacat cu apel decizia luată de Tribunalul Brașov.

Același proces, pierdut de Biserica Evanghelică în 1950

Acest litigiu asupra imobilului în care funcționează cele două muzee a mai făcut obiectul unui alt proces desfășurat în 1950, când Biserica Evanghelică, la doar câțiva ani după ce a predat, de bunăvoie, clădirea din str. Ferdinand 21-3, către Grupul Etnic German, a cerut-o înapoi, în instanţă. Atunci, Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 81 din 21 ianuarie 1950, a respins „ca nefondată acțiunea intentată de Comisiunea Bisericească Evanghelică din Brașov contra statului român“.

Instanţa a luat această decizie „văzând că, din convenția din 11 august 1942, rezultă că conducătorul Grupului Etnic German, A. Schmidt, a primit averile bisericilor predate de Episcopul din Sibiu, (…), văzând că prin decretul-lege nr. 275 public. în M. Of. din 21 noiembrie 1940, Grupul Etnic German este declarat persoană juridică română de drept public, personalitate juridică, ca element alcătuitor al statului român. Grupul poate arbora, pe lângă drapelul statului român, și drapelul poporului german (…), văzând că comunitatea germană organizându-se pe atunci după principii totalitare național-socialiste, cu un singur conducător, doctrina național-socialistă s-a contopit cu Grupul Etnic German și, ca urmare, această grupare s-a supus programului unității de comunitate germană, organizându-se după punctele de vedere rasiale și cu secțiuni de asalt, de gardă, de muncă, de asistenţă, ale concepției național-socialiste (…), văzând că în acest sens precis este convenția din 11 august 1942 și că în alineatul final se dispune predarea averii Bisericii reclamante, iar scopul principal îndoctrinarea Bisericii și includerea ei în corpul politic al Grupului, independent de statul român, iar ca urmare a îndoctrinării, Grupul Etnic German excludea altă activitate bisericească decât acea pastorală, iar predarea averii confirmând noua directivă: o singură ideologie, o singură voință, un singur patrimoniu germano-fascist“.

Revenind la zilele noastre, situația muzeelor de Artă și de Etnografie și Folclor este dezastruoasă. Clădirea comună în care acestea își desfășoară activitatea a fost retrocedată Bisericii Evanghelice, iar momentan muzeele sunt chiriașe ale Bisericii pe o perioadă de 10 ani. Există un contract de închiriere propus de Biserica Evanghelică Consiliului Județean Brașov și celor două instituții de cultură, dar în termeni de dictat (va urma)

Material preluat cu acordul site-ului ancheteonline.ro

Biserica Evanghelică, un agent imobiliar păcătos (I)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.