Sistematizarea şi refacerea centrului Bucureştiului, care păreau să nu mai înceapă vreodată, s-au întâmplat. După mai multe indicii, operaţiunea pare un eşec, încă un kitsch, şi o dovadă că banii publici se află pe mâna cui nu trebuie. Dacă pe lângă Palatul Cotroceni, exact în dreptul acestuia, şoseaua predispune, foarte uşor, la accidente, prin lăsarea de izbelişte a întreţinerii, în centrul Bucureştiului se întâmplă un fel de dezastru imagistic. După apariţia în peisaj a unor mastodonţi potriviţi la periferie, sau în parcuri de business, lucrurile au luat-o într-o direcţie incontrolabilă.
Calea Victoriei, celebrul bulevard interbelic, a ajuns prin reamenajare să aibă imaginea unui poligon de încercare pentru tot felul de genuri automobilistice. După ce parcurile au început să fie populate cu tot felul de statui, ca o sfidare la noţiunea de parc, şi străzile încep să fie altceva. Calea Victoriei pe care pedalează veseli bicicliştii, maximum 4 luni pe an, va fi o cale pietonală la fel de tristă ca până acum câteva luni. Serviciile publice sunt anihilate de lipsa dezbaterii publice a proiectelor, de încurajarea valorilor. Pentru cineva care a văzut cât de cât lumea, măcar Sibiul sau Budapesta, reconfigurarea stradală a Capitalei se anunţă bizară. De la schimbarea anuală a bordurilor, operată de firmele domnului Videanu, bucureştean după aterizarea în politica dâmboviţeană, actualele amplasamente chiar vor trebui schimbate. Sub impresia că se întâmplă ceva diferit de inerţia anterioară, lucrurile nu pot fi lăsate în deriva prostului gust.
Preluarea simplităţii şi funcţionalităţii capitalelor europene, şi nu numai, ar aduce posibilitatea unor economii care ar putea contribui la o adevărată relansare a reconstrucţiei. Cu o administraţie aflată în captivitatea corupţiei sistemice, cu primari propagandişti, de tot râsul lumii, s-a ajuns la o lipsă de coerenţă doveditoare că actualele echipe de lucru nu prea au legătură cu estetica urbană. A plasa la nesfârşit responsabilităţile când pe Guvern, când pe comisii şi comitete, pe legi nedrepte, a ajuns o strategie. Faţa corupţiei se vede în lentoarea dinamicii tuturor proiectelor publice, fără să mai vorbim de calitatea întru totul mediocră. Lipsa de reacţie a arhitecţilor arată cum profesiunile au ajuns monopolizate de tot felul de organizaţii, ca în perioada comunistă, şi nimeni nu se mai poate exprima cu eficienţa pe care degradarea o impune.
Străzile Bucureştiului au ajuns proprietatea unor clanuri, care fac ordinea, în faţa cărora poliţia comunitară, administraţia ridică din umeri a neputinţă. Activismul perioadei comuniste, al neimplicării, anunţă că o junglă începe să înlocuiască societatea. Bucureştiul stă mult mai rău decât multe oraşe din România, ajungând aproape jumătate de an un oraş de nelocuit prin lipsa de implicare şi profesionalism al autorităţilor.
Gradul tot mai avansat de ruptură a relaţiilor dintre societate şi administraţie se simte oriunde. Efectele se regăsesc într-o degradare a atmosferei generale. Cu ghetourile în care funcţionează tot felul de cluburi, cu oaze precum Centrul Vechi, Capitala nu poate fi mişcată din realitatea în care actuala administraţie o împinge zi de zi. Proiectele importante, acelea care să cointereseze rezidenţii, pe diverse paliere, par utopie. Mediile independente, de expertiză şi reacţie, sunt dizolvate în formulele organizatorice ale corupţiei, neavând nicio şansă de-a exista democratic. Banii publici, fondurile de dezvoltare urbană se pierd în proiecte, consultanţă, comisioane. Cam acestea sunt proiectele. În general, la scara întregii ţări, primăriile transformă fondurile publice în recompense electorale, personale, în proiecte care fac parte din schemele dezastrului administrativ.
Calea Victoriei, în loc să devină un loc de promenadă, cu cafenele, restaurante, cu magazine de lux, librării, locuri de prestaţii muzicale, a fost transformată în ceva imposibil. În loc să fie lărgite trotuarele, şi pe ele trasate piste pentru biciclişti, care ar fi fost o soluţie elegantă, s-a creat ceva care nu mai există nicăieri din simplul fapt că este o bizarerie.
Merg cu bicicleta pe pista de pe Calea Victoriei cu sentimentul cu suntem folosiţi într-un film al luptei de clasă. Şoferi contra biciclişti, pietoni contra tuturor. La Amsterdam o fi la fel?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.