De multă vreme n-am încasat o aşa săpuneală şi nu m-a lovit o aşa ploaie de ironii, de înjurături şi de acuze. Cică niciodată n-am produs ceva ”atât de neinspirat şi de penibil”. În fapt, am scris douăzeci de rânduri care au însoţit un filmuleţ de două minute despre fiertul ţuicii într-o povarnă. Părerea mea a fost socotită imediat ”o înfierare proletară la adresa amărâtului de ţăran român”. Cineva îmi scrie, ”lăsaţi poporul să respire” iar altcineva mă compară cu duduia care a înfierat babele care vindeau usturoi pe marginea trotuarului fără să plătească taxe. ”Cine scrie acest articol, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sau tovarăşul Cornel Nistorescu?” Iar cineva cu umor zice, ”Nistorescule, şi-a luat vecinul cazan şi nu mai cumpără de la tine?”.
Am râs, m-am înfuriat şi m-am întristat când am înţeles cât de greu este să te apropii de o îndeletnicire cu o tradiţie îndelungată şi care se pierde şerpeşte printre cauzele decăderii morale de acum. În acelaşi timp, am greşit şi eu. Am înghesuit în 20 de rânduri o poveste pe care n-o descurcă nici ANAF-ul, nici poliţia, nici Ministerul Sănătăţii, nici guvernul şi nici parlamentul.
Cea mai mare parte din producţia de alcool din România este nefiscalizată. Şi mai rău. Nu este sigură din punct de vedere medical. Nenumărate cazuri de intoxicări şi decese în grup au fost semnalate fără nici o consecinţă. Geme România de beţivii din spirt medicinal strecurat prin pâine sau de alcool contrafăcut, uneori chiar industrial, diluat cu apă. Cine taie satele româneşti din Bărăgan sau din Moldova, chiar şi prin Transilvania, nu se poate să nu remarce feţele ascuţite de potatori cu nasul roşu, umbrele care se duc împleticindu-se pe marginea şoselei, oamenii care nu leagă două vorbe şi nu pot să-ţi spună în ce localitate se află. Ciorchini formaţi din bărbaţi şi femei în faţa magazinelor săteşti mai că îţi scot ochii şi te obligă să te apropii de cauzele alcoolice ale degradării umane de peste tot, dar şi de la periferia oraşelor, mai mici sau mai mari. Cisterne, zeci de cisterne de alcool contrafăcut macină o populaţie rămasă fără locuri de muncă. În tot Bărăganul şi în sudul Moldovei fumegă fabrici clandestine de alcool şi netaxat, şi fără aviz sanitar.
Şi noi ce facem? Ne perpelim zi şi noapte despre ce declară unul şi cine cu cine va face alianţă după alegeri. Pe unii admiratori ai lui Victor Ponta i-am deranjat pentru că am socotit (ca şi acum) iresponsabilă declaraţia sa din 2014 de la „Viaţa Satului”, în plină campanie electorală, când pentru a-i câştiga pe ţărani a anunţat un soi de liber la alcool. Puţină minte, puţină judecată, puţină răspundere!
Şi de la instalarea lui Klaus Iohannis şi a tehnocraţilor săi, alcoolul se vinde peste tot, în aceeaşi debandadă, contrafăcut din te miri ce, cu cele mai rudimentare utilaje sau de casă, cu tehnici tradiţionale. În toate cazurile însă, nefiscalizat. În România, după ce mai toate fabricile faimoase de alcool au fost ”stârpite”, au mai rămas doar câteva, supravegheate cu stricteţe. Lor li se adaugă şi un număr de producători artizanali de ţuică şi palincă, înregistraţi şi fiscalizaţi, dar din păcate cocoşaţi de taxe exagerate. Nu despre aceştia este vorba, ci despre debandada, despre producţia necontrolată, netaxată şi periculoasă pentru sănătatea românilor.
Şi toată această producţie periculoasă pentru că se varsă în magazinele săteşti, unde se vinde pe sub masă, fără limite şi adeseori şi minorilor. Două treimi din România sunt acoperite de o producţie de contrabandă, cu alcool venit de peste graniţa estică sau din fabrici clandestine de la noi. Şi cele mai multe operate în colaborare cu oameni din rândul autorităţilor.
