Bucureştiul privit de Franz Liszt

Bucureştiul a fost un spaţiu important al ultimului turneu de concerte dintre anii 1846-47 al lui Franz Liszt. Pianistul de renume mondial şi-a început „drumul de glorie” în Banat. A cântat la Timişoara, Arad, Lugoj, apoi în Sibiu, Cluj şi Aiud, după care prin Turnul Roşu a sosit la 16 decembrie 1846 la Bucureşti.

Liszt a fost primit într-un mediu luxos, demn de rangul lui spiritual. Ca oaspete al demnitarului cult, prinţul Mihalache Ghica, Liszt a beneficiat de întregul palat. Sejurul a durat aproape trei săptămâni şi în acest timp salonul lui a fost plin de oaspeţi.

Alături de boierii din Capitală au savurat compania lui şi străinii din Bucureşti, nemţi, maghiari şi francezi.

Regele pianului a fost sărbătorit din plin. Într-o lucrare de istorie, George Fotino remarcă prima apariţie în public a lui Liszt. Dinaintea concertului din Teatrul Momolo el a fost invitat într-un cerc restrâns, în salonul prinţesei Cleopatra Trubetzkoi, unde la vremea respectivă se întrunea intelectualitatea Bucureştiului. Este aproape cert că Liszt s-a întâlnit cu pictorul apreciat al Capitalei, Carol Popp de Szathmáry, cu care se cunoştea încă din anii 1830.

La vernisajul din 1927 de la Muzeul Toma Stelian, dedesubtul celebrului portret al pianistului a fost prins un manuscris de partitură cu dedicaţia „Amico Liszt”.

Istorici ai muzicii fac referiri la întâlniri cu C.A. Rosetti, cu poetul Văcărescu. I-au fost prezentaţi Wiest şi Wachmann, muzicieni de seamă ai curţii domneşti. Dar fără îndoială i-a cunoscut şi pe „lăutarii Bucureştiului”, cum personal nota: „La Bucureşti şi Iaşi au fost aduse câteva tarafuri de ţigani în faţa noastră”.

Cezar Bolliac scria în „Curierul Românesc” despre primul concert al lui Liszt: „Din frumoasa societate a Capitalei, 300 de persoane l-au primit cu aplauze, la care trăsăturile feţei s-au înviorat în cercul de admiratori… Artistul şi klavierul au fost unul şi acelaş… Liszt are o manieră aparte de a cânta… numai al Lui… Vrei să afli cine-i Liszt? – trebuie să-l asculţi. Se joacă cu inima ta, o strânge, o înalţă şi o înduioşează după placul lui… Dacă nu ştii ce-nseamnă dragostea, ce este divinul şi iadul, ascultă-l pe Liszt”. Mai multe detalii se ştiu despre serata din 31 decembrie, la care Liszt a fost invitat de domnitorul Gheorghe Bibescu şi soţia lui. La acest eveniment, pianistul a sosit cu caleaşcă domnească la palat. Cronicarul ziarului curţii, „Vestitorul Românesc” (anul X, nr. 100, 21 decembrie, sâmbătă – 1846), scria cu entuziasm despre concertul privat al pianistului Franz Liszt: „Bucureşti. Joi seară. Măriile lor, Prea înălţaţii noştri Domnul şi Doamna au dat o soiree din cele mai strălucite, unde a fost poftit şi F.List, cel dintâiu pianist din lume. Când a început a cânta cu acel foc, acea dulceaţă şi acea repeziciune, ce numai ce pot închipui, iar şi a descrie, toată adunarea se simţi deodată pătrunsă de un farmec, şi rămase în extaz.

Coardele gemând sunt fulgurătoarele degete ale artistului, scoteau scânteiele cele mai încântătoare, şi reprezenta când bandă îngrozitoare de războiu, când o orchestră melodioasă, când iarăşi lina şi răpitoarea cântare a Îngerilor.

Stăpân cu desăvârşire pe instrumentul său, înzestrat cu geniul cel mai înalt al cereştii armonii, F.Liszt modelând de la început cu un chip uşor, tema ce lua, apoi învingându-se cu entuziasm, ce uita cu totul pe sine, se părăsea în voia înfocatei sale imaginaţii, ce rătăcea din frumuseţe în frumuseţe, şi nemai putând să se lupte cu focul cei cuprindea inima, năpustea instrumentul şi se scula în mijlocul aplauzelor.

A luat de temă două cântece româneşti, şi le-a frământat cu variaţii atât de felurite şi de magie, încât persoanele ce erau de faţă neştiind cu ce să-şi arate a lor mulţumire, murmura cu sfială un bravo care se repeta în tot salonul.

La 11 ceasuri din noapte s-a isprăvit această soiree, care a lăsat suveniruri scumpe în inimile privitorilor, şi admiraţia mea cea mai mare pentru rarul talent al D.Liszt”.

Liszt a mai dat două concerte la Teatrul Momolo. La al doilea concert i-a fost înmânat lui şi publicului din sală o poezie compusă anume pentru această ocazie de Iancu Văcărescu. Despre al treilea concert aflăm un amănunt important din relatarea corespondentului anonim al „Gazetei de Transilvania” din Braşov. „Ultimul concert îl va da Dl. Liszt în beneficiul săracilor”. Proprietarul ziarului, George Bariţiu, face o remarcă amară: „Nu spui Domnule, cum l-aţi primit, că i-aţi ridicat arcuri de triumf, l-aţi întâmpinat, l-aţi tratat, l-aţi acoperit cu laurul patriotului, cum nu este demn de un muzician, chiar dacă a căzut direct din Olimp”.

Până la plecare, în pauza concertelor din Bucureşti, Liszt lucra la ciclul de rapsodii. Muzicologul Francisc László a menţionat într-un studiu un lucru inedit: cum că piesele adăugate Rapsodiilor maghiare au fost chiar ultimele lucrări compuse de acest gen. Şi că nu este exclus ca Bucureştiul să fi fost leagănul rapsodiilor 20 şi 21.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.