Bucureștiul între ape

Bucureștiul are un aer îmbîcstit, înghesuit. În mari zone ale lui este pur și simplu urît, o alternanță de cartiere proletare și maidane. E neîngrijit și delabrat, pare părăsit. Epoca postindustrială îl face să arate și mai rău – ca un oraș care are trecut, dar nu viitor. De unde vine asta? Dintr-un urbanism haotic, de la demolările din anii ’80, din voluntarismul practicat de regimul comunist. București pare azi un oraș din alt timp. Și ce s-a construit după 1989 e în afara oricărei viziuni, e făcut de mîntuială, prea repede, la întîmplare, fără un concept care să așeze lucrurile. În plus, totul este subjugat afacerilor imobiliare. Mai mult, lipsa unui curs de apă navigabil sau a unui mare lac îl sufocă și îl lipsește de perspectivă.

Ar trebui întîi de toate să ne facem o schiță – cum va fi Bucureștiul în 2050, poate chiar în 2100. Ce așteptăm de la oraș în următoarea generație? Ce nevoi va avea? Cîți vor locui aici? Heine spunea odată: Planeta numără mai mult imbecili decît locuitori. Suntem așa ceva dacă hazardul, afacerile, lipsa de prevedere vor face în continuare legea. A existat un concurs legat de București în urmă cu ani. Cu arhitecți străini și români, dotat cu premii însemnate, Primăria se obliga să realizeze proiectele cîștigătoare. Premiul întîi a fost luat, din cîte îmi amintesc, de un proiect german. După alegerile locale, primul gest al primarului abia ales a fost să îi anuleze rezultatele. Păcat. Proiectele prezentate atunci erau încurajatoare, ofereau soluții rezonabile etc. Explicația renunțării: aplicarea lor echivala cu scoaterea din pîine a afaceriștilor imobiliari care roiau mai ales în jurul primăriei. Primăria dorea sa aibă mîinile libere în privința autorizațiilor etc.

De atunci nu s-a mai făcut nimic. Ca urbanism, Bucureștiul este pradă neorînduielii și lipsei de viziune. Mergem spre nicăieri. Cîteva mari proiecte clarificatoare ar trebui lansate pe baza unei imagini cît de cît exacte despre ce vrem să fie orașul în acest secol. Fac aici două propuneri.

Una ar fi Canalul Dunăre – Marea Neagră, care ar reînvia partea de sud a orașului, moartă după demolările efectuate pentru Casa Poporului în anii ’80, cînd orașul a fost rupt în două. Nord-Sud. S-ar da astfel un port la Dunăre orașului care ar conecta Bucureștiul cu magistrala europeană Rin – Dunăre. Capitala ar pierde caracterul provincial pe care îl are azi. Canalul ar fi o nouă sursă de venituri pentru oraș, practic inepuizabilă. În alte țări (Franța, Olanda, Germania), aceste canale navigabile au fost ridicate în anii 1500-1600. E vorba despre doar de 60 km, care s-ar umple de așezări noi, centrate pe turism și comerț. Ar rezulta o conurbație cu un potențial economic practic nelimitat. Ar schimba radical poziționarea Bucureștiului și ar oferi o perspectivă de dezvoltare reală pentru secolul al XXl-lea.

Un alt proiect care ar schimba esențial perspectiva Bucureștiului ar fi legarea lacurilor de la Nord și Est, îndiguirea lor, plantarea de instalații portuare, concomitent cu mutarea centrului de greutate, mai ales pentru administrație, la Nord, dincolo de lacuri. De fapt, lacurile ar trebui să devină pînă în 2050 – conectate cu canalul București Dunăre – ceea ce îi lipsește orașului azi, o cale navigabilă suficient de largă și de generoasă. Malurile lor ar trebui să fie inima orașului, noul lui centru. Astfel, Bucureștiul între ape ar deveni o capitală europeană pentru secolul al XXl‑lea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Stelian Tanase 126 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.