Pot unii să mă înjure cât vor. Eu rămân în continuare preocupat de starea ţăranului român şi a satului românesc. Cine trece prin comunele din Bărăgan sau de pe lângă Tecuci şi Vaslui nu poate să nu observe mulţimea de feţe alcoolice, mersul împleticit al umbrelor de pe marginea şoselelor, ciorchinii de bărbaţi cu ochii injectaţi din preajma magazinelor mixte. Mulţi dintre oamenii aceia sunt ţărani pentru că locuiesc în sate, dar în fapt ei nu sunt buni nici să-ţi păzească o capră. Fie o vând, fie o taie, fie le-o mănâncă lupul de la nas sau o pierd. Decăderea satului românesc vine din brambureala economică şi a întregii societăţi, dar de vină este şi faptul că o parte din populaţia rurală se îneacă în alcoolul prost.
Cine este responsabil şi cine este de vină? Ruşii sau noi, toţi cei care vedem fenomenul şi nu întreprindem nimic, indiferent că suntem jurnalişti, politicieni sau programatori la multinaţionale? România pierde undeva într-o prăpastie de ignoranţă şi decădere un procent important de populaţie pentru simplul fapt că nimeni nu pune problema acestor oameni, nu întreprinde nimic şi pentru că nu facem o cauză din asta. În România, cu excepţia magazinelor mari, a super şi hipermarketurilor şi în special la ţară, alcoolul a fost scăpat de sub control.
Şi duminica aceasta, la Metro, la intrare, cazanul de ţuică îmbia cumpărătorii cu preţul său de nimic! Armata de cazane ţigăneşti circulă pe la periferii şi pe la sate. Procentul accidentelor de circulaţie creşte simţitor când vine vremea tulburelului. Nimeni nu ştie dacă numărul decedaţilor se împarte în părţi egale între şoferi şi împleticiţii şi căruţaşii de pe marginea drumului.
Asta-i România, de când lumea, zic unii. Ce vreau eu, s-o schimb? Cu ani în urmă, la Copenhaga, când am intrat în fabrica de bere Carlsberg, am întrebat dacă un muncitor poate să bea o bere. Sigur că da, a spus doamna care mă însoţea. Şi două, am întrebat eu? Şi, a zis ea. Şi trei? Şi trei, dar dacă se îmbată este trimis acasă şi dacă se repetă este dat afară. Şi dacă pleacă acasă cu două beri? Atunci este dat afară imediat pentru că a comis o evaziune fiscală. A păgubit statul danez de taxele cuvenite.
În toată lumea, berea, cafeaua, ţigările şi alcoolul sunt supra-taxate. Şi în România. Numai că o uriaşă cantitate de alcool contrafăcut şi în multe cazuri otrăvitor circulă în regim de contrabandă şi scapă de ani şi ani de taxele statului român, cel care pierde, după estimarea unora, două-trei miliarde de euro anual.
Să zicem că toate guvernele României au destui bani şi pot să acopere toate cheltuielile bugetare. Să fie sănătoase! Dar oricum nu le ajung banii care sunt necesari pentru a vindeca de alcoolism şi de bolile conexe acea populaţie rurală resemnată, otrăvită cu băutură proastă, decăzută biologic şi intelectual tot din cauza alcoolului şi a sistemului scăpat de sub control.
Unii deplâng ţăranul român şi mă înjură pe mine, de parcă eu aş fi de vină că în România nu funcţionează nici o reglementare privitoare la alcoolul făcut în casă, la cazane, la calitatea acestuia sau la comercializarea lui.
În unele ţări europene, fermierii mici produc alcool într-un spaţiu destinat şi supravegheat, unde plătesc o sumă, mai mare sau mai mică, în funcţie de ţară, şi unde este certificată calitatea producţiei. Şi pleacă acasă cu producţia lor.
În România, cine are cazan de cupru făcut de ţigani se laudă la toate neamurile şi produce cât vrea. Şi vinde cât vrea şi cum poate.
În România este la mare cinste întrebarea:
– Ce te bagi, domle? Pe tine ce te interesează?
P.S. Ştiţi pe cine şi cum aleg alcoolicii?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.