Brexit – între DA şi NU (II)

Un referendum va avea loc joi, 23 iunie 2016, în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord (în componenţa căruia intră patru ţări: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord), pentru ca cetăţenii să decidă dacă Regatul Unit va ieşi (EXIT) sau va rămâne în Uniunea Europeană (BREXIT). Vom aminti aici condiţiile puse şi condiţiile primite de Regatul Unit pentru a rămâne în Uniunea Europeană.

Dragă Donald – aşa începe scrisoarea adresată la 10 noiembrie 2015 lui Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, de către David Cameron, prim-ministrul Regatului Unit (UK).

Scrisoarea, intitulată O NOUĂ REGLEMENTARE PENTRU REGATUL UNIT ÎNTR-O UNIUNE EUROPEANĂ REFORMATĂ, precizează ariile unde “eu caut reforme care să adreseze îngrijorările poporului britanic în ceea ce priveşte apartenenţa la Uniunea Europeană” şi explică „de ce aceste schimbări sunt necesare şi cum cred eu că ele pot fi în beneficiul tuturor Statelor Membre”.

Propunerile domnului David Cameron pentru reformă sunt următoarele, în patru arii:

1. Autoritatea economică

„Există astăzi efectiv două feluri de membri ai Uniunii Europene. Sunt membrii Euro şi membrii non-Euro. Aşa cum este rânduit în Protocolul 15, Regatul Unit are un opt-out permanent faţă de zona Euro. Alte ţări vor adera la Euro la timpul cuvenit. Dar, pentru moment, sunt nouă în afară; şi contează pentru noi toţi ca zona Euro să aibă succes. …

Ceea ce căutăm sunt principii obligatorii legale care apără operarea Uniunii pentru toate cele 28 de State Membre – şi un mecanism de salvgardare care să asigure că aceste principii sunt respectate şi sunt puse în vigoare.

Aceste principii ar trebui să includă recunoaşterea că:

– UE are mai mult decât o monedă.

– Nu ar trebui să fie discriminare şi dezavantaje pentru orice afacere pe baza monedei ţării sale.

– Integritatea Pieţei Unice trebuie să fie protejată.

– Orice schimbări pe care zona Euro decide să le facă, ca de exemplu crearea unei uniuni bancare, trebuie să fie voluntare pentru ţările non-Euro, niciodată obligatorii.

– Plătitorii de taxe în ţările non-Euro nu ar trebui niciodată să fie răspunzători financiar pentru operaţii care să sprijine zona Euro ca o monedă.

– Aşa cum stabilitatea financiară şi supervizarea au devenit o arie cheie a competenţei pentru instituţiile zonei Euro ca BCE, tot aşa stabilitatea financiară şi supervizarea sunt o arie cheie a competenţei pentru instituţiile naţionale ca Banca Angliei pentru membrii non-Euro.

– Şi orice soluţie care afectează toate Statele Membre trebuie să fie discutată şi decisă de către toate Statele Membre”.

2. Competitivitatea

“Oamenii de-a lungul şi de-a latul Europei doresc ca Uniunea Europeană să ajute la generarea creşterii şi locurilor de muncă. Regatul Unit a fost mereu un campion în a face Europa mai competitivă.

Astfel Regatul Unit salută focusul curent al Comisiei Europene pe sprijinirea creşterii economice şi pe reducerea legislaţiei nenecesare. Acesta a inclus unele măsuri importante pe care afacerile britanice le-au cerut, ca de exemplu paşii înainte către o piaţă digitală unică, care ar putea adăuga 3 procente la PIB-ul UE; şi o Uniune a Pieţelor de Capital, care va ajuta la obţinerea de finanţare antrepenorilor şi afacerilor în creştere.

Regatul Unit salută de asemenea noua strategie de comerţ publicată luna trecută, care reflectă o agendă pentru care am pledat ani întregi şi care include continuarea unor potenţiale înţelegeri comerciale masive cu America, China, Japonia şi ASEAN.

Dar cu cea mai bună dorinţă din lume, noi toţi trebuie să recunoaştem că UE poate merge mult mai departe. În particular, pentru tot ceea ce am realizat în stăvilirea fluxului de noi reglementări, povara din reglementarea existentă este încă prea înaltă. Astfel Regatul Unit ar dori să vadă o ţintă în a tăia povara totală asupra afacerii.

