Bogdan Hossu: Majorare de lefuri cu aplicabilitate temporară

În privința legii salarizării unitare, pentru care s-a desfășurat la Sinaia un adevărat festival de lumini și sunet, există contradicții până și în privința paternității. „În ultimele două săptămâni eu și colegii din PSD ne-am adus contribuția la proiectul redactat de Guvern“, a anunțat liderul PSD, Liviu Dragnea. Premierul Grindeanu însă a încercat să mute meritele în tabăra Executivului: „Mulțumesc echipei de la Ministerul Muncii pentru ce a făcut în aceste săptămâni“. Dincolo de controversele privind paternitatea (sau maternitatea), întregul proces e plin de contradicții în termeni folosiți, în cifre și în folosirea argumentului că legea ar reprezenta rezultatul negocierilor cu sindicatele, când, de fapt, sindicatele nici nu au văzut întregul proiect. Lămurește lucrurile, în interviul acordat Cotidianul, Bogdan Iuliu Hossu, președintele Confederației Naționale Sindicale Cartel ALFA.

Simona Popescu: Care au fost motivele pentru care o astfel de lege nu s-a aplicat până acum și ce șanse credeți ca sunt ca actuala lege aflată încă în laboratoarele Coaliției să fie aplicată până la 1 iulie, după cum s-a promis?

Bogdan Iuliu Hossu: Pe un sistem heirupist este posibil să scoată orice lege, chiar dacă ea nu va avea decât o aplicabilitate temporară. Pentru că, practic, s-au mai încercat acțiuni de construcție legislativă. Nu s-au mai aplicat deoarece era prevăzut ca Guvernul, în fiecare an, să scoată o lege specială care să aloce creșterea de masă salarială pentru creșterea salariilor din sectorul bugetar. Astfel, se pare, din informații neoficiale, pentru că mai sunt zvonuri legate de acest lucru, că actualul Guvern încearcă să construiască o chestiune similară. Deși în toate discuțiile cu experții, inclusiv ai PSD-ului, în domeniul salarizării bugetare, le-am demonstrat, și au fost de acord că singura șansă pentru construcția unei legi durabile, care să reziste în timp, este ca în perioada de tranziție, practic de la început, să se facă câte o grilă de salarizare pentru fiecare an, pentru tot sectorul bugetar, și care să se aplice efectiv pentru a nu mai crea posibilitatea unor interpretări cu erori umane. De obicei, cei care muncesc la resurse umane interpretează legislația diferit de la un ordonator la altul. Pe de altă parte, pentru a da garanție lucrătorilor din sectorul bugetar că vor beneficia de o creștere conform celor stabilite… este greu de spus. Suntem, practic, în prima decadă a lui aprilie. Dar va mai fi o amânare. Am văzut că PSD a schimbat termenele încă o dată, în sensul în care, deși legea ar fi trebuit depusă în parlament mâine sau astăzi după amiază, au schimbat din nou și au zis că mai amână cu o săptămână depunerea legii. Asta nu înseamnă decât că ei nu doresc dezbaterea publică. Ar fi ca o asumare în fața parlamentului de către guvern. Deosebirea probabil va fi că este legea promulgată de Dragnea, și nu legea Guvernului Grindeanu. Mai mult pare o chestiune de imagine politică pentru cel care este inițiator, dar care, dacă va ieși prost, va fi plătită scump. Cum a plătit-o și guvernul Boc cu legea vestită a dialogului social, care a generat atât de nefericite consecințe sociale, economice și politice.

30.000 de lei ar putea avea ca salariu președintele României în 2020, când, conform ministrului Muncii și Familiei, salariul mediu din România va ajunge la 5.000 de lei

N-am văzut nici până acum legea

Ni s-a spus că este o lege care a fost făcută la partid. Dumneavoastră ați văzut această lege?

N-am văzut nici până acum legea. Colegii mei invitați la discuții au văzut numai grilele pentru sectoarele lor. Reamintesc că, de fapt, din cele 7 sectoare principale bugetare numai 5 au beneficiat de o discuție relativ tehnică, dar scurtă, câteva ore în toată structura, însă n-au beneficiat de dreptul de a avea un exemplar al grilei pentru a putea face o analiză comparativă și a vedea efectele atât pe verticala structurii, cât mai ales ca să-și dea seama comparativ cu ceea ce se întâmplă în alte sectoare.

