Referendumul de joi din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pentru sau contra Brexit, care se anunţă foarte strâns, într-un climat eurosceptic crescând în toată Uniunea Europeană, este ultimul ca dată, după 44 de ani de numeroase scrutine în ţările europene, arată France Presse. Chiar dacă, în cea mai mare parte dintre consultări, alegătorii au răspuns DA, unele s-au soldat cu răspunsuri NU foarte zgomotoase. Dintr-o atare perspectivă, agenţia citată reaminteşte câteva dintre aceste scrutine.
– 26 septembrie 1972. Norvegia se pronunţă împotriva intrării sale în Piaţa Comună. Va reitera această opţiune în 1994. Este singura ţară care a refuzat prin referendum să adere. În schimb, Groenlanda, teritoriu danez de peste mări, a ales, în februarie 1982, prin referendum, să iasă din CEE (Comunitatea Economică Europeană).
În 1975, atunci când Marea Britanie făcea parte, de doi ani, din CEE, în urma unui referendum organizat de guvernul laburist al lui Harold Wilson, alegătorii au aprobat cu 67,2% menţinerea în Piaţa Comună. Ca şi astăzi, David Cameron cu conservatorii, Harold Wilson se confrunta cu un puternic curent eurosceptic în sânul partidului său, laburist, iar referendumul a fost modul de ieşire din această dilemă.
– Euro, NU-ul danez şi suedez, micul DA francez: –2 iunie 1992: Tratatul de la Maastricht privind UE şi moneda unică este respins de 50,7% dintre voturile cetăţenilor din Danemarca, faţă de avizul cvasitotalităţii partidelor politice reprezentate în Parlament. – Mai 1993, după un al doilea referendum, el va fi acceptat, după ce, în prealabil, Copenhaga a obţinut în mod special de la Bruxelles să nu participe la moneda euro, la fel ca Marea Britanie. – 20 septembrie 1992. Francezii nu aprobă tratatul decât la „mustaţă” (51,05% pentru). – 28 septembrie 2000. Irlanda votează în favoarea Tratatului de la Maastricht. Danemarca organizează un referendum referitor la intrarea în zona euro. 53,1% dintre alegători sunt contra. – 14 septembrie 2003: suedezii resping euro: 56% faţă de 41,8%.
– Constituţia europeană: refuzul Franţei şi Olandei. – 29 mai 2005. 54% dintre alegătorii francezi resping proiectul de Constituţie Europeană. La 1 iunie 2005, şi olandezii resping Constituţia Europeană cu aproape 62%. UE a plonjat atunci într-o criză instituţională din care nu va ieşi decât cu acordul din 2007 privind adoptarea unui nou tratat european, cel de la Lisabona, care va face să funcţioneze mai bine Europa cu 27 de membri. – Irlanda se exprimă în două rânduri în legătură cu acest lucru. – 8 iunie 2001, irlandezii resping Tratatul de la Nisa (54% nu), cu o participare la urne de 32%. Pentru acest tratat destinat să adapteze UE la extinderea în Europa de Est, partizanii lui DA nu au considerat necesar să facă campanie. După ce au obţinut garanţii asupra menţinerii neutralităţii militare a ţării, irlandezii au acceptat textul cu 62,9% din voturi în cadrul celui de al doilea scrutin desfăşurat la 19 octombrie 2002.
– Acelaşi scenariu în cazul tratatului de la Lisabona: la 12 iunie 2008, Irlanda îi spune NU. Dar textul va fi aprobat după o a doua consultare, în octombrie 2009. – În cadrul unui referendum consultativ convocat la începutul lui aprilie 2016, acordul de asociere UE-Ucraina este respins de 61% dintre votanţii olandezi (cu 32,28% participanţi). Guvernul de la Haga apreciază că nu poate ratifica tratatul „aşa cum este el la ora actuală”, chiar dacă se aplică cu titlu provizoriu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.