UE ar trebui de asemenea să facă mai multe pentru a îndeplini angajamentul său pentru un flux liber al capitalului, bunurilor şi serviciilor. Regatul Unit crede că ar trebui aduse laolaltă toate propunerile, promisiunile şi acordurile diferite asupra Pieţei Comune, asupra comerţului şi asupra reglementării usturătoare într-un angajament pe termen lung, clar care să sprijine competitivitatea şi productivitatea în Uniunea Europeană şi să conducă la creştere şi locuri de muncă pentru toţi.”

3. Suveranitatea

“Aşa cum ştiţi, întrebările legate de suveranitate au fost centrale în dezbaterea despre Uniunea Europeană în Marea Britanie pentru mulţi ani. Eu am trei propuneri în această arie.

Prima, eu vreau să punem capăt obligaţiei Marii Britanii să lucreze în direcţia unei “uniuni tot mai strânse“ aşa cum este prevăzut în Tratat. Este foarte important să fie clar că acest angajament nu se va mai aplica la Regatul Unit. Vreau să fac asta într-un mod formal, legal-obligatoriu şi ireversibil.

A doua, în timp ce Parlamentul European joacă un rol important, eu vreau să sporesc rolul parlamentelor naţionale, prin propunerea unui nou aranjament unde grupuri de parlamente naţionale, acţionând împreună, pot stopa propuneri legislative nedorite. Pragul precis de parlamente naţionale cerut va fi o chestiune pentru negociere.

A treia, eu vreau să văd angajamentele UE în privinţa subsidiarităţii implementate complet, cu propuneri clare pentru a obţine aceasta. Aşa cum Olandezul a spus, ambiţia trebuie să fie “Europa unde este necesar, naţional unde este posibil”.

În plus, UK va avea nevoie de confirmare că instituţiile UE vor respecta integral scopul din spatele Protocoalelor JHA în orice propuneri viitoare care se referă la chestiuni de Justiţie şi Afaceri Interne (Home Affair), în particular să păstreze abilitatea UK de a alege să participle. Securitatea Naţională este – şi trebuie să rămână – responsibilitatea exclusivă a Statelor Membre, în timp ce recunoaştem beneficiile lucrului împreună pe chestiuni care afectează securitatea noastră a tuturor”.

4. Imigraţia

“UK crede într-o economie deschisă. Dar am obţinut să fim capabili să facem faţă la toate presiunile pe care mişcarea liberă le poate aduce – asupra şcolilor noastre, spitalelor noastre şi serviciilor noastre publice. Chiar acum, presiunile sunt prea mari.

Soluţia este una de mărime şi de viteză. Spre deosebire de alte State Membre, populaţia Marii Britanii deja creşte. Populaţia noastră (acum de circa 61 milioane, n.n.) este setată să atingă 70 milioane în decadele următoare şi prevedem că vom deveni ţara cea mai populată din UE în jurul lui 2050. În acelaşi timp, migraţia noastră netă are o rată de peste 300.000 pe an. Acest lucru nu este sustenabil. Am făcut mulţi paşi pentru a controla imigraţia din afara UE. Dar avem nevoie să fim în stare să exercităm un control mai mare al sosirilor din interiorul UE de asemenea.

Marea Britanie a fost întotdeauna o naţiune a comerţului, deschisă, şi nu dorim să schimbăm aceasta. Dar dorim să găsim aranjamentele care să permită unui Stat Membru ca UK să restabilească un sens al corectitudinii sistemului nostru de imigraţie şi să reducă nivelul curent foarte înalt al fluxurilor de populaţie din interiorul UE către UK. Aceste lucruri nu au fost planificate şi sunt mult mai înalte decât s-a previzionat – mult mai înalte decât orice au gândit vreodată părinţii fondatori ai UE. Aceste fluxuri foarte substanţiale de populaţie au avut desigur, de asemenea un impact semnificativ asupra unui număr de State Membre, ai căror cetăţeni foarte calificaţi au plecat în masă. Astfel aceasta este o provocare împărtăşită.

Avem nevoie să ne asigurăm că atunci când noi ţări sunt admise în UE în viitor, mişcarea liberă nu se va aplica acelor noi membri până când economiile lor nu vor deveni convergente mult mai strâns cu cele ale Statelor Membre existente (sublinierile ne aparţin).