Dar ați cerut proiectul de lege să-l vedeți?

O, da! Ni s-a promis în fiecare săptămână că în două, trei zile ni se va da, că este la calculat. De fapt, impresia noastră este că pentru anumite sectoare bugetare nici până la ora actuală nu există o bază de date cu situația în teren. Specialiștii care au lucrat la această lege de la partid, se pare că nu doresc să ia în considerare Decizia ­Curții Constituționale din decembrie 2016 referitoare la aplicabilitatea fostei Ordonanțe 20, preschimbată într-o Lege 250. Solicitarea noastră a fost să se ia în considerare, pentru că altfel, se întâmplă două lucruri. Primul: va exista un val de procese, ceea ce va înăbuși activitatea justiției prin nenumărate procese care vor avea loc. Al doilea: chiar dacă nu toată lumea va câștiga, dar va fi suficient unul să câștige, grila de salarizare care se construiește înseamnă că nu are durabilitate. Se va crea imediat o disfuncționalitate care va trebui să fie corectată, și care, practic, va crea la rândul ei un val de alte disfuncționalități.

Am înțeles că Guvernul nu are bani. Lucru care se vede din faptul că dintr-un orizont de timp inițial pentru 2020 a fost reproiectată.

„Un privat nu este ca guvernul sau administrația publică, care tărăgănează și nu realizează, ci el e interesat să realizeze cât mai rapid investiția și să o valorifice, tocmai pentru a-și acoperi investițiile acordate.“

Nu este o aplecare suficientă către mediul economic

Care este probabilitatea ca actuala lege ori să nu fie aplicată, ori să producă dezechilibre și mai mari?

Referitor la resursa materială, vreau să fiu foarte clar că diferența de masă salarială acordată este undeva în jur de de 10 miliarde de lei. Guvernul Pâslaru, iau ultima propunere care a fost în analiză, propunea 22 de miliarde pe 4 ani. Guvernul actual propune 32 de miliarde pe 6 ani. Deci, ținând cont că și-au recalculat timpul de alocare a sumei, evident că în momentul respectiv va exista o altă distribuție pe structura acordării resurselor respective. Noi avem un PIB de aproximativ 830 – 840 de miliarde. Pe o creștere de 3%. Nu pe creșterea de 5%, pe care și-o propun politicienii actuali. Asta înseamnă că creșterea PIB-ului va fi în general cam de 25 de miliarde în fiecare an, față de anul precedent. Ținând cont că bugetul de stat încasează aproximativ 30%, înseamnă că veniturile suplimentare la buget ar fi cam 8 miliarde de lei, ceea ce ar acoperi ușor rata de creștere. Evident, nu ar fi îmbunătățiri pe alte capitole bugetare, cum ar fi programele de investiții. Programele de investiții legate de politica actualului guvern, în general au fost focalizate pe ideea atragerii de fonduri europene, deci nu din resurse proprii ale guvernului, actual sau viitor, neavând nici o importanță care este.

Deci, ca resursă financiară există la limită, subliniez, o posibilitate de îndeplinire a parametrilor respectivi.

Având în vedere că proiectul actual se bazează pe o creștere constantă și consistentă a salariilor în următorii ani, fără să fie luate în calcul eventuale sincope economice, un rol va putea avea aici și Brexitul.

Pe viitor, în mod normal, guvernul actual ar trebui să fie mai focalizat pe dezvoltarea economică, și când spun pe dezvoltarea economică mă refer în principal pe faptul că vechiul guvern a reușit în decembrie să scoată Legea parteneriatului public privat, dar nici până astăzi nu sunt emise actele normative care ar trebui să dea aplicabilitatea sistemului. Toată lumea așteaptă. Este evident că prin parteneriatul public privat investițiile private ar fi stimulate. Iar un privat nu este ca guvernul sau administrația publică care tărăgănează și nu realizează, ci el e interesat să realizeze cât mai rapid investiția și să o valorifice în structura respectivă tocmai pentru a-și acoperi investițiile acordate.

Cu regret, nu este o aplecare suficientă către mediul economic, ceea ce pune sub semnul întrebării dezvoltarea.

