De cîteva zile, aproape toată lumea pare convinsă că Traian Băsescu va reintra în politică şi chiar mai mult: că va candida iarăşi pentru Primăria Capitalei. Toţi pîrliţii de analişti de pe la TV se joacă uşor cu cuvintele, dar în vocea multora care spun că e dreptul lui, că ar fi interesantă bătălia, se simte o frică soră cu moartea, mulţi dintre ei fiind mult timp în solda armadei care l-a finanţat mereu.
Ei, şi, uite-aşa, ba de frică, ba de spaimă, s-a transmis în opinia publică sentimentul că deja Traian Băsescu va fi din nou jucător principal în viaţa politică. Sigur, mulţi dintre cei care au contribuit la acest sentiment, fie că erau din preajma lui Băsescu, fie că erau formal în diferite forme de opoziţie, au simţit o mare uşurare cînd fostul preşedinte şi-a terminat cele două mandate, crezînd că s-au eliberat după un deceniu de pupat în cur sau de făcut jocurile din umbră în favoarea acestuia. Ei n-ar mai vrea să se întoarcă, dar scheletele pe care le au în dulap le tulbură visele şi le transformă în coşmaruri!
Nu lor le duc eu de grijă, căci toţi, fără excepţie, îşi vor turna cenuşă în cap cu găleata că l-au mai pişcat uneori în aceste luni de cînd credeau că Traian Băsescu se va retrage la ţară, încercînd să-şi găsească locul pe lîngă mai-marii zilelor de azi. Cei care nu-l cunosc pe Băsescu şi-l confundă cu Geoană sau cu Ponta, crezînd că, după ce 10 ani au fost slugi credincioase, cu condica semnată la zi la întîlnirile de taină de unde-şi luau ordinele de serviciu, se vor ruga la Dumnezeu mai bine să le toarne toată erupţia Vezuviului în cap decît să mai dea ochii cu el! Dar, cum spuneam, nu lor le duc eu de grijă.
În schimb, mă tem că electoratul bucureştean va fi cel care-i va da input-ul necesar lui Traian Băsescu pentru a-şi pune iarăşi armura. Aerele bucureştenilor, care se cred buricul pămîntului, mult superiori celor din provincie, îi vor face să ignore acest pericol iminent ca Traian Băsescu să revină şi să-i călărească din nou. Şi, dacă ar fi vorba numai despre ei, aş zice şi eu: asta e, ce-şi face omul cu mîna lui nici dracul nu mai desface.
Numai că, odată ajuns în fotoliul de primar general, Traian Băsescu nu se va opri acolo şi va bulversa întreaga societate, în care, oricum, nu are nici un rival adevărat, decît maimuţoi care-l înjură pe la colţuri. O mai spun o dată: în afară de Crin Antonescu, lui Traian Băsescu nu i-a fost frică de nimeni, absolut de nimeni, ştiindu-se stăpîn pe limbajul bulevardier cu care şi-a îngenuncheat totdeauna orice adversar. De Crin Antonescu, lui Traian Băsescu, cu simţul lui de animal politic înnăscut, i-a fost teamă totdeauna şi, artiştilor care se vor grăbi să mă contrazică, le reamintesc episodul de la Cluj, dinaintea primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009, cînd a îndrăznit să-l atace pe Antonescu cu sinuciderea soţiei. Ce tumbe a mai făcut ulterior, ce scuze îi urlau prin cap cînd a văzut că-i sărise toată lumea în cap şi simţea că pierde teren! Norocul lui a fost vizita nocturnă a lui Geoană la Vîntu, altfel nu se ştie care ar fi fost finalul. Şi mai reamintesc un lucru, în legătură cu alegerile de anul trecut, repetat de Băsescu de atîtea ori: dacă va rămîne Crin Antonescu candidatul USL, totul s-a terminat!
Nu era vorba doar despre faptul că alegerile ar fi fost cîştigate de USL (asta era o chestiune pe care o ştia toată lumea, cu excepţia lui Ponta şi a ciracilor din preajma lui), ci de faptul că acest Crin Antonescu, cu toate păcatele lui, avea, în afara unei oratorii formidabile care anima rapid mulţimile, un radicalism de care Traian Băsescu se temea de moarte. Ştia că, dacă ar fi ajuns la Cotroceni, ar fi impus schimbarea tuturor oamenilor pe care Băsescu i-a pus în posturi cheie şi cu care şi astăzi încă mai face multe dintre jocurile politice. Fără ei, Băsescu ar fi fost azi, într-adevăr, terminat.
Acesta a fost motivul pentru care eu l-am considerat totdeauna pe Băsescu adevăratul artizan al ruperii USL, alimentînd pe canale neştiute de noi, muritorii, toate campaniile contra lui Crin Antonescu, în care i-a folosit şi pe mulţi dintre apropiaţii lui Ponta, cărora le-a luat minţile cu ideea că liderul lor ar putea ajunge preşedinte şi că ei vor avea astfel toată puterea! Nu insist pe demonstraţii pentru că acum lucrurile acestea sînt evidente.
