“Unda de şoc şi consecinţele votului pentru ieşirea Marii Britanii din UE vor dura ani de zile. Este un truism să spunem că cele mai multe pieţe financiare regretă decizia Marii Britanii, dar trebuie să respectăm forţele care ne-au împins acum spre ceea ce mereu a fost perceput ca un accident inevitabil”, scrie Jim Reid, responsabil pentru strategiile Deutsche Bank. „Nu am fost sigur că va fi Brexit, dar eram convins că va urma ceva: în Spania au avut loc duminică alegeri generale anticipate, nu trebuie să uitam alegerile prezidenţiale din SUA din noiembrie şi nici referendumul pentru modificarea constituţiei din Italia, în luna octombrie, unde Senatul ar urma să îşi vadă reduse prerogativele. Pretutindeni este loc de o revoltă împotriva sistemului care nu a reuşit să producă suficientă creştere economică pentru categoriile defavorizate, astfel încât acestea să nu resimtă efectele nocive ale globalizării şi migraţiei”.
Este relevantă analiza votului Brexit pe categorii sociale. Au votat pentru rămânerea în UE 57% dintre cei din categoriile înstărite, 49% dintre cei cu venituri medii, 36% dintre muncitorii calificaţi şi 36% dintre muncitorii cu slabă calificare sau necalificaţi. „Prin urmare, este limpede că avem de a face cu o luptă de clasă. Fie că este vorba despre gobalizare, imigraţie, inegalitate, creştere economică slabă sau o combinaţie a acestor factori, este destul de clar că status quo-ul nu mai poate dura într-un regim democratic. În cele din urmă va apărea o reacţie. Brexit a fost o reacţie importantă, iar faptul că Marea Britanie are o rată de creştere economică bună în ultima perioadă poate indica că probabilitatea apariţiei unor alte asemenea reacţii în alte state cu o creştere redusă este mare”, scrie Jim Reid.
Votul pentru Brexit a fost o revoltă a celor fără de putere, scrie Charles Hugh-Smith pe blogul său. „Prima strategie de a păstra puterea este de a le da celor fără de putere iluzia bine administrată că au autonomie şi putere de decizie. Această iluzie face din democraţie o unealtă de control foarte eficientă”, scrie Hugh-Smith.
“A doua strategie pentru a menţine puterea este limitarea opţiunilor oferite celor lipsiţi de putere. A le oferi false opţiuni, de exemplu între două variante funcţionale echivalente, oferă iluzia puterii şi în egală măsură menţine status-quo-ul elitelor de la putere, indiferent de alegerea făcută de mase. De exemplu, celor fără putere li se oferă posibilitatea de a alege între republicani şi democraţi sau între conservatori şi laburişti. Pe oricine vor alege, puterea va servi în continuare elitele, care nu fac decât să vorbească cu o singură voce pe două guri.”
În cazul în care cei fără putere încep să devină agitaţi, situaţia este gestionată prin aducerea în prim-plan a ameninţărilor exterioare, războaie, estimări economice apocaliptice, toate urmând să se concretizeze în cazul în care elitele ar pierde puterea. În cazul în care teama nu mai are efectul scontat din cauza utilizării excesive a acestei strategii, urmează să se aplice strategia divide et impera, prin controverse sociale ce sunt puse în scenă prin intermediul presei şi care distrag atenţia categoriilor sociale vizate.
În cele din urmă, categoriile de la baza piramidei sociale au foarte puţine ocazii pentru a-şi exprima nemulţumirea – petiţiile lor nu ajung nicăieri, plângerile sunt ignorate, iar demonstraţiile nu rezolvă în cele din urmă nimic. Prin urmare, când apare rarisima ocazie de a pune presiune pe elitele de la putere, aceste categorii sociale profită de ea, iar Brexitul a fost o asemenea ocazie.
Elitele de la putere din Marea Britanie ce au susţinut rămânerea în UE nu au făcut altceva decât să repete strategia care a funcţionat în ultimii 50 de ani – să sublinieze beneficiile sistemice ale apartenenţei la UE şi să scoată în evidenţă scenariile contracţiei economice în cazul părăsirii Uniunii. Din păcate pentru elitele sistemului, în ultimul deceniu beneficiile apartenenţei la UE nu au fost resimţite la baza societăţii, au fost iluzorii sau mult prea mărunte pentru a conta în viaţa de zi cu zi a familiilor. Beneficiile UE, ale globalizării s-au concentrat tot mai mult la vârful piramidei, acolo unde cei bogaţi au devenit şi mai bogaţi.
Analiştii de main stream au dreptate atunci când spun că tocmai categoriile sociale defavorizate vor avea de suferit mai mult de pe urma ieşirii din UE. Însă campania fricii pe care a dus-o tabăra REMAIN nu a funcţionat. Se poate ca Brexitul să nu avantajeze deloc acele categorii care au beneficiat cel mai puţin de pe urma apartenenţei la UE. Se poate să nu fi fost în interesul lor să voteze astfel. Se pare însă că plăcerea incomensurabilă de a priva elitele conducătoare de legitimitatea lor democratică a meritat acest sacrificiu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.