Mă înfurii uneori până la a răbufni în cuvinte nepotrivite când văd ce flecăreală televizată ”pansează” operația lui Victor Ponta. Prim-ministrul, asemeni altor demnitari români, s-a operat la un picior și toată țara se învârte în jurul rotulei sale. De ce s-a dus la Istanbul, ce-i cu prietenia sa cu Erdogan, care nu este un șef de stat din Uniunea Europeană, ci un autoritar, cine îl vizitează, cine îi ține locul, a dat bir cu fugiții pentru a amâna întâlnirea cu DNA etc. Dar de guvernul Ponta, avariat de mai multă vreme, nu se ocupă nimeni cu adevărat. După ce a ratat regionalizarea României împreună cu PNL-ul și Crin Antonescu, după ce a compromis privatizări importante (Oltchim, CFR Marfă), după ce s-a încurcat în afacerile Cuprumin și Gold Corporation, acum ratează rușinos și proiectul autostrăzii Comarnic-Brașov.
Guvernul Ponta nu se poate lăuda decât cu o creștere de încasări din taxe (fără să trimită la DNA toate marile recuperări ilegale de TVA făcute prin Ministerul Finanțelor), cu Codul Fiscal și cu câteva pomeni în stil electoral. Adică scăderi de taxe și creșteri mărunte de pensii și alocații. Atât. Educația și învățământul au continuat să fie victimele modificărilor la fiecare schimbare de ministru, sănătatea tot pe unde se afla a rămas iar infrastructura de care ne legam toate speranțele de relansare se prăbușește după trei ani de amăgiri. Acestea sunt marile rateuri ale unui guvern gălăgios, care a funcționat într-o continuă conferință de presă. Și care a fost susținut de o majoritate parlamentară confortabilă. Guvernul Ponta, dacă avea idei de relansare economică a României, dacă definea sectoare și operațiuni prioritare, avea toate mijloacele să adopte legi și să treacă la aplicarea lor. De ce n-a făcut-o și ne-am ales doar cu o Academie de Științe ale Securității Naționale? Guvernul Ponta a fost bun doar la defilări televizate și la succese de miercuri dimineață. Colac peste pupăză, ne-a mai lăsat și cu generalul de justiție pe post de premier pentru o perioadă de cel mult 45 de zile, timp în care încă un pluton de devotați își vor putea da doctoratul sau vor apuca minunate contracte cu statul. De ce ne-a lăsat Victor Ponta cu Gabriel Oprea pe post de proteză de premier? Explicația este destul de simplă. Și-a dat seama că poate. A simțit că opoziția sa este chițăită și că populația nu a sesizat nici un proiect care să o anime cu adevărat. Și nici alți politicieni mai breji nu se arată la orizont ca să își întoarcă sufletul spre ei. Cu alte cuvinte, Victor Ponta și-a dat seama că este o vreme ideală să-și repare meniscul și să cugete la brambureala guvernării sale. În loc să meargă el în cortul de pe Valea Prahovei în care promitea Dan Șova că se mută, s-a instalat la Istanbul pentru a vedea dacă mai există o cale de ieșire din fundătura în care a intrat.
Adevărul este că tipul de criză politică pe care o traversează țara noastră îi permite țâfnosului premier și mediocrului baschetbalist să încerce un dezmeticitor respiro. Nu are cine îl face knock-out și nici un adversar viclean ca o vulpe care să-i tragă scaunul de sub fund. Pur și simplu a intuit că ar fi bună o pauză pentru a se gândi pe unde iese! La București n-ar face decât să audă aceleași propuneri care ne-au dus unde suntem. La Istanbul, de unul singur, fără corul de yesmeni în jurul său, pe lângă recuperare, poate medita la principalele greșeli pe care le-a făcut. Și dacă mai este vreo șansă cât de mică, să scoată cămașa pe unde nimeni nu se așteaptă.
Guvernul Ponta, oricât de lăudăros este, a intrat în stare de avarie. Și nu de pe urma oțărelilor Alinei Gorghiu sau ale celorlalți doi opozanți cu voce mai grohăită. Și nici din cauza solicitărilor marțiale de demisie rostite de Klaus Iohannis de la Cotroceni. Guvernul Ponta este pe cale să se sfârșească prin lipsa sa de viziune, de oameni, de curaj și de proiect. Încep să se vadă cârpelile de la Energie, de la Marile Proiecte, de la Buget și pe unde a mai modernizat USL-ul din primele ceasuri de guvernare. Acum vedem că USL n-a însemnat decât împărțeală de ciolan și aproape zero schimbări fundamentale. După cum și plecarea lui Traian Băsescu s-a lăsat tot cu o continuare a aceluiași stil de a face politică. Criza de oameni a făcut din guvernul condus de arțăgosul premier un soi de mașinărie zgomotoasă, dar ascultătoare, deservită de începători împiedicați și de aventurieri păguboși.
”Guvernul Ponta mai poate fi salvat”, crede chiar Victor Ponta, din moment ce și-a permis să-și ia o asemenea pauză politico-medicală. Dacă nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie riscantă, nu și-ar fi permis extravaganța de a lipsi din țară preț de atâtea săptămâni. Nu sunt în stare să facă nimic, gândește premierul cu proverbiala-i aroganță. Or, această pauză s-ar putea să-i fie fatală, zic eu fără să știu ce se pregătește.
Nenorcirea este că nu genunchiul lui Victor Ponta este un subiect public. Dacă ar fi, l-am vindeca în mare grabă cu doctorii pe care îi avem. Drama vine de la caracterul său, de la încrâncenarea sa de a rămâne la putere și de la neputința funciară a celor care se chinuie să i-o sufle.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.