Marți seară, Theresa May s-a așezat la biroul său din Downing Street 10 și, în fața a zeci de fotoreporteri, a semnat scrisoarea oficială prin care îi notifică pe liderii de la Bruxelles despre intenția Marii Britanii de a părăsi UE.
Aceasta a fost activarea oficială a Articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, cel care declanșează „divorțul“ dintre UE și un stat membru. Miercuri, la 14.20, ora României, ambasadorul britanic la UE i-a înmânat scrisoarea președintelui Consiliului European.
Cât de europeană este Marea Britanie?
„Ochii istoriei ne urmăresc“, a scris The Times. Theresa May a semnat scrisoarea către Europa având în spate portretul primului premier britanic, Robert Walpole. Este cel care, vreme de 20 de ani, a ținut țara departe de războaiele europene. „Doamnă, anul acesta au fost măcelăriți 50.000 de oameni în Europa, iar printre ei nu este niciun englez“, îi spunea Walpole soției regelui George II. Are dreptate Theresa May să meargă pe calea aceasta, mai este Marea Britanie excepțională?
Nu sunt puține vocile care spun că viitorul sună bine pentru Marea Britanie. Londra conduce Commonwealth-ul, care numără peste 50 de națiuni ce au legături economice și culturale puternice cu Londra. Este însă o viziune infirmată de Chris Patten, chiar ultimul guvernator al Hong Kong, dar și fost comisar european. „Nu am fost niciodată o națiune insulară. De la familia noastră regală (care este germană – Walpole a fost premier sub doi regi care nu vorbeau limba engleză, ci franceză) până la exporturi (care merg în proporție covârșitoare spre Europa), am influențat și am fost la rândul nostru influențați de evoluțiile din restul Europei de Vest. Suntem separați de doar 33 de kilometri de mare, care în aceste zile par niște kilometri mult mai mari“, scrie Patten.
Un pas în necunoscut
„Dragă UE, te părăsim“, „Libertate!“, exultă The Daily Express, respectiv Daily Mail. „Astăzi, Marea Britanie face un pas în necunoscut“, critică The Guardian decizia guvernului și, deopotrivă, a electoratului care a ales această cale la referendumul din iunie 2016. „Foștii miniștri îi cer lui May să respingă coșmarul unui Brexit dur“, avertizează The Independent. În Franța, Le Figaro oferă prima pagină deciziei Theresei May: „29 martie 2017: Ziua în care Regatul Unit spune adio Europei“. May pune capăt celor „44 de ani de legături cu UE“, scrie La Vanguardia, în timp ce El Pais spune că decizia lui May „va marca viitorul Europei“. „Lăsăm în urmă poezia, de acum înainte e vremea prozei“, scrie cotidianul spaniol.
Nu scapă de ce le-a fost frică
În decurs de 48 de ore, președintele Consiliului European trebuie să-i răspundă Theresei May. „Prietenii noștri din Europa ne vor spune acum care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru a rămâne pe cea mai mare piață a noastră. Este momentul în care vorbele goale și promisiunile fără acoperire ale susținătorilor Brexitului vor fi înlocuite de realitatea crudă. Ei vor decide. Nouă doar ni se va transmite. Este exact situația pe care toți premierii conservatori cu care am lucrat s-au străduit să o evite“, declară fostul ministru conservator Michael Heseltine. Este momentul în care „utopiile Brexitului“ se vor prăbuși, spune fostul vicepremier liberal-democrat Nick Klegg. Alți politicieni exultă: „Fie vom avea un acord în următorii doi ani, fie vom pleca pe 29 martie 2019 fără vreun acord și ne vom face propriile legi și vom stabili singuri cum să ne cheltuim banii. Nu văd nimic rău în viitor“, spune fostul ministru John Redwood.
Se negociază viitorul Europei
Într-adevăr, urmează doi ani de negocieri în care lupta se va da pe patru fronturi: nota de plată a divorțului (obligațiile financiare ce trebuie achitate de Londra pentru proiectele UE în care este angajată, care variază între 25 și 72 de miliarde de euro), un viitor acord comercial între UE și Marea Britanie, menținerea sau eliminarea preeminenței legislației UE și a Curții Europene de Justiție în Marea Britanie (ca o condiție pentru acordul de liber schimb amintit), drepturile cetățenilor europeni din Marea Britanie și cele ale expaților britanici din UE, o luptă în care milioanele de imigranți din Estul Europei sunt deja folosiți ca monedă de schimb de către guvernul de la Londra. Și merită notat că britanicii susțin această strategie – un sondaj al NatCen Social Research arată că 68% din britanici vor ca imigranții din UE să fie tratați ca și cei din celelalte țări.
Ce vor scrie peste decenii cărțile de istorie despre 29 martie 2017? Că a fost începutul sfârșitului ideii europene? Că a fost începutul „Europei cu mai multe viteze“? Sau poate că a fost începutul transformării Europei într-un uriaș „domeniu de vânătoare“ pentru piețele financiare? Pentru moment, înțelepciunea comună, exprimată de Chris Patten, este cea care ne poate sugera cum va arăta viitorul: „Ca în cazul oricărui divorț, cel mai mult vor avea de suferit copiii“.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.