Avem nevoie de asemenea să evităm abuzul mişcării libere, o chestiune pentru care eu am găsit un suport larg în discuţiile mele cu colegii. Aceasta include interdicţii mai lungi şi mai severe la re-intrare pentru escroci şi pentru oameni care se înţeleg pentru căsătorii fictive. Înseamnă adresarea faptului că este mai uşor pentru un cetăţean UE să aducă o soţie non-UE în Marea Britanie decât este pentru un cetăţean britanic să facă acelaşi lucru. Înseamnă puteri mai mari să deportăm criminalii şi să-i oprim să vină înapoi, precum şi prevenirea intrării de prima dată. Şi înseamnă adresarea deciziilor CEJ care au extins scopul mişcării libere într-un mod care a făcut mai dificilă abordarea acestui fel de abuzuri.

Dar avem nevoie să mergem mai departe, să reducem numărul celor care vin aici. Aşa cum am spus înainte, noi putem reduce fluxul oamenilor care vin din interiorul UE reducând efortul pe care sistemul nostru de bunăstare îl poate exercita de-a lungul şi de-a latul Europei. Astfel noi am propus ca oamenii care vin în Marea Britanie din UE trebuie să trăiască aici şi să contribuie timp de patru ani înainte să se califice pentru beneficii la lucru sau locuinţă socială. Şi că ar trebui să punem capăt practicii de trimitere a beneficiului copilului dincolo de mare.

Eu înţeleg cât de dificile sunt unele din aceste chestiuni pentru alte State Membre şi aştept să discutăm aceste propuneri mai departe ca să putem găsi o soluţie care să se ocupe de aceste chestiuni.”

În final, sunt prezentaţi PAŞII URMĂTORI de urmat:

“Aşa cum am căzut de acord, detaliile reformelor în fiecare arie sunt o chestiune pentru negocierea însăşi. Dar eu sper că această scrisoare poate constitui o bază clară pentru a ajunge la un acord care ar avea, desigur, nevoie să fie obligatoriu legal şi ireversibil – şi unde este necesar să aibă forţă în Tratate. …

Eu cred că reforma în aceste arii va adresa preocupările UK şi va prevedea o reglementare nouă şi durabilă pentru apartenenţa noastră la Uniunea Europeană. Mai mult, eu cred că o astfel de reformă este nu numai rezonabilă dar şi în interesul mai larg al Uniunii Europene ca un întreg.

Regatul Unit este a doua cea mai largă economie a UE, a cincea cea mai mare în lume. Noi aducem o contribuţie enormă – politică, economică, financiară – la Uniunea Europeană. Dacă noi suntem capabili să ajungem la un acord, acesta va arăta lumii că, printre multele situaţii mai dificile la care face faţă, Uniunea Europeană este suficient de flexibilă să aplaneze îngrijorările membrilor săi.

Eu sper şi cred că împreună noi putem ajunge la un acord pe fiecare din aceste patru arii. Dacă noi putem, eu sunt gata să fac campanie cu toată inima şi sufletul meu pentru a ţine Marea Britanie înăuntrul unei Uniuni Europene reformate care continuă să sporească prosperitatea şi securitatea tuturor Statelor sale Membre.

Eu aştept să discut aceasta cu tine şi colegi mai departe, în săptămânile care urmează. Eu copiez această scrisoare către Preşedintele Comisiei Europene, Preşedintele Parlamentului European şi toţi Şefii de State şi de Guverne din Consiliul European. Al tău, David”.

Sunt de părere că, într-adevăr, reforma UE propusă de domnul David Cameron era rezonabilă şi trebuia susţinută. Ea nu s-a dezbătut însă în Parlamentul României, la Academie sau în marile universităţi, după ştiinţa mea. Atunci cum s-a decis oare cum a votat România în Consiliul European pe 19 februarie 2016?

Vedeţi posibilă o scrisoare cu titlul Dargă Donald scrisă de un premier/preşedinte român, care să sprijine propunerile britanice, sau care să facă propuneri similare pentru modificarea Tratatului nostru de aderare la UE în sensul îmbunătăţirii condiţiilor pentru România (ca de exemplu, liberalizarea preţurilor la energie şi vânzarea terenurilor către străini nu se vor aplica în România până când economia României nu va deveni convergentă mult mai strâns cu economiile Statelor Membre mai dezvoltate [până când PIB-ul Romaniei nu va atinge media PIB-ului UE])? Eu nu văd, din păcate.

