Bloguri sub comunism

Înainte de a vorbi despre bloggerii din Cuba trebuie spus că în această ţară, pe care mulţi stângişti o mai văd încă drept paradisul libertăţii de capitalism, accesul la net este un privilegiu acordat doar comuniştilor de încredere, iar mailurile sunt citite de autorităţi. Internet cafe-urile sunt strict controlate, iar preţurile, imense: o oră de net poate costa un sfert din salariul mediu. Toate calculatoarele vin obligatoriu din magazin cu programe care închid automat browserul dacă sunt accesate site-uri ostile regimului. Există şi calculatoare “curate”, dar folosirea lor se pedepseşte cu până la 5 ani de închisoare. Conform unui raport al organizaţiei Reporteri Fără Frontiere, un ministru cubanez a declarat că “Internetul este cea mai mare maladie a secolului XXI”.

 

Cum scriu bloggerii în aceste condiţii? Îşi creează textele acasă, de preferinţă pe un PC “curat” (Word-ul în versiune cubaneză se închide dacă tastezi cuvinte precum “Castro”) şi apoi le trimit pe mail unui prieten din altă ţară care le poate urca pe blog. Prudenţa cere, în general, ca în textele trimise pe mail cuvinte precum “Fidel” şi “comunism” să fie înlocuite cu termeni nevinovaţi, pe care prietenul străin îi decriptează pe baza codului trimis de blogger prin SMS. Altminteri, spun ziariştii occidentali care au testat netul în varianta cubaneză, există mari riscuri să intri în vizorul poliţiei sau, dacă ai noroc, doar să ţi se închidă calculatorul înainte să apuci să trimiţi mailul. Sancţiunile pentru bloggerii prinşi scriind împotriva regimului merg de la bătăi şi arestări arbitrare până la închisoare. Pe “Voz tras las rejas”, un blog dedicat deţinuţilor politici, un blogger povesteşte experienţa sa în puşcăriile cubaneze: “Familia are dreptul să te viziteze o dată la trei luni; vizite conjugale, maxim două pe an. Trebuie să duci permanent după tine cătuşe ce cântăresc 15 kilograme. În doi ani de închisoare am avut dreptul la două slujbe religioase. Auzi permanent urletele condamnaţilor la moarte. Pentru că nu eşti separat de deţinuţii de drept comun, înveţi să trăieşti printre tâlhari, criminali, violatori”.

 

Cu toate acestea, majoritatea blogurilor sunt foarte bine scrise, deoarece autorii sunt de obicei foşti ziarişti, traşi de partid pe linie moartă. Un scurt exemplu, de pe blogul “Sin Evasión”: “E ciudat că majoritatea străinilor consideră absenţa hârtiei igienice simbolul sărăciei Cubei. Ciudat, pentru că putem înlocui hârtia igenică cu orice fel de hârtie, ceea ce nu se poate spune despre alte produse care lipsesc, precum carnea, laptele, hainele şi pantofii, detergentul ori săpunul...”.