Brexitul nu ne va afecta decât probabil în cota atribuită României pentru următoarea perioadă. Problema se pune sub două aspecte. E adevărat că respectiva cotă a părții Marii Britanii era destul de substanțială la bugetul U.E. Dar, dacă ne uităm procentual, cota ei era mai mică decât cota neabsorbită de noi ca rată de aplicabilitate. Deci, practic, faptul că ni se mai scade din bugetul alocat nu va face decât să crească procentul de absorbție al României, dar nu va ajunge la 100%, cum se speră. E o pierdere potențială, dar va fi probabil o pierdere structurală.

Acum, pentru planul doi, legat de, hai să spunem, funcționalitatea legii și aplicabilitatea ei. Dacă într-adevăr guvernul va face? Sunt mai multe elemente. Un element este legat de anumite principii care le-a spus inițial doamna ministru al muncii. Apoi, domnul Dragnea a spus exact contrariul în prezentarea domniei sale.

Marea problemă este că decidenții politici și sindicaliști folosesc termeni cu sensuri diferite

Vă rugăm să ne oferiți un exemplu.

Doamna ministru Olguța Vasilescu s-a bazat pe ideea principală că trebuie să existe două baze de raportare în sectorul bugetar pe legea unică. Una pentru personalul contractual și funcționari publici și care era salariul minim garantat în plată la nivel național. Și a doua pentru aleși, pe motiv că aleșii nu sunt salarizați deci în toată structura respectivă. Deși, în februarie acest an, Î.C.C.J. a dat o decizie definitivă și irevocabilă, într-o dezbatere administrativă între un viceprimar și primar cu instituția Primăriei, în care arătau tocmai că indemnizațiile aleșilor de fapt reprezintă raporturi de muncă, nu sub forma unui contract individual de muncă, dar sunt raporturi de muncă, iar indemnizația reprezintă o compensație în bani pentru această legătură. Ținând cont de acest lucru, faptul că se dorea o bază nouă, care era salariul mediu pe economie, se pune sub semnul întrebării principiul unui raport minim-maxim adecvat. Adecvat însemna, pe vechea lege 1 la 15. În declarația președintelui Dragnea e prevăzut 1 la 12. De ce spun acest lucru? Pentru că este un calcul relativ simplu. În momentul când aleșii se raportează la salariul mediu pe economie, viteza lui este diferită de viteza de creștere a salariului minim pe economie.

Și luăm declarațiile celor doi reprezentanți ai PSD-ului. Dna Olguța Vasilescu declara ca în 2020 salariul mediu va ajunge la 5.000 de lei. Dacă Președintele României are 6 coeficientul raportat la salariul mediu înseamnă că în 2020, domnia sa va avea 30.000 de lei ca salariu. Dacă ne uităm la declarația doamnei ministru, în același timp spune salariul minim garantat în sectorul bugetar va fi în 2020 de 1.750 lei. Este evident că raportul nu dă 1 la 12, ci dă undeva la 1 la 18. Și este clar că un asemenea sistem în loc să comprime sistemul între cel mai mic salariu și cel mai mare salariu, va face evident o decomprimare care nu este de dorit. Pentru că toate statele europene au un raport mult mai mic, de obicei 1 la 8, 1 la 10, între cel mai mic și cel mai mare salariu.

Ăsta este un aspect. Sunt alte aspecte legate de, hai să spunem, echilibrul distribuției veniturilor salariale și există, e adevărat, și o confuzie de exprimare. Pentru că marea problemă este că, atât decidenții politici, cât și sindicaliști, voit sau nevoit, din lipsă de cunoaștere sau nu, folosesc termeni cu sensuri diferite.

Fiecare înțelege ce vrea!

Ele generează, la rândul lor, afirmații contradictorii. Cea mai tipică afirmație făcută de decidenții politici este că salariul președintelui trebuie să fie cel mai mare salariu bugetar în România. Cu tot respectul, dacă discutăm de salariu de bază este una, dacă discutăm de venitul salarial este alta.

Există acum un concept, că șeful trebuie să aibă cel mai mare salariu. Ca salariu de bază este corect, pentru că așa construiești o piramidă în care funcțiile sunt raportate, ca salarii de bază, funcție de mai multe criterii, în care, inclusiv responsabilitatea, răspunderea, toate sunt luate în considerare.