Ce s-a ales de propunerile domnului David Cameron pentru o „Uniune Europeană reformată” în care Regatul Unit să se simtă confortabil?

În cursul lunilor ianuarie şi februarie 2016 au avut loc negocieri, iar pe 18 şi 19 februarie 2016 aavut loc şedinţa Consiliului European, în care şefii sau prim-miniştrii Statelor Membre au ajuns (cum oare?) la nişte concluzii şi la un acord http://docs.dpaq.de/10395-0216-euco-conclusions.pdf care va intra în vigoare imediat ce Regatul Unit va vota să rămână în UE la referenumul din 23 iunie 2016.

Acordul priveşte O NOUĂ REGLEMENTARE PENTRU REGATUL UNIT ÎNĂUNTRUL UNIUNII EUROPENE (să observăm că scrisoarea din 10 noiembrie a domnului Cameron cerea ÎNTR-O UNIUNE EUROPEANĂ REFORMATĂ).

Acordul reaminteşte mai întâi privilegiile pe care Regatul Unit le are deja prin Tratate.

Principalele puncte ale acordului sunt, conform http://www.bbc.com/news/uk-politics-32810887 , următoarele:

  • Beneficiul copilului – Muncitorii migranţi vor putea în continuare să trimită beneficiul (indemnizaţia) copilului în ţara de origine, dar sumele vor fi stabilite la un nivel ce va reflecta costul vieţii din ţara de origine şi nu cel din Regatul Unit
  • Beneficiile migranţilors – Noii sosiţi nu vor avea dreptul să ceară credite de impozit (tax credits) şi alte plăţi imediat – dar vor câştiga gradual dreptul la mai multe beneficii pe măsură ce stau mai mult, la o rată ce nu a fost decisă încă
  • Se păstrează lira sterlină – Marea Britanie nu va adera niciodată la Euro. Se dau asigurări că ţările din zona Euro nu vor discrimina Marea Britanie pentru că are o monedă diferită. Orice ban britanic cheltuit pentru salvarea naţiunilor din zona Euro care au probleme va fi de asemenea rambursat
  • Protecţie pentru Londra – Măsuri de apărare a puternicei industrii de servicii financiare a Marii Britanii care să prevină ca reglementările din zona Euro să-i fie impuse
  • Conducerea propriilor afaceri – Pentru prima dată, va exista un angajament clar că Marea Britanie nu este parte a mişcării către „o uniune tot mai strânsă” cu alte State Membre ale UE – unul din principiile de bază ale UE. Acesta va fi incorporat într-o schimbare a Tratatului UE. Dacă 55% din parlamentele naţionale obiectează la o parte din legislaţia UE, atunci aceasta va fi regândită.


Având în vedere că un acord a fost totuşi convenit în urma scrisorii sale din 10 noiembrie 2015, domnul David Cameron şi-a ţinut promisiunea şi face campanie pentru rămânerea Regatului Unit în UE: ”Ieşirea din UE ar fi un dezastru pentru Marea Britanie” ; într-o emisiune la BBC a spus că ieşirea din UE ar însemna „un deceniu pierdut” pentru Marea Britanie.

Pe de altă parte, oficiali ai UE spun că ieşirea Regatului Unit din UE ar fi o pierdere, atât pentru Regatul Unit, cât şi pentru UE. Le Monde diplomatique avertiza că UE „ar putea să urmeze Uniunea Sovietică şi Iugoslavia la coşul de gunoi al federalismelor eşuate”, dacă cedează în faţa curentelor separatiste care au lovit continentul. Unii comentatori apreciază că ieşirea UK din UE va fi începutul destrămării UE.

Şi este rău sau este bine că s-ar destrăma UE? Nu ştim, depinde. Eu cred că, aşa cum a fost concepută în 1958, ca o viitoare federaţie, şi aşa cum evoluează de atunci, în special în ultima vreme, UE este natural să se destrame, mai devreme sau mai târziu, dacă nu se reformează profund. URSS – o construcţie similară – a rezistat circa 70 de ani.

Să vedem ce decid pe 23 iunie britanicii.

Citiţi şi Brexit – între DA şi NU (I)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dr. Afrodita Iorgulescu 43 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.