Bucureștii își uită casele memoriale

Eminescu, Caragiale, Eliade, Spiru Haret sunt doar câțiva dintre cei care au format elita culturală a „Micului Paris” de odinioară și care nu au (sau nu mai au) o casă memorială în capitala României. Cât de puține astfel de case memoriale are de fapt Bucureștiul și care este istoria acestora, vom afla în cele ce urmează.

Spre deosebire de numeroase alte capitale europene, Bucureştiul nu se poate mândri cu o istorie de milenii, prima menţionare a oraşului fiind făcută în 1459, într-un document emis de curtea voievodului Vlad Ţepeş. Patru secole mai târziu, după unificarea Moldovei cu Ţara Românească, orașul devine capitala Principatelor Române. Noul peisaj arhitectural şi planificarea urbană aduc reputaţie internaţională Bucureştiului, supranumit în epocă Micul Paris, oraș ce va cunoaște gloria culturală absolută în perioada interbelică. Miracolul nu va dura mult, instalarea regimului comunist aducând cu sine decăderea arhitecturală a orașului. Așa-numita Epocă de Aur, marcată de proiectele megalomane ale lui Nicolae Ceauşescu, şterge de pe faţa pământului mare parte dintre reperele istorice ale oraşului. I se adaugă seismul devastator din martie 1977, care, pe lângă pierderile masive de vieți omenești, șubrezește considerabil și patrimoniul arhitectural al Capitalei.

Între Belle Époque și Epoca de Aur

Casa memorială Nottara

Toate acestea ar putea reprezenta o explicație oarecum pertinentă, dar nicidecum o scuză a faptului că astăzi, la finele anului 2016, casele memoriale ale Bucureștiului se pot număra pe degete. Și aceasta, în ciuda peisajului arhitectural extrem de bogat pe care capitala României îl deține (încă): 52 de palate (multe dintre ele transformate în muzee sau sedii ale unor instituții de stat) și peste 120 de case vechi, reședințe și vile, care au aparținut unor personalități de marcă din Belle Époque și perioada interbelică – politicieni şi diplomaţi, savanţi, profesori, jurişti, scriitori, jurnalişti, muzicieni, compozitori, pictori, sculptori, colecţionari, actori, arhitecţi, ingineri, medici, militari, bancheri și oameni de afaceri… Întorcându-ne la puținătatea imobilelor devenite „case memoriale”, trebuie spus că pe lista caselor care au aparţinut unor scriitori se găsesc personalități importante ale literaturii române, dar lipsesc nume precum Mihai Eminescu (care deşi a locuit o perioadă destul de îndelungată în Bucureşti, nu a avut niciodată o casă proprie), Ion Luca Caragiale (a cărui casă din str. I.L Caragiale nr. 3 a fost transformată în restaurant), Mircea Eliade (casa sa din București a fost demolată în 1935), Titu Maiorescu (în casa căruia – dispărută în cursul lucrărilor de „sistematizare” – Eminescu lectura pentru prima dată poemul „Luceafărul”, pe 24 aprilie 1882, în cadrul şedinţelor „Junimea”), Spiru Haret (a cărui casă, devenită în anii din urmă adăpost pentru familiile de romi, a fost metamorfozată într-un bloc luxos cu 7 etaje, din sticlă şi beton) și așa mai departe. Din nefericire, numărul acestor edificii în curs de dispariție crește de la an la an, grație „nepăsării” autorităților, dacă ne îndreptăm gândul (sau pașii) către la Casa „George Coşbuc” şi Casa „Pompiliu Eliade”, aflate de multă vreme într-o avansată stare de degradare.

Câte case memoriale există totuși în București?

Casa memorială George Bacovia

Încercând să răspundem la această întrebare, ne vine în minte celebra zicală despre „Cei 4 evangheliști, care erau 3, Luca și Matei unul dintre ei…”. La fel și cu buchetul de case care au aparținut scriitorilor români importanți. Teoretic, ele sunt sublime și nu lipsesc cu desăvârșire – cum i-ar fi plăcut lui Caragiale să spună, dacă nu s-ar fi apucat chiar Ghiță Pristanda să le enumere la o adică –, ba chiar aduc culoare unui oraș tot mai urâțit de lucrări interminabile și clădiri pestrițe, votat, în 2011, drept cea mai urâtă capitală din Uniunea Europeană. Numărându-le pe degete, ies la socoteală vreo zece „lăcașuri de cultură” sub acoperișul cărora condeie de primă mână ale literaturii române au trăit și au creat opere nemuritoare: Casa „Ioan Slavici”, situată în str. Ştirbei Vodă 152, Casa „Barbu Ştefănescu Delavrancea”, din str. G-ral Eremia Grigorescu 26, strada Casa „Dimitrie Bolintineanu”, din str. Negustori 16, Casa „George Coşbuc”, din Calea Plevnei 40, Casa „Tudor Vianu”, din str. Andrei Mureşanu 37, Casa „Ion Barbu”, str. dr. Carol Davila 4, Casa „Ionel Teodoreanu”, din str. Romulus, Casa Memorială „Tudor Arghezi”, din str. Mărţişor 26, Casa Memorială „Ion Minulescu – Claudia Millian”, din B-dul Dr. Gheorghe Marinescu 19, Casa memorială „Liviu Rebreanu”, din B-dul Dr. Gheorghe Marinescu 19, Casa Memorială „George şi Aghata Bacovia”, din str. George Bacovia 63, Casa Memorială „Gala Galaction”, din str. Gala Galaction 51, și Muzeul Memorial „George Călinescu”, din str. George Călinescu 53.

Dintre toate acestea, numai ultimele șase sunt case memoriale. Iar dintre aceste ultime șase, numai patru pot fi vizitate, Casa Memorială „Gala Galaction” și Muzeul Memorial „George Călinescu” (în stare de renovare de câțiva ani) fiind nefrecventabile din diverse motive. Celor patru case memoriale rămase le-am putea adăuga încă două, deși iluștrii lor proprietari nu au fost chiar scriitori. Este vorba despre Casa Memorială „Gheorghe Tattarescu” și Casa Memorială „C.I. Nottara”. Ajungem din nou – cu chiu, cu vai – la șase case memoriale mari și late, spre bucuria și mândria celor aproximativ două milioane de bucureșteni.

Ciocoii vechi și noi…

Casa memorială Tudor Arghezi – birou

De ce atât de puține case memoriale în București? Am întrebat-o pe Georgeta Filitti, fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române și specialist în istoria modernă şi contemporană a României. „E vorba de dezinteres din partea autorităților, dar și de lipsă de bani. Vă amintesc doar că bugetul culturii naționale este de 0,08% din PIB! Și el scade an de an. Dacă vă mai amintesc că aproape 75% din această sumă infimă merge către biserici și lăcașuri de cult, atunci putem înțelege cam câți bani alocă România culturii. Legat de acest aspect al caselor și conacelor memoriale, îmi amintesc că imediat după Revoluție m-am dus împreună cu o colegă, istoric și ea, la primarul Capitalei de atunci, să solicităm să punem în București plachete memoriale în locurile încărcate de istorie. Mă refer ladomnul Lis – cel care apare acum în tot felul de articole despre filme porno și păcănele. Știți ce mi-a spus? «Ce plăci? Nu dau eu bani pentru plăci, mai bine îmi cumpăr un costum de haine ca lumea cu banii ăștia…» Cam așa înțeleg acești noi ciocoi ai zilelor noastre să ducă mai departe moștenirea înaintașilor și patrimoniul cultural” spune Georgeta Filitti.

Casa Memorială „George și Agatha Bacovia”. Așezată într-o curte cu grădină, pe strada George Bacovia nr. 63, Casa Memorială George și Agatha Bacovia a fost inaugurată în anul 1966, în casa în care poetul a locuit, împreună cu soția sa, Agatha, timp de 24 de ani, din 1933 până în 1957.

Casa Memorială „Tudor Arghezi”. Situată pe str. Mărțisor nr. 26, în sectorul 4 al Bucureștiului, proprietatea lui Tudor Arghezi, unul dintre cei mai importanți poeți români, a devenit casă memorială în anul 1974, conform dorinței testamentare a poetului.

Casa Memorială „Ion Minulescu – Claudia Millian”. Amenajată în apartamentul achiziționat de familia Minulescu în anul 1934, în zona Cotroceni, Casa Memorială Ion Minulescu – Claudia Millian prezintă documente literare, scrisori, manuscrise, fotografii, precum și numeroase tablouri și sculpturi de mare valoare.

Casa Memorială „Liviu și Fanny Rebreanu”. Aflată pe B-dul Dr. Gheorghe Marinescu nr. 19, în sectorul 6, locuința achiziționată de romancierul Liviu Rebreanu în anul 1934 întregește ansamblul caselor memoriale aflate în custodia Muzeului Național al Literaturii Române.

Casa memorială Minulescu-Rebreanu

Muzeul Memorial „George Călinescu”. Casa se află în zona cartierului Floreasca, pe strada George Călinescu, la numărul 53. Proiectul casei îi aparține chiar scriitorului, cel care s-a ocupat și de amenajarea grădinii. În fața casei, se află bustul în granit al criticului, realizat de Onofrei Paciurea.

Casa Memorială „Gala Galaction”. Imobilul din str. Gala Galaction 51, care a fost donat statului în 1993, cuprinde fotografii, manuscrise și obiecte care au aparţinut lui Gala Galaction (Grigore Pişculescu) – preot, scriitor, profesor și membru al Academiei Române.

Casa Memorială „Gheorghe Tattarescu”. Casa memorială a cunoscutului pictor român a fost construită la începutul secolului XIX. A fost ulterior renovată de pictor, care a modificat-o în stil clasic. Situată în strada Domnița Anastasia 7, casa a fost donată statului de către nepoata pictorului, devenind astfel muzeu.

Casa Memorială „C.I. Nottara”. Pe vremea comuniştilor, casa lui C.I. Nottara, personalitate de seamă a teatrului românesc, a fost naţionalizată, actualul muzeu fiind înfiinţat în 1956, în urma donaţiei făcute de către Ana Nottara, soţia compozitorului C.C. Nottara. În prezent, casa memorială din Bd. Dacia, nr. 105, ocupă parterul şi etajul I al clădirii construite în 1931.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.