Toți care s-au speriat de Brexit au început să dea drumul la robinet. Marele târg fiscal mondial din 2016 început. Guvernele lumii au început să pompeze banii în propriile economii, în speranța menținerii pentru cât mai mult timp a tendinței de creștere economică. Japonia a dat startul primei runde cu un pachet fiscal de “șoc și uimire” în valoare de 270 de miliarde de dolari, chiar dacă puțin mai devreme sud-coreenii au luat o serie de măsuri evaluate la 17 miliarde de dolari.
Nu cu mult timp în urmă, Philip Hammond, ministrul britanic de finanțe, a anunțat că pregătește primul său buget post-austeritate în această toamnă, în timp ce Franța lui Francois Hollande și Italia lui Matteo Renzi s-au agățat de Brexit pentru a pune la încercare normele fiscale ale zonei euro.
Brexit-ul a picat ca o mană cerească pentru aceste state, scrie The Telegraph. Bruxelles-ul de abia mai scoate un cuvânt, știind că revoluționarii Frontului Național din Franța sau Beppe Grillo cu cele Cinci Stele ale sale din Italia bat la porțile puterii. Austeritatea fiscală s-a terminat în Europa. Este timpul să curgă banii publici și să răzbune toate neajunsurile din 2009 până încoace. Detaliile cu privire la planul japonez vor fi dezvăluite săptămâna viitoare. Nu vor lipsi măsurile legate de infrastructură, pentru a da un impuls și mai puternic tehnologiei.
Deja trenul Maglev a atins viteze de 600 de kilometri pe oră, dar se pare că nu e de ajuns. Planul premierului Abe prevede o creștere cu 5,6% a PIB-ului nipon, dar cifra reală va fi aproape dublă. El a amânat creșterea taxei de consum până spre 2019. Mai exact, toate pretențiile de verticalitate fiscală au fost abandonate, susține The Telegraph.
Ceea ce se întâmplă acum copiază într-un fel evenimentele din 1998 de după criza financiară din Asia, atunci când Rezerva Federală a SUA și alte bănci centrale au micșorat ratele dobânzilor. A urmat explozia finală a bulei dotcom de pe Wall Stret, cu excese similare pe Neuer Markt din Germania.
De data aceasta mixul de politici este subtil diferit. Cheltuielile publice sunt vârful de lance, susținute de bani ieftini, generați de acele rate scăzute ale dobânzilor. Japonia profită de noua ortodoxie la nivel mondial. Fondul Monetar Internațional, vocea tradițională a reținerii fiscale, dorește o creștere favorabilă a cheltuielilor pentru a scoate din letargie economia mondială, în special în infrastructură, zona cu cel mai mare efect multiplicator.
„Este imperios ca statele din G-20 să își intensifice eforturile pentru a genera creștere economică”, au susținut reprezentanții Fondului săptămâna trecută. În SUA, investițiile publice au scăzut la minimul din ultimii 60 de ani, la 2,8 din PIB, chiar dacă aeroportul Kennedy se prăbușește, unele magistrale de gaze din New York împlinesc venerabila vârstă de 120 de ani sau chiar mai mult și peste 50 de poduri din oraș sunt predispuse să cadă în orice clipă. Investițiile publice au scăzut la 2,6% din PIB în zona euro.
În Germania, canalul Kiel a fost cuprins cu totul de ape și căile ferate din țară se mai bazează în anumite locuri pe semnalizări din secolul nu XX, ci XIX. În Japonia, aceste investiții au scăzut în doar două decenii de la 9.7% din PIB la 3,9%. Nimic din toate acestea nu are sens atunci când există capital în exces în lume și că datoriile suverane în valoare de 11 trilioane de dolari se tranzacționează la randamente negative, fapt ce ar permite guvernelor să se împrumute pentru 20 sau 30 de ani pentru aproape nimic. Costurile serviciului datoriei din SUA au scăzut la doar 1,2% din PIB, de la 3% cât era la începutul anilor ’90.
“Noi credem că se poate apela, prudent, la rezerve pentru creșterea potențială a cheltuielilor și a proiectelor de infrastructură”, susțin Mislav Matejka și Emmanuel Cãu de la JP Morgan. Frumuseţea stimulului fiscal este aceea că se merge direct în venele economiei reale. O parte din cheltuielile premierului Abe vor merge la centrele de îngrijire a copiilor sau la casele de bătrâni. Poți să pui la îndoială că o țară cu datorii care ajung la 250% din PIB își poate permite să împrumute și mai mult pentru a finanța bunăstarea socială. Banca Japoniei își acoperă deficitul prin emiterea de titluri de stat în valoare de 76 miliarde de dolari pe lună.
Fostul șef al Fed, Ben Bernanke, a lansat ideea la începutul acestei luni la Tokyo a unui „program fiscal de finanțat bani”, dar unii spun că deja japonezii au început să facă așa ceva.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.