Aşadar, revenirea lui Traian Băsescu în bătălia pentru Primăria Capitalei va fi o bombă atomică în politica românească. Vă reamintesc că Băsescu a cîştigat de două ori această primărie. În 2000, cînd contracandidaţi au fost Sorin Oprescu (PSD), George Pădure (PNL), Cătălin Chiriţă (CDR) şi alţi 32 de mameluci. În primul tur, însuşi Sorin Oprescu, idolul de mai tîrziu al bucureştenilor, în spate cu tot PSD-ul extrem de puternic din acel an, cînd a cîştigat şi parlamentarele şi Preşedinţia, a obţinut 260.689 de voturi (41,16%), iar Traian Băsescu, intrat în cursă doar cu 18 zile înainte de campania electorală, doar 108.862 de voturi (17,18%). După care a urmat surpriza colosală din turul doi, cînd Oprescu a obţinut 49,31%, iar Băsescu 50,69%, deci mai mult cu 33,51%, adică a realizat imposibilul!
Cine nu se ia după sofisticăriile analitice ale lui Cristian Pârvulescu sau Marius Pieleanu poate să înţeleagă uşor că Traian Băsescu are o combustie internă pe care nu o are nimeni în viaţa politică şi că ea se alimentează, la rîndul ei, din faptul că omul ăsta are o capacitate uluitoare de a face şi pe prostul, şi pe hoţul, şi pe mîrlanul, şi pe obraznicul pentru a lăsa celor din faţa lui sentimentul că este la fel ca ei!
Cu Traian Băsescu nu se poate bate nimeni fără să iasă din luptă cu capul spart, nu pentru că n-ar fi mai bun ca el, ci pentru că voturile vin de la cei care seamănă cu el şi-l vor în fruntea lor! Eu ştiu, între cunoştinţele mele, cîteva zeci de oameni care, dacă în campanie s-ar discuta despre Kant, Heidegger, Goethe, Proust sau Eminescu, l-ar băga sub masă pe Băsescu, însă, pe de o parte, aceştia nu candidează, iar pe de alta, votanţii (ăia 30-35% dintre bucureşteni) le-ar sări în cap, strigînd: „la muncă, bă!”, deşi ştiu că nici Băsescu nu le va da vreo coajă de pîine! Dar Băsescu e de-al lor: „mînca-i-aş limba lui, că bine le zice”! Cu cratime sau fără cratime, ăsta e mesajul electoratului majoritar din Bucureşti, cel care şi în 2004, cînd în faţa lui Băsescu a fost Mircea Geoană, om rafinat, cu ştaif american, pe care l-au umilit, pur şi simplu. Băsescu l-a întrebat atunci în ce sector al Bucureştiului este Măgurele, Geoană a încercat să ghicească spunînd sectorul 6, cînd, de fapt, Măgurele nu era în Bucureşti. Şi a fost de ajuns pentru electorat, nu pentru că Geoană n-a ştiut acest amănunt, ci pentru că Băsescu l-a batjocorit! Şi lor asta le-a plăcut!
Înţelegeţi? Asta e forţa lui Băsescu, incapacitatea celorlalţi politicieni ori de a fi ca el, ori de a găsi mijloacele cu care să-l caricaturizeze, dar fără a fi ca el: mojic, bădăran sau mai ştiu eu cum! Ei, lucrul ăsta nu e chiar aşa de uşor de pus în practică, pentru că nici unul dintre posibilii contracandidaţi ai lui Băsescu nu e altceva decît un închipuit care crede că poate ţine pe umeri soarta Bucureştiului şi a ţării, cînd, de fapt, şi în ei putregaiul din viaţa politică a ros adînc! Pe ăştia Traian Băsescu îi mănîncă la micul dejun. Pe toţi deodată!
Şi, uite, mă repet. Nu m-ar durea prea tare faptul că bucureştenii s-ar alege iarăşi cu Băsescu pe capul lor, însă alegerile generale vin doar la cîteva luni după cele locale şi bulgărele acesta, că Băsescu iar a cîştigat, se va rostogoli rapid în toată ţara, pînă cînd ne va îngropa pe toţi, căci nici în provincie nu e altfel decît în Capitală! Ba, aş spune chiar că e mult mai rău!
Sigur că specialiştii în analizele de după alegeri (înainte, vai, mama lor) vor zice că nu mai are cu cine, că PMP e un partid prea mic. O fi, dar ce mare scofală era PD-ul înainte ca Băsescu să-i devină locomotivă? Sau vrea cineva să-mi spună că Berceanu, Videanu, Blaga, Anastase, Udrea, Sulfina şi toţi ceilalţi erau altceva decît unelte oarecare, pe care Băsescu le poate găsi oricînd la second hand? Şi, dacă nu le găseşte, vă garantez că îi va aduce pe toţi lîngă el, ba cu dosare, ba de frică! Oricum, dacă sînteţi atenţi, veţi vedea că ăştia, chiar şi acum, cînd sînt în PNL, îl iubesc şi sînt gata să-şi dea viaţa pentru el.
De-asta vă spun: bucureşteni, nu vă jucaţi cu focul, politicieni, nu vă jucaţi cu dracul! Mai bine scuipaţi în sîn şi schimbaţi canalul cînd îi vedeţi pe analişti că stau şi-i calculează savant şansele. Altfel, vă loveşte acest virus în moalele capului de ne ia mama dracului pe toţi!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.