Dacă vorbim însă de venit salarial, deja este incorect și nu înseamnă decât exploatarea lucrătorului, hai să spunem pe o funcție inferioară față de șeful lui. Pentru că șeful îi cere unui lucrător să facă ore suplimentare, șeful îl pune să se ducă în anumite condiții de muncă care vor trebui să fie compensate prin sporuri suplimentare. Șeful îi cere să vină sâmbăta și duminica, nu salariatul vine că îi place lui să vină și să stea la serviciu și să ia bani. Drept care venitul salarial va fi foarte posibil pentru lucrători cu funcții mai mici decât ale șefilor, să depășească veniturile șefilor.

„Una din ținte este inclusiv faptul că domnul Dragnea dorește să arate că el a făcut legea și să-și atribuie toate rezultatele politice benefice pentru el, și nu pentru Guvernul Grindeanu, care a rămas un guvern mai mult sau mai puțin politizat, dar care se pare că nu are resursele decizionale necesare.“

Unde vedeți cea mai mare problemă? Cel mai mare decalaj?

Neavând legea, nu putem face o analiză comparativă. Dar cel puțin la nivel de prezentare, se pare că la funcțiile „înalte“ ar exista un raport de echivalență, ceea ce au văzut colegii noștri. Prin comparație, conform spuselor acestora, pentru salariații cu studiile mai mici, adică pregătire medie, studii de specialitate, etc, această echivalență intersectorială nu se mai păstrează.

Din declarațiile ministrului Muncii reiese că toți sunt așezați pe același palier.

Da. Ceea ce nu este normal, pentru că răspunderile și responsabilitățile sunt diferite. Iar impresia noastră, pentru că neavând text, neavând anexe, este greu, este doar o impresie, e că de fapt nu se ține cont de funcții speciale și funcții comune. Și toată lumea va fi la comun, ca să spunem așa. Rezultatul este că în momentul respectiv efectul va fi ca întreaga corecție să o facă ordonatorul de credit prin aplicarea unor sporuri diferențiate.

Acum intrăm în altă capcană. În sensul în care doamna ministru a specificat că sporul pe ordonator este de 30%. Dar, în același timp, tot domnia sa a specificat că cele două indemnizații de hrană, fiecare în echivalentul unui salariu minim pe economie, plus vaucherul de vacanță care este promis a fi dat fiecărui lucrător din sectorul bugetar, sunt cuprinse în pachetul de sporuri. Calculând pe medie asta înseamnă că aproximativ jumătate din sporuri se duc pe aceste două drepturi marginale. Drept care, marja care îi rămâne ordonatorului de credit este undeva între 15 și 18% pe masa salarială disponibilă. Și acum să vedeți efectele. Pentru că nu este vorba numai de a face diferența salarială, cum v-am spus, dar din aceste sporuri se plătesc și lucrul de noapte, se plătesc orele suplimentare, deci marja lui de manevră va fi extraordinar de mică și neacoperitoare.

Un ministru care nu le are cu comunicarea electronică

I-ați spus dnei ministru toate aceste amănunte?

I-am spus-o în scris. Nu știu dacă a citit. Că am constatat că i-am mai dat și principii în scris, pe care le doream să fie adăugate legii, dar am constatat că domnia sa nu prea le are cu tehnica. Deci este un inadaptat, dacă vreți, la evoluția socială generală. Nu le are cu comunicarea electronică, și am constatat, cel puțin la principii că nu le citise nici la două săptămâni după trimitere. Deși le-am înregistrat și în scris la Secretariatul domniei sale, tot nu le-a citit.

„Când vorbesc despre salariu, decidenții vorbesc de brut, iar sindicaliștii vorbesc despre net. Automat, punțile de dialog, fără stabilirea unui vocabular comun sau unor termeni comuni, nu vor face decât să creeze confuzii și niveluri de așteptare diferite.“

Majoritatea lucrătorilor din sectorul economic vor dori să meargă către stat

Care este părerea dumneavoastră despre toată această desfășurare de forțe pe micul ecran, cu refren plăcut urechilor despre creșterea salariilor?

Probabil că va fi în mod clar o creștere. Nu știu dacă este o creștere benefică și nu este cumva, așa, o creștere cu toptanul, cum s-a mai făcut, ceea ce nu rezolvă disfuncționalitățile, ci se va face numai o creștere în general în masa salariaților pe diferite sectoare cu diferite procente. Dacă vreți impresia mea personală, tendențioasă, este că de fapt toată această construcție e făcută special numai ca să se facă majorarea, dintr-un singur foc, a salariilor pentru aleși. Plecând de la nivelul de viceprimar până la nivelul președintelui României. Care de fapt vor absorbi o mare parte din masa salarială care se va adăuga la masa salarială existentă în plată. Și, practic, pe acest motiv, următoarele etape de creștere salarială nu vor mai fi acordate. Lucru care nu repetă decât istoria într-o altă formă. Pentru că vreau să vă reamintesc că aleșii au mai beneficiat, în diferite tranșe, de câteva creșteri bruște și care nu creează un raport normal și o echitate, de o justiție socială în distribuția salarială și în motivarea muncii ca atare. Evident, s-ar putea să ne înșelăm, să fie mai multe ținte. Una din țintele respective este inclusiv faptul că domnul Dragnea dorește să arate că el a făcut legea și să-și atribuie toate rezultatele politice benefice pentru el, și nu pentru guvernul Grindeanu, care a rămas un guvern mai mult sau mai puțin politizat, dar care se pare că nu are resursele decizionale necesare.

Cum rămâne cu decalajele care vor apărea între salariile angajaților de la companiile particulare față de viitoarele salarii mari ale bugetarilor?

Aceasta este o chestiune care îngrijorează pentru că efectul va fi pervers. Majoritatea lucrătorilor din sectorul economic vor dori să meargă către stat. Ceea ce oricum va crea o problemă majoră. Efectul de nemulțumire al decalajului va conduce către o migrare din acest sector. Să nu uităm că migrația cadrelor medicale din sectorul public românesc s-a făcut în general către oferte majoritare din sectorul privat străin. Deci plecau dintr-un sector public într-un sector privat. Evident că diferențele salariale sunt mult mai puternice. Dar, în același timp, marea problemă este că dacă nu există un echilibru între sectorul public și cel economic, rezultatul este deficitar. În mod normal, pe medii, că analizele se fac pe medii, sectorul public ar trebui să aibă media undeva sub sectorul economic, creând un echilibru și o atractivitate în dezvoltare. Nu discutăm despre masă salarială. Problema este că, probabil, pentru echilibrare, și avem mici semnale în acest sens, în anumite domenii ale sectorului bugetar se vor face restructurări destul de masive și practic, prin pierderea locului de muncă se vor plăti, hai să spunem, și notele de plată, sau discrepanța dintre anumite nivele de salarizare în domeniul privat.

Mulți bugetari sunt complet nemulțumiți

Dacă actuala lege se va dovedi până la urmă că a reprezentat doar un festival pentru camerele de luat vederi și, veți vedea, fie că se vor menține decalajele despre care vorbeam, fie că până la urmă va fi o lege proastă, cum veți acționa?

Întâi trebuie să vedem legea. Acțiunea este determinată de gradul de mulțumire sau de nemulțumire al propriilor membri. Noi deținem structura proprie a 42% membri din sectorul bugetar. Ce pot să vă spun este că astăzi, cei din administrația publică centrală și administrația publică locală sunt complet nemulțumiți, drept pentru care deja reacționează. Avem semnale punctuale că și în alte domenii, inclusiv în educație unde doamna ministru spune că toate lucrurile sunt ok, inclusiv în domeniul sănătate, sunt nemulțumiri asupra unor disfuncționalități care apar, inerent, în discuții. Este greu de spus până nu vedem legea ca atare. Dacă legea, de exemplu, va tăia foarte multe sporuri și drepturi marginale s-ar putea ca, în esență, legea să dea venituri mai mici. Deci subliniez, venituri mai mici decât veniturile pe care le primesc cei mai mulți din actualul personal bugetar. Vom acționa în funcție de dorința membrilor noștri. Nu noi decidem. Eu pot să ies în fiecare zi la miting, dar mitingul cu o persoană nu este miting. Mitingul se face cu oameni și este decizia membrilor de sindicat dacă vor să-și exprime nemulțumirea. Vom face și mitinguri, vom face tot felul de acțiuni. La Parlament se va încerca să se facă o presiune de corecție, numai că expertiza, simulările, analizele se fac în două locuri. La Ministerul Muncii și la Ministerul Finanțelor Publice. În Parlament, poți să faci îmbunătățiri mici, punctuale, dar nu poți să schimbi filosofia unei întregi legi. În mod normal, această lege trebuia discutată înainte de a se începe să se scrie. Este încă gândirea centralist-comunistă, dictatorială, legată de „noi gândim, voi munciți“. Nu mai suntem în anii respectivi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.