„Blouse Roumaine, Femme roumaine”. 50 de definiţii contemporane

În ajunul sărbătorii Sânzienelor, ICR Lisabona invită publicul pasionat de artă din capitala lusitană la vernisajul expoziţiei Blouse Roumaine, Femme roumaine.

Evenimentul, organizat pentru a celebra Ziua Internaţională a Iiei, se va desfăşura în 23 iunie, în galeria de la parterul ICR Lisabona, începând cu orele 19:00. Invitaţi de onoare vor fi curatorul Cela Neamţu, personalitate reprezentativă a tapiseriei româneşti contemporane, şi marele romancier portughez Rui Zink. Pe simeze se vor afla mai mult de 50 de lucrări în tehnici foarte diverse, propuse de 46 de plasticiene din toate domeniile: pictură, grafică, sculptură, ceramică şi fotografie.

ICR Lisabona a provocat artistele invitate (între care se regăsesc nume sonore ale artei româneşti contemporane, precum Cristina Bolborea, Ştefania şi Liliana Cenean, Celina Grigore, Stela Lie, Cela Neamţu, Carmen Paiu, Marilena Preda-Sânc, Beti Vervega, Andra Bădulescu-Vişniec…), nu atât să dea o replică celebrei Blouse Roumaine a lui Matisse, opera care a inspirat expoziţia, cât să transpună iia în secolul XXI, să dea motivelor prezente pe veşmântul tradiţional o dimensiune artistică potrivită contemporaneităţii.

Vernisajul a fost nu întâmplător programat în ajunul sărbătorii precreştine a Sânzienelor, al căror mit face parte, împreună cu cel al tinereţii fără bătrâneţe, din chiar materia primordială a spiritualităţii româneşti.

Prezentă în creaţiile unor autori definitorii, plecând de la „zugravul de subţire” Pârvu Mutu şi ajungând până la Henri Matisse, dar trecând pe la Pablo Picasso, Theodor Pallady, Yves Saint-Laurent, Valentino, Iosif Berman, Carol Popp de Szathmary, C.D. Rosenthal, Nicolae Grigorescu, Camil Ressu, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza şi alţii, iia a fost în timp o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru opere însemnate. Dincolo de a fi o emblemă a eleganţei şi bunului gust nativ al unui popor, cămaşa tradiţională feminină românească are potenţialul să devină un brand de ţară autentic al României.

Elementul de noutate al expoziţiei, în contextul în care artiştii din enumerarea precedentă sunt cu toţii bărbaţi, este tocmai faptul că operele propuse publicului de această dată sunt menite a umple un gol paradoxal, reprezentat de lipsa unei consistente creaţii feminine care să fie inspirată de îndrăgitul element vestimentar.

Pe de altă parte, expoziţia se doreşte un omagiu scos din tipare pe care ICR Lisabona doreşte să-l aducă femeii din România şi va fi un prilej pentru artistele implicate să îşi expună propria viziune asupra unui simbol, a unui mod de viaţă, despre care ele sunt cele mai îndreptăţite să vorbească.

Rui Zink este profesor în cadrul Departamentului de Studii Portugheze al Facultății de Ştiinţe Sociale şi Umane de la Universidade Nova de Lisboa. A debutat cu romanul Hotel Lusitano, în 1987. A scris romane, nuvele, eseuri, piese de teatru şi cărţi pentru copii. Este, de asemenea, traducător, cronicar şi autor de scenarii de benzi desenate.

Printre romanele sale se numără: Apocalipse Nau (1996), O Suplente (1999), Os Surfistas (primul e-book portughez, 2001), Dádiva Divina (2004), distins cu Premiul PEN Club-ului Portughez, Cititorul din peşteră (O Anibaleitor, 2006; Humanitas, 2008, reeditat în 2013), Aşteptarea (A Espera, 2007; Humanitas, 2010), Destinaţia turistică (O Destino turístico, 2008; Humanitas, 2011, încununat cu Premiul Ciranda), şi Instalarea fricii (A Instalaçăodo Medo, 2012; Humanitas, 2015). Opera sa de ficţiune şi eseistică este tradusă în douăsprezece limbi. În 2009-2010 a ocupat catedra Hélioşi Amélia Pedroso/ FLAD de la University of Massachussetts (Dartmouth).

Cela Neamţu a absolvit Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Secţia Artă textilă în 1966, iar din 1970 este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. În anul 1990 este aleasă membră a I.T.N.E.T. (International Textile Network).

A deschis numeroase expoziţii personale, dintre care le amintim pe cele de la Bucureşti (1969, 1973, 1976, 1982, 1988, 1993, 2000), Iaşi (1974, 1993) Düsseldorf, Velbert, Hilden şi Bad Oyenhausen (Germania 1983, 1988), Roma (1988) Ashkelon (Israel, 1991), Soissons (Franţa, 1992), New York şi Washington D.C. (1997), Tel Aviv (2004), Galeria „Orizont” (Bucureşti 2008), Galeria „Dana” (Iaşi, 2008), Muzeul de Artă din Buzău (2009), Vision Centre (Cork-Irlanda, 2010), Galeria “Dialog“ (Bucureşti, 2011).

A primit Premiul al II-lea pentru Tapiserie al Ministerului Culturii (1978), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru Tapiserie (1984), Diploma de Onoare la Cvadrienala Artelor Decorative din Erfurt (1986), Placheta celei de-a 8-a Bienale Internaţionale de Arte din Valparaiso, (Chile, 1987). A fost distinsă cu Medalia de Aur a Salonului Artiştilor Plastici Francezi, de la Grand Palais (Paris, 2006). În 2011, Academia Română i-a acordat Celei Neamţu Premiul Ion Andreescu pentru întreaga creaţie. De asemenea, în 2011, Preşedinţia României i-a acordat Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Comandor.

„Blouse roumaine”, linogravură Bădulescu

Cela Neamțu, tapiserie

Cela Neamțu

Cristina Bolborea, Entrelacado

Cristina Bolborea

„Jocul cu Firele de Borangic” de Celina Grigore

Maria Cioată

Alexandra Budianu – „Imigrante romeno”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.