Bietul Zgonea, aşteptînd cuminte pe băncuţa din holul DNA Ploieşti. Nici nu ştiu dacă fostul preşedinte de Cameră a ajuns în situaţia unui om intrat la mare încurcătură. Se poate compara cu procurorul Negulescu, cel care lua pielea de pe diverşi chemaţi la cercetări şi interogatorii. Nenorocire pentru amîndoi sau decont de viaţă? Nu mă pot bucura de nefericirea lor, dar nu pot să trec peste spectaculoasa schimbare de condiţie suferită de amîndoi. Cu nişte ani în urmă, am fost la o emisiune TV la care Zgonea zicea mereu: „Eu, ca Parlament… Eu, Cameră a Deputaţilor…“. Nu-i exclus ca procurorul Negulescu, în discuţiile sale cu cercetaţii, să le fi zis: „Eu, ca DNA, nu pot ierta…“. El, ca fost procuror… Zgonea, ca fost Parlament…
Ce viteză nebună de schimbare! Parcă lumea merge pe o bandă rulantă de la aeroport şi aceasta se deplasează cu o viteză lentă, inexorabilă, egală cu viteza timpului. Hrebenciuc, Năstase, Mitrea, Dan Ion Popescu, Gabi Oprea, Sorin Blejnar, Elena Udrea, Traian Băsescu, Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga, Anca Boagiu, nişte vedete cîndva, nişte potentaţi care au crezut că au cîştigat la roata norocului, toţi au ieşit din decor fără să lase nici o urmă.
Există cîţiva politicieni cărora România le datorează ceva. Lor li s-a ridicat cîte o statuie sau li s-a dedicat cîte o monografie. De regulă, românii nu onorează memoria mărimilor lor cu cîte o casă memorială. Nici casele marilor figuri ale neamului românesc nu se bucură de o anume atenţie şi nu devin case memoriale. Sau dacă ele există, sunt lăsate în paragină. Este exemplul casei memoriale Enescu, al casei lui Ionel Brătianu şi al multora. Case memoriale noi nu se mai deschid. Românii îşi urăsc vedetele şi personalităţile. Se simt în luptă chiar şi cu cei care au murit. „Atunci, de ce să mai lupţi pentru o cauză?!“ – pare să exclame cel resemnat.
„Oricum, nu-ţi face nimeni statuie!“ Expresia aceasta cotidiană ascunde nesigura ierarhie a valorilor pentru o populaţie care se bucură la aneantizarea oricărui gest eroic.
Ce să facă românii cu statuia lui Blejnar, a lui Zgonea, a lui Băsescu, a lui Videanu sau a lui Gabi Oprea, a lui Vadim sau a lui Mitică Dragomir? Ar însemna să umple toată ţara cu personaje din Caragiale, turnate în bronz, cioplite în piatră sau în lemn. Nimeni nu vrea să pună flori la statuia unei Elena Udrea, chiar înfăţişată cu Biblia în mîini şi cu camilafcă pe cap, rugîndu-se la zeul zădărniciei, ca să-i ierte gogomăniile şi închipuirile!
Vedetele scenei politice româneşti nu trec prin viaţa noastră, ci pe undeva pe la orizont, cu micile lor escale pe micul ecran. Din păcate, viaţa noastră trece cu ele, în timp ce figurile lor se topesc în timp. Mai ceva ca umbrele de păsări migratoare. Și, spre nenorocirea lor şi a noastră, nu rămîne nimic în urmă. Doar spuma şi parfumul trecerii lor şi crîmpeie de memorie, atinse de mătasea iluziei. Și o ţară din ce în ce mai dezbinată, mai lipsită de o cale spre progres şi spre înţelegere şi unitate.
M-a căutat un prieten. Era disperat să înţeleagă ce se petrece cu noi. De ce toate acestea? În fiecare instituţie oamenii se pîndesc, se muşcă, se ameninţă. Nimeni nu îşi mai asumă nici o răspundere. Face pluta şi încearcă să supravieţuiască. Și nimeni nu se agită şi nu se alarmează în legătură cu direcţia în care ne duce apa. Unde şi cine este dirijorul acestei derute? Și de ce? Cu ce scop ascuns, cu ce inconştienţă în scăfîrlie se joacă la butoanele istoriei româneşti şi europene?
La orice m-aş fi aşteptat de la mandatul lui Klaus Iohannis. La cătinelul sasului venit în Bucureşti, la precauţia ardeleanului care nu ştie pe nimeni în tîrgul fanariot de pe malurile Dâmboviţei. La greşeli şi poticneli. Dar nu la o asemenea aiureală care îngroapă toate proiectele, toate dezbaterile despre dezvoltare, toate încercările de accesare a banilor europeni. Nici prin cele mai negre vise nu mi-a trecut imaginea unei ţări care se poate scufunda într-o asemenea mîncătorie politică menită a hrăni sufletele vanitoase de oameni nemernici.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile Petrom, OMV şi MOL – sau digitală
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.