Bruges, „Veneţia Nordului”, între patrimoniu şi utopie

Cum să gândeşti un oraş vechi şi protejat de UNESCO în secolul al XXI-lea? Este întrebarea pusă artiştilor şi arhitecţilor de noua Trienală de Artă Contemporană şi Arhitectură, intitulată Bruges ca megalopolis, care va pune faţă în faţă patrimoniul, urbanismul, economia şi ecologia până în 18 octombrie.

„Am împins totul într-o oarecare măsură până la provocare punând următoarea întrebare creatorilor invitaţi să realizeze cele 15 lucrări în aer liber: Ce ar face oraşul dacă cele cinci milioane de turişti care vin să-l descopere în fiecare an s-ar hotărî să rămână aici”, explica unul dintre comisarii evenimentului, citat de Marie Maertens într-un articol din Connaissance des Arts.

Bruges, care a fost în 2002 Capitală Europeană a Culturii, este un frumos oraş romantic, cu canalele sale, un oraş care practic nu s-a schimbat din secolele XII-XV. Plimbându-te pe străzile lui fermecătoare, vizitând muzeele de pictură şi extraordinarul Historium, intri într-o altă lume, blândă, veche şi pasionantă.

Numit şi „Veneţia Nordului”, Bruges, unul dintre locurile cele mai importante din vestul Flandrei, atrage numeroşi vizitatori prin arhitectura lui gotică, dar suferă, în acelaşi timp, de imaginea lui paseistă. De la alegerea sa în 2012, primarul Renaat Landuyt a dorit să redinamizeze localitatea şi să o reînscrie în continuitatea Trienalelor începută în anul 1968, care a avut atunci numai două ediţii.

După aproape 30 de ani, proiectul renaşte, cu o anvergură internaţională.

Construcţiile din ferestre recuperate ale lui Song Dong

Doi comisari şi-au unit eforturile: Till-Holger Borchert, istoric de artă, conservator la Muzeul din Hamburg şi mai înainte la Groeninge Museum din Bruges, şi Michel Dewilde, istoric de artă şi conservator emerit al scenei belgiene.

La primele ediţii au participat artişti reputaţi, ca Marcel Broodthaers sau Panamarenko, înainte ca o schimbare a municipalităţii să pună capăt acestui tip de manifestare.

Astăzi, edilii sunt decişi să renunţe la „Bruges la Morte”, cum romantic a mai fost numit oraşul de către scriitorul Georges Rodenbach, care a făcut din el un model de Simbolism belgian, pentru a lansa un alt fel de reflectare punctată de utopie. Pentru că, în această cetate în întregime protejată, de la ultimul lampadar la peisajul înconjurător, o instalaţie de artă contemporană, fie ea şi temporară, are nevoie de o aprobare a municipalităţii înainte de a fi trimisă la UNESCO.

Daniel Dewaele

„Pentru a schimba această imagine de muzeu sub cerul liber, punctul forte al Trienalei sunt proiectele în aer liber. I-am întrebat pe arhitecţii sau pe artiştii interesaţi de tematicile urbane cum ar fi Bruges dacă ar deveni un megalopolis şi, în mod logic, ne-am îndreptat privirea către Asia, unde problemele de densitate a populaţiei şi de ecologie au crescut în mod spectaculos”, a adăugat Michel Dewilde, de la Cultuurcentrum din Bruges.

18 artişti s-au aplecat asupra acestui subiect. În decorul centrului istoric protejat al Bruges-ului, fiecare a creat o operă sau o intervenţie într-un loc public. Diferitele creaţii formează un bogat parcurs artistic. Artiştii au folosit elemente caracteristice ale oraşului, cum ar fi canalele şi clopotniţa. Inovatoare, futuriste, operele create pentru Trienală contrastează cu casele istorice ale oraşului, relevând două epoci artistice şi realizând un univers plin de frumuseţe şi poezie.

Luc Schuiten, Oraş imaginar

Trienala începe de la gară, unde The Passage Room a artistului belgian Daniel Dewaele este un container maritim transformat în birou pentru emigranţi. Pe tabla roşie a containerului se poate citi: „Ca să devii un nou cetăţean al Bruges-lui”. Această instalaţie este un pasaj cu foi pe care sunt scrise întrebări formale şi absurde…

La Béguinage, minunat loc plin de linişte, artistul japonez Tadashi Kawamata a instalat cabane în arborii calmei grădini centrale înconjurate de casele albe clasate patrimoniu mondial. Căsuţele de lemn, între artă, arhitectură şi natură, ce invită la vis şi la linişte, par suspendate, ca o aspiraţie la o viaţă elevată, în simbioză cu natura şi păstrând poezia copilăriei…

În faţa Catedralei Saint-Salvador, Song Dong, care urmăreşte atent contextul politico-cultural al Chinei sale natale şi transformările spaţiilor, a instalat o construcţie făcută din ferestre provenind de la edificii istorice chinezeşti demolate. Se poate intra în acest decor impresionant ce pare un ecou la vitraliile catedralei. O operă puternic simbolică, plină de speranţă, un univers de transparenţă, colorat.

Casă plutitoare creată de Romy Achituv

În frumoasa Piaţă Mare a oraşului, artista norvegiană Vibeke Jensen a construit un turn octogonal, acoperit de oglinzi ce reflectă porţiuni din Clopotniţa istorică. Referirea la comerţul cu diamante se află în titlul lucrării: Connect: DiamonScope.

În Piaţa Burg, Rainer Ganahl a instalat o sculptură de ciocolată, reprezentând un imobil, cu efigia Huis Ter Beurze, prima piaţă financiară din lume, ce dădea măsura bogăţiei de schimburi internaţionale din Bruges înainte ca golul Zwin să fie cotropit de nisip şi să fie tăiat accesul în oraş direct din Marea Nordului. Mirosul de ciocolată umple aerul şi este, în acelaşi timp, o interogaţie privind economia actuală…

La Sasplein, în faţa ultimei ecluze a râului Bruges, artistul Romy Achituv a construit o casă tipic burgheză care pluteşte, ca după o inundaţie, sau care ar putea fi un nou mod de locuire respectând tradiţia…

Pod pe canal al Studioului Mumbai

Seninătatea este unghiul ales de studioul de arhitecţi şi designeri americano-german, O+A care, revenind la matricea canalelor, a conceput un ansamblu acustic capabil să retransmită murmurele oraşului.

Pentru arhitecţii Studioului Mumbai, instalat la Bombay, dar cu activitate internaţională, ideea suprapopulării şi a extinderii este concretizată într-o casă-pod, în care s-a putea trăi, mânca sau dormi fără a putea niciodată să traversezi râul…

Plasticiana Anne Katrine Senstad este interesată de economie şi de reflecţiile asupra capitalismului ale lui Walter Benjamin şi propune un mediu urban legat de consumerism şi comercial. Să ne amintim că Bruges a fost oraşul financiar cel mai influent din Ţările de Jos în secolul al XIV-lea şi cel mai bogat din Europa până la sfârşitul veacului al XV-lea, atrăgându-i chiar pe soţii Arnolfini, imortalizaţi de Jan Van Eyck.

HeHe, duo-ul britanic de designeri format din Helen Evans şi Heiko Hansen, stabilit la Paris, a dorit să confrunte această imagine a trecutului cu arhitectura de astăzi prin instalarea unui stâlp electric.

„Această infrastructură, care s-a schimbat puţin în ultima sută de ani, se situează, de obicei, în afara oraşelor, în timp ce noi o plasăm în centrul acestuia, într-un mod oarecum ameninţător. Ni s-a părut interesant să ne jucăm cu contrastul între ceea ce facem şi ceea ce există în jur, aşa cum a făcut-o Camille Pissarro la sfârşitul secolului al XIX-lea pictând şeminee ce concurau cu arhitectura bisericilor. Noi, însă, dramatizăm intervenţia noastră, creând o ambianţă de catastrofă, agrementată de sunete şi lumini”, mărturiseşte Helen Evans.

Rainer Ganahl, Casă de ciocolată

Această reflecţie se întâlneşte cu cele prospective şi utopice dezvoltate de diferite expoziţii deschise în muzeele oraşului. La Arentahuis i-a fost adus un omagiu arhitectului Oswald Mathias Ungers, care a realizat planurile fictive pentru Berlin, în timp de la Primărie (Stadhuis) sunt propuse creaţii cu locuri imaginare concepute de artişti africani. Acolo sunt expuse 5 instalaţii, create de 4 artişti, care seamănă cu nişte miniaturi futuriste: un oraş de zgârie-nori al chinezului Liu Wei, făcut din hârtie monocromă, un Turn de sticlă şi o Primărie foarte colorate ale congolezului Bodys Isek Kingelez, realizate din materiale recuperate, o Stradă a americancei Tracey Snelling, în care locuitorii sunt în spatele ferestelor sub forma de video şi fotografie.

Tadashi Kawamata

Cât despre belgianul Luc Schuiten el a imaginat un oraş utopic.

La centrul De Bond, atenţia este îndreptată asupra oraşelor în demolare şi în construcţie mai ales din Orientul Mijlociu şi din Extremul Orient.

„Aceste manifestări, a conchis Michel Dewilde, ne permit să reflectăm asupra megolopolisurilor în construcţie, ca în Dubai, fără a mai vorbi despe oraşele chinezeşti care se măresc aproape săptămânal, dar şi la oraşe ca Beirut, distrus continuu de războaie. Arătăm astfel conceptul de metropolă în permanentă evoluţie, în timp ce aici este un calm perfect”.

Noua Trienală se doreşte participativă. S-a urmărit incitarea locuitorilor Bruges-ului să-şi regândească oraşul, atrăgând un alt public şi alte medii de creaţie, apoi, inaugurarea peste trei ani a unei manifestări mai clasice cu comisari internaţionali şi să reflectarea asupra felului în care arta contemporană şi arhitectura pot scoate oraşul din stereotipurile lui şi pot reda un plus de energie aceste „Frumoase